Print this Post


ANDRADA BADEA SAU LACRIMA VERDE A POEZIEI

„Dezbracă-mi iubirea, gândul / și înrobește-mi fericirea, / Lasă-mă goală de viață, / de mine și de culoare, / dar nu-mi lua nebunia,/ nu-mi dezbrăca viața de sens (…)”

* Cum ar spune marele Nichita, „Leoaică tânără – iubirea, i-a sărit în față” tinerei poetese Andrada Badea, învăluind-o într-un „mister epileptic” și înrobindu-i fericirea, după cum se exprimă chiar ea, autoarea cochetului volum de poezie, intitulat sugestiv „Dialog frapant cu fâșiile”. Această secvență revelatoare ne amintește de o zicere celebră a lui Petre Țuțea: „Robește-mă, Doamne, ca să fiu liber!”

net li andrada badea* Andrada Badea se lasă, din când în când, acoperită cu „nisipul amintirii”, dându-i „secundei secunda”, introducându-ne voit în Teoria Relativității și având sufletul invadat de arbuști exotici cu flori albastre, arareori roșii, numiți isopi!

* Își gustă, împreună cu iubitul ei lumina, lăsându-se învălurită de iubire, spunându-i jumătății sale masculine: „Când tu nu ești, totul te caută și totul te ascunde.” Desculță fiind, amintirile-i șiroiau „din inima tălpii”, „copil, alergând pe alei, lăsat prizonier timpului.”

* „Infern și Paradis pierdut”, „sete apocaliptică” sau „lumină în intersecție” (iată trei metafore splendide) – Femeia poate fi văzută, întotdeauna, din poziții diferite: cu „un alt suflet, o altă viață și-o altă oglindă!”

* Apăsând pe „clanța timpului”, Andrada țâșnește verde și liric, ca apa unei fântâni arteziene, petrecându-și viața „prin stații ștrengare”, permițându-i iubitului să-și plângă în ea veșnicia. În fapt, poemele ei – safire de gând – invită la veșnicie, precum vedeți în versurile următoare: „Eu, versul meu parfumat, / Lacrimă verde ce tresaltă, / Tu, extazul ce plânge, / dezlănțuit cu ardoare, / Eu, muza ta nemuritoare, / mă cauți în versuri spintecătoare, / îmi îmbeți gândul cu simfonii, / Tu, cântul meu de jale, / și văpăi aurorale, / Noi – prefigurarea razelor sonore.” (Lacrima verde)

* Oameni buni, Andrada Badea este fiica mea întru poezie, întru lacrimă și infinită Înviere!

(Portret dăruit ANDRADEI BADEA de DUMITRU SÂRGHIE – MITIF,
de Ziua Europei, a Independenței României și a Zilei care a marcat sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial)

Permanent link to this article: http://linia1.ro/andrada-badea-sau-lacrima-verde-a-poeziei/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *