Print this Post


AMURGUL ZEILOR…

Cu vreo câțiva ani în urmă, la un chef pantagruelic prin Călărași, nu departe de Nana pământurilor roditoare ale famigliei Băsescu, mi-a trecut prin cap să-i spun unui ștab politic, mic la stat, mare la sfat, verde în față: „Auzi, bătrâne, tu nu-ți mai aparții demult!” Bătrânul era și este încă tânăr și dedulcit la toate culisele și murdăriile politice.

Reacția Magnificului a fost, inițial, una de dispreț suveran, în sensul „Ce dracu’ mai spune și ziaristul ăsta? Auzi, cică nu-mi mai aparțin!” Apoi, ușor dumirit, pentru că avea studii în străinătate, m-a rugat, cu un respect relativ, să-i „traduc” expresia pe înțelesul lui și al celor de la masă, care erau indignați de tupeul cu care l-am abordat pe stăpânul inelelor.

amurgul zeilor editorial liPe scurt, eu le-am explicat că puterea poate să corupă și pe cel mai onest om și că onestul – odată intrat într-un sistem politic corupt, fie liberal, pesedist, conservator ori de alte nuanțe ideologice – nu mai poate ieși decât cu picioarele înainte.

Devine captivul celor cărora le-a îngăduit, prin poziția grandioasă, politică și administrativă, pe care o are, să zădărnicească evoluția democratică, economică și socială a României.

Mai pe scurt, nu-ți mai aparții, nu mai ești tu, cel plecat la drum cu gânduri curate și cu proiecte de interes general și nu de clan și gașcă…

Mărturisesc faptul că, după aceste explicații sumare, pe moment, celor prezenți (nouă la număr și cu Ayatolahul 10), le-au căzut fețele, în special șefului suprem, pe chipul căruia am citit că el se află chiar în situația descrisă de mine.

Vraja însă s-a rupt, când una dintre slugile credincioase ale Sultanului mi-a atras atenția că sunt obraznic și mi-a adus aminte că mănânc și eu, ca și ei, pe banii poporului… Deși, nu poporul mă invitase la acea chermeză. Cu toate eforturile celor nouă clowni de a-și înveseli șeful, Atotputernicul a stat supărat până la sfârșitul mesei, rostind cu intermitențe: „Al dracu’ ziarist, cică nu-mi mai aparțin!”

De curând, teoria mea s-a pliat perfect pe personajul despre care v-am vorbit, el aflându-se azi într-un recipient de plastic, ce-i drept, fără dop, bâzâind ca un bondar pentru a găsi ieșirea din încercuire și pentru a-și aparține din nou.

Prea târziu, însă…

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/amurgul-zeilor/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *