Print this Post


Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii

După reușita pe care a înregistrat-o cu volumul «În spatele zidurilor. Povești și povestiri slătinene», carte scrisă de prof. Elena Sîrghie, Asociația Ecologia Bunului-Simț „recidivează”, propunând slătinenilor o nouă carte-album intitulată «Antonius Nicolescu – un artist slătinean pe scenele lumii».

Acest proiect are ca fundament o idee generoasă, aceea că Slatina noastră seculară a dat țării și lumii întregi valori cu care noi ne mândrim. Coordonatorul acestui proiect este ziaristul și scriitorul Dumitru Sârghie, iar Elena Sîrghie, soția sa, își va pune semnătura și pe această carte, care va vedea lumina tiparului în luna decembrie a acestui an.

Proiectul se derulează sub patronajul Primăriei Slatina și va avea ca finalitate dotarea tuturor bibliotecilor școlare din municipiul nostru cu un anumit număr de cărți, în care, așa cum vă spuneam, va fi reflectată viața și activitatea marelui tenor slătinean, care a cântat pe majoritatea scenelor lumii.

În ziua de 20 august a.c, Biblioteca Județeană Ion Minulescu din Slatina, alături de Asociația Ecologia Bunului-Simț și de Primăria Municipiului Slatina, a găzduit o manifestare în cinstea și onoarea artistului Antonius Nicolescu, prilejuită de împlinirea, cu câteva zile în urmă, a vârstei de 70 de ani.

A fost un moment special, în care s-a celebrat viața și personalitatea acestui tenor de excepție care, iată, a venit Acasă, alături de soția sa Barbara Egel, ca să sărute pământul țării sale, așa cum face, în fiecare an, de la Revoluție încoace.

La întrebarea «Cine este Antonius Nicolescu?» ne-a răspuns Elena Sîrghie, în cadrul acestei manifestări de suflet. 

lansare proiect antonius nicolescu slatina 2016ELENA SÎRGHIE:

TONI NICOLESCU ESTE AL NOSTRU, AL SLĂTINENILOR, AL ROMÂNILOR

«Toni Nicolescu s-a născut la 7/17 august 1946 într-o familie onorabilă de români basarabeni, stabiliți definitiv în ultimul refugiu, în România. A urmat cursurile Școlii Ionașcu, «lipită» de casă, apoi ale Liceului Radu Greceanu. Promitea să ajungă un mare sportiv. Nu se gândea atunci la Operă, pentru că, după propria-i mărturisire, nu cântase nici măcar în corul școlii. Mama lui a fost însă cea care l-a îndreptat spre muzică.

În 1964, a devenit student la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București. Mai întâi la Secția Pedagogie. Dorea să ajungă dirijor de orchestră. Dumnezeu însă a avut alte planuri cu el. Remarcat de către profesori, după trei ani de Pedagogie, el a trecut la Canto și a mai studiat încă patru ani. Și uite-așa a făcut șapte ani la Conservator.

Dar se pare că cifra șapte, cifra biblică, îi poartă noroc: s-a născut într-o zi de 7, a absolvit Conservatorul în ’71, a emigrat în ’77 și, zilele acestea, el a sărbătorit 70 de ani de viață. La absolvire, a fost imediat angajat la Opera Națională din București, visul oricărui student al Conservatorului.

A debutat pe scena Operei bucureștene în rolul lui Vladimir din «Cneazul Igor», ocazie cu care i s-a prezis o carieră strălucită. Și așa a și fost!

A cântat pe scena Operei din București și din Timișoara, Cluj sau Târgu-Mureș, alături de nume mari ale scenei lirice românești precum Octav Enigărescu, Nicolae Herlea, Elena Cernei, Eugenia Moldoveanu. A cântat însă și pe scene din afara țării, cum ar fi Atena, Varșovia sau Berlinul de Est.

În primăvara anului 1977, când în România s-a cutremurat pământul, ceva s-a cutremurat și în sufletul lui și a înțeles că cel mai important lucru pentru un artist este libertatea. Așa că a emigrat în Germania de Vest. Și așa a început să trăiască între două lumi, cea din Germania, unde-și va întemeia noua familie, și cea de aici, unde i-au rămas cei dragi, rude și prieteni.

Va cânta pe toate scenele operei din Germania, dar și în Luxemburg, Olanda, Belgia, Franța, Italia, Norvegia, Finlanda și Japonia.

Și fie că a fost: Don Jose din «Carmen», Ducele de Mantua din «Rigoletto», Cavaradossi din «Tosca», Radames din «Aida», Manrico din «Trubadurul», Andre Chenier din opera cu același nume, Pinkerton din «Madame Butterfly», Turiddu din «Cavaleria rusticană», Poetul Rodolfo din «Boema», Arrigo din «Sărbătorile siciliene», Barinkay din «Voievodul Țiganilor», Ottavio din «Don Giovanni», Des Grieux din «Manon Lescaut», el a primit numai elogii și aprecieri din partea criticilor de specialitate și aplauze furtunoase din partea publicului.

