În urmă cu aproximativ o săptămână – vineri 24 martie 2017, spre seară, la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina, în prezența a numeroși oameni de cultură, a avut loc un eveniment inedit, ce a constat în lansarea cărții «Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii», semnată de prof. Elena Sîrghie, parte a proiectului asumat de Asociația „Ecologia Bunului Simț”, al cărei președinte este scriitorul și jurnalistul slătinean – Dumitru Sârghie…
Realizată la editura Hoffman, în condiții grafice de excepție, cartea cuprinde, simultan, episoade însemnate din „viața frumos trăită”, așa cum spune autorul, cât și din „cariera strălucită” a unuia dintre cei mai mari tenori români, care, deși s-a stabilit în Germania, în urmă cu 40 de ani, nu și-a uitat niciodată țara și locul din care a plecat.
Firesc, la evenimentul derulat la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu”, pe lângă tenorul Antonius (Toni) Nicolescu și soția sa, nemțoaica Barbara Egel, au mai fost prezenți numeroși oameni de cultură din Slatina, Craiova, București și Râmnicu Vâlcea, oameni de presă, prieteni și rude ale artistului oltean.
Într-o atmosferă destinsă și distinsă, după prezentarea pe scurt a proiectului – „Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii», s-a cântat, s-au făcut glume, s-au depănat amintiri, și, bineînțeles, s-au acordat zeci de autografe, cu numeroase îmbrățișări și strângeri prietenești de mână…
„Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii” – Cartea
Realizată în 235 de pagini, cu prezentări în limba română și rezumate în limba germană, cartea cuprinde și numeroase fotografii care-l înfățișează pe „Toni” Nicolescu, dar și o serie de foto-documente cu roluri pe care artistul le-a interpretat…
Pentru început, într-o precuvântare, autorul ne spune că Antonius Nicolescu este o personalitate care face cinste orașului nostru, fapt pentru care și-a propus să-l facă pe cititor să înțeleagă cum a dus Toni Nicolescu faima orașului Slatina în lume, așa încât să putem spune, cu mândrie: «Toni Nicolescu este al nostru, al slătinenilor, al românilor», parafrazând, astfel, un slogan la modă astăzi, «Brâncuși este al nostru».
Urmează un prim capitol numit „Când lumea căzuse în schimbare”, în care se prezintă, amănunțit, informații despre familia, originile basarabene și copilăria tânărului Nicolescu, pentru ca, în capitolul „Cum începe o carieră de strălucită!” să aflăm despre etapele decisive ce au stat la baza bogatei sale cariere artistice, despre anii de studenție la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, despre orele de canto și primele interpretări pe scenele din țară.
În cel de-al treilea capitol – „Du-te, du-te și cântă!”, îl găsim pe Antonius Nicolescu departe de casă, în Germania, acolo unde o întâlnește pe viitoarea sa soție – Barbara Egel și de unde, din ’77 încoace, avea să impresioneze lumea întreagă…
În „Slatina – casa caselor mele” aflăm despre relațiile artistului cu Dana Manolescu și Ștefania Chivu, despre Barbara Egel și minunata ei familie, despre vărul și fratele său, Ducu Iovu și, respectiv, Mario Nicolescu și, nu în ultimul rând, dorul de țară, de România și de Slatina, locul despre care avea să spună că este și va rămâne casa caselor sale.
Urmează – „Aniversare 70 de ani”, unde găsim informații despre evenimentul din 20 august 2016, atunci când, tot la Biblioteca Județeană „Ion Minulescu” din Slatina, în cinstea și onoarea tenorului, s-a celebrat viața și personalitatea celui care împlinise frumoasa vârstă de 70 de ani.
În ultima parte, denumită „Amintiri despre Toni Nicolescu”, prieteni și colegi precum Florin Florescu, Cornel Burcea, Dan Dosinescu, Marius Cosmescu, Ana Varvara Iov-Câmpeanu, George Emil Crăsnaru, Paul și Elisabeth Vasilescu-Hausler, vorbesc rând pe rând, despre omul, artistul și „fratele” lor, ANTONIUS (TONI) NICOLESCU.