Și când publicul se dezlănțuia în aplauze, lui îi venea să-l oprească și să-i spună: «Eu sunt din Slatina, din România, de acolo de unde voi credeți că nu crește decât grâul și porumbul, nicidecum spiritul»

Și când i se luau interviuri, el spunea că este din Slatina, din România. Și când era întrebat unde este orașul ăsta, el răspundea: «Orașul meu natal, Slatina, este în sudul României spre Dunăre.» Orașul lui și al nostru, a cărui faimă, printr-o carieră strălucită, a dus-o în Europa și în lume.

Și o carieră în plină ascensiune a fost oprită, din păcate, prea devreme, din motive de sănătate. Adică în anul 2000, la 54 de ani. Cineva spunea că viața este scena lumii care se rotește și oferă fiecăruia un moment de miracol. Toni a înțeles, atunci, că există viață și după acest moment de miracol (succesul și gloria căpătate pe scenele lumii) și a început să pregătească tineri care sperau că, într-o zi, ca și el, vor ajunge mari artiști lirici.

Și, mai ales, s-a dedicat familiei. Prin căsătoria cu mezzosoprana Barbara Egel, Toni intra într-o adevărată familie de artiști. Tatăl Barbarei era întemeietorul primului cor din Freiburg, iar mama ei – celebra mezzosoprană Marga Hoffgen, care cânta, în concert, pe scenele operelor europene, sub bagheta unor dirijori celebri ca Von Karajan sau Celibidache. Atunci când cânta la Beirut, presa scria de legătura ei cu România, prin căsătoria fiicei sale cu tenorul român Antonius Nicolescu.

Barbara și Toni locuiesc în orașul Mullheim din landul Baden-Württemberg. Au împreună două fiice, Lena și Maria. Lena s-a căsătorit vara aceasta, este medic de profesie, iar Maria este profesoară de limbile spaniolă și engleză. Sunt o familie frumoasă care iubește deopotrivă Germania și România și, în special, Slatina unde vin în fiecare an.

Ce dovadă mai puternică de iubire poate fi decât aceea că Barbara a învățat să facă mămăligă, care nu lipsește de pe masa lor, iar fetele poartă ie românească. Toni a cultivat această dragoste de Slatina, de România, în familie, pentru că el nu și-a uitat niciodată originile.

Deci, dragi slătineni, și noi putem spune că Toni Nicolescu este al nostru, al slătinenilor și, de ce nu, al românilor. Așadar să-i mulțumim că există și că ne face mândri de orașul în care trăim.»

Coordonatorul proiectului, ziaristul Dumitru Sârghie, le vorbit slătinenilor prezenți în foaierul Bibliotecii Ion Minulescu din Slatina despre obligația morală a  oamenilor de cultură slătineni, aceea de a prezenta tinerei generații adevăratele repere morale și spirituale care s-au ivit pe aceste plaiuri sudice ale județului nostru.

antonius niculescu slatina 2016 2DUMITRU SÂRGHIE:

A VENIT SĂ-ȘI SĂRUTE PĂMÂNTUL NATAL…

«Dragi slătineni,

În fond, de ce ne-am adunat noi aici? Ca să-l celebrăm, să-l aplaudăm și să-l venerăm pe marele nostru artist liric, tenor de renume internațional, fiu al Slatinei – Antonius Nicolescu. Toni Nicolescu, pe înțelesul tuturor…

Cel care a făcut și face cinste României, dar și orașului nostru, fiindcă Slatina, după părinți, copii și soție, este prima și cea mai răscolitoare dragoste a vieții sale. (…)

Am avut și avem scriitori slătineni cunoscuți în patrie dar și în afara patriei. Am avut artiști și scriitori slătineni pe care securitatea comunistă i-a călcat în picioare și la propriu și la figurat. (Vezi Demetru Iordana și Pan Vizirescu, ca să amintim doar două nume de rezonanță)

Am avut și avem artiști și oameni grei întru spirit care trebuie venerați și aduși în atenția tinerei generații, generație care este, din păcate, prin metode și practici imbecile, îndepărtată de adevăratele surse și obiective culturale, care ne dau verticalitate și identitate în lumea aceasta abuziv multiculturalizată.

Bineînțeles că am avut și avem și lichele și turnători infiltrați în diverse structuri politice și administrative, dar astfel de figuri sunt vizibile, ne putem apăra de ele și sunt pe care de dispariție, precum capra neagră.

Un model pentru tânăra noastră generație este, fără îndoială, Toni Nicolescu, care – la cele 70 de primăveri – a venit acasă să-și sărute pământul natal, așa cum face în fiecare an de la Revoluție  încoace.

În cinstea domniei-sale, grație vărului său Ducu Iovu, dar și cu generozitatea primarului Emil Moț, am inițiat un proiect intitulat «Antonius Nicolescu, un artist slătinean pe scenele lumii», un proiect pe care-l coordonez, prin Asociația Ecologia Bunului-Simț și la care ostenește cel mai mult Elena, soția mea. (…)

La Mulți Ani, Toni Nicolescu!»