Cariera de succes a tenorului Antonius Nicolescu, în câteva cuvinte
„Și fie că a fost: Don Jose din «Carmen», Ducele de Mantua din «Rigoletto», Cavaradossi din «Tosca», Radames din «Aida», Manrico din «Trubadurul», Andre Chenier din opera cu același nume, Pinkerton din «Madame Butterfly», Turiddu din «Cavaleria rusticană», Poetul Rodolfo din «Boema», Arrigo din «Sărbătorile siciliene», Barinkay din «Voievodul Țiganilor», Ottavio din «Don Giovanni», Des Grieux din «Manon Lescaut», el a primit numai elogii și aprecieri din partea criticilor de specialitate și aplauze furtunoase din partea publicului. Și când publicul se dezlănțuia în aplauze, lui îi venea să-l oprească și să-i spună: «Eu sunt din Slatina, din România, de acolo de unde voi credeți că nu crește decât grâul și porumbul, nicidecum spiritul.” (Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumi)
Cine este Antonius NICOLESCU
Fostul tenor Antonius Nicolescu – Toni, așa cum îi spun apropiații, s-a născut la Slatina, în data de 7 august 1946 (înregistrat pe 17 august). Pentru început, acesta a urmat cursurile Școlii Ionașcu și mai apoi pe cele ale Liceul „Radu Greceanu”. Ulterior, a fost student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, mai întâi la Secția Pedagogie și mai apoi la Secția Canto. La absolvire, în 1971, a fost angajat la Opera Națională din București, cântând atât pe scena Operei din București (alături de nume mari ale scenei lirice: Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Elena Cernei), cât și pe scene ale altor opere din țară și din afară (la Atena, Varșovia, Berlin). Mai departe, după cutremurul din martie 1977, Toni a emigrat în Germania, acolo unde s-a și căsătorit cu mezzo-soprana Barbara Egel, alături de care are și două fiice (Maria și Lena). Antonius Nicolescu a cântat pe scene ale operelor din toată Germania, dar și din Belgia, Luxemburg, Franța, Italia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Japonia, fiind elogiat, apreciat, aclamat și aplaudat de cei care l-au ascultat.
Din păcate, cariera sa, în plină ascensiune, a fost oprită din motive de sănătate, dar, „Toni”, așa cum îi spun prietenii, n-a uitat niciodată Slatina, fapt pentru care, după Revoluția din ’89 a venit în fiecare an acasă, iar în 1998, a primit titlul de „Cetățean de onoare” al municipiului Slatina…
„Doresc slătinenilor mei ca bucuria de azi să fie succesul de mâine al realizării tuturor speranțelor de bunăstare și fericire!” – ANTONIUS NICOLESCU
Dumitru SÂRGHIE:
«Așadar, din punct de vedere al proiectului strict «Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii», misiunea mea s-a terminat. Misiunea autorului poate continua. O personalitate de rangul lui Toni Nicolescu este o sursă inepuizabilă pentru orice cronicar, ziarist, scriitor, profesor și o revelație pentru orice slătinean care vrea să cunoască valorile morale și profesionale ale Slatinei.
Ne plângem că nu avem puncte de reper pentru tânără generație, debusolată de politicianismul de tarabă care se practică azi, dar aceste valori morale există… Trebuie să facem doar un pas către ele. Antonius Nicolescu, iată-l, a venit acasă, ca să sărute pământul țării sale și să ne demonstreze că, înainte de a fi un bun european, trebuie să fii, mai întâi, un bun român. Să-l aplaudăm, deci!»
Elena SÎRGHIE:
«În vara următoare, Toni mi-a adus documente, fotografii, mărturii ale carierei și dimensiunii sale artistice incontestabile. În primăvara anului trecut, am mers chiar în Germania, cu ocazia «Nunții din Trier», cum îi spunem noi ceremoniei căsătoriei Lenei, fiica cea mare a artistului. L-am cunoscut, cum se spune, la el acasă. Am stat de vorbă cu el, am lămurit aspecte din viața și activitatea sa, am primit alte mărturii ale unei vieți frumos trăite și ale unei cariere impresionante, pe care și el, ștergându-le de praf, parcă le redescoperea odată cu mine.
Și așa am reușit, zic eu, să realizez această carte. Și la capătul acestui drum, ce aș putea să-mi doresc, decât să vă bucure lectura cărții și să vă asigur că, într-adevăr, Toni Nicolescu ne-a reprezentat cu cinste, ne-a dus, prin talentul său, numele orașului în lume și că, oriunde s-ar fi aflat sau s-ar afla astăzi, nu ne-a uitat și nu ne va uita niciodată!»
Antonius NICOLESCU:
«Eu am crezut că rezist la privirile multor popoare unde am cântat, dar privirile românilor, slătinenilor mai ales, văd că mă răscolesc. Mulțumesc colegilor mei, mulțumesc tuturor celor care au venit la această întâlnire și profesorilor mei care au venit. Eu vă mulțumesc din tot sufletul. Sunt foarte răscolit de onoarea pe care mi-ați adus-o și mi-ați făcut-o de a mă face nemuritor în orașul meu. Nu sunt un vorbitor, nu sunt un orator vestit. De aceea, vă rog să mă scuzați și vă mulțumesc din tot sufletul.»
Ionuț DUMITRESCU