Au mai luat cuvântul Ducu Iovu – vărul artistului, Emil Moț – primarul Slatinei, Dr. Renică Diaconescu – consilier local, Nichita Dragomira – artist popular, coregraf și fost coleg de serviciu cu tatăl lui Antonius Nicolescu!

vlad iovu lansare proiect antonius nicolescuDUCU IOVU:

TONI-ANTONIUS NICOLESCU A FOST LA FEL DE FRUMOS CA ZEUL APOLLO ȘI ESTE ȘI AZI LA CEI 70 DE ANIȘORI

«Nu am emoții de a vorbi despre un om special din viața mea. Fratele meu de sânge Toni-Antonius Nicolescu a fost la fel de frumos ca Zeul Apollo și este și azi la cei 70 de anișori, împliniți pe 7 august.

A iubit și a fost iubit deopotrivă. Cea mai mare calitate a sa, în afara valorii sale incontestabile artistice, a fost cea umană. Dovedită printr-o generozitate, filantropie și cu o implicare financiară în rezolvarea tuturor membrilor familiilor din  România, familie destul de numeroasă și aflată în dificultate.

Cartea care se va edita, cu sprijinul Primăriei Slatina și prin strădania familiei Sârghie, alți frați de-ai noștri, va arăta multe aspecte din viața și cariera artistică excepțională a artistului, aspecte ce au fost ignorate mult timp. A avut o carieră artistică de excepție, în calitate de tenor dramatic, o carieră care, din păcate, nu a ajuns la urechea multora dintre noi, slătinenii. Și asta dintr-o modestie exagerată a artistului.

El a evitat tot timpul să își facă publică, în România, cariera sa, chiar dacă, la un moment dat, criticii muzicali din lume au spus că este cel mai valoros cântăreț în rolul lui Rodolfo din Opera Boema.

Extrem de grea a fost, și trebuie să realizați acest lucru, integrarea unui român într-o societate ostilă, însă Antonius a reușit și a fost apreciat de însuși celebrul Von Karajan care – prieten cu socrul artistului, Egel, – a spus că a avut un concert la Londra unde a cântat formidabil un tânăr tenor din România.

Cele mai fericite momente din viața sa, cum este și normal, au fost cele petrecute alături de  familie. Soția sa, Barbara Egel, de viță nobilă germană, i-a fost mereu alături și a contribuit enorm la cariera și la evoluția destinului său artistic.

Toni și Barbara au două fete excepționale, pe care noi, familia Iovu, le considerăm ca fiind fetele noastre și pentru care avem o dragoste nețărmurită, greu de definit.

Ca valoare artistică, trebuie să vă spunem că Toni Nicolescu a fost preferat, căutat și selectat de cele mai mari valori ale Operei Române din acea vreme și mai ales de genialul Nicolae Herlea care l-a iubit și venerat și care a cântat cu Toni la operă în mai multe turnee prin țară, inclusiv la Slatina.

Inițiativa dvs., a Primăriei Municipiului Slatina, cea care i-a acordat și titlul de cetățean de onoare și care – iată – astăzi, prin d-l Emil Moț, nu se dezminte în onorarea unor asemenea evenimente, este una lăudabilă.

Lăudabilă este și implicarea familiei Sârghie în acest proiect, prin care Antonius Nicolescu va fi scos din anonimatul major și, mai ales, nedrept. Prin strădania și dăruirea acestei familii se va realiza un program de publicare a cărții dedicată lui Toni Nicolescu, o carte ce va fi difuzată la nivelul  tuturor bibliotecilor școlare.

Această întâlnire de suflet va fi memorabilă pentru toți cei prezenți care ne onorează astăzi.»

antonius nicolescu slatina 2016 1ANTONIUS NICOLESCU:

UITE-AȘA AU TRECUT 39 DE ANI!

«Stimate doamne și stimați domni,

Am ocazia astăzi să mă adresez prietenilor mei, adică dumneavoastră! Mă simt măgulit de faptul că m-ați acceptat în cercul slătinenilor. Din ianuarie 1990 și până în prezent, am avut plăcerea și bucuria de a reveni în fiecare an la Slatina. Sunt multe evenimente care s-au petrecut în decurs de 70 de ani… Nu cred că am timp astăzi să le enumăr, dar vă spun că pentru mine Slatina este firul roșu al vieții mele.

Dintr-un orășel cu 15 de locuitori, Slatina a devenit capitala județului Olt, cu mai mult de 80 mii de locuitori și cu multe fântâni. Dar domniile voastre cunoaște aceste amănunte mai bine decât mine.

Mișcările seismice din martie 1977 au avut un efect straniu asupra multora dintre noi și a mea personal. La mine mișcarea seismică s-a produs de la este spre vest, deoarece două luni mai târziu m-am pomenit în Germania. Dacă tot am ajuns în Germania, mi-am zis eu, hai să încerc să îmi duc viața mai departe, așa cum fusese până atunci.

Din păcate, birocrația germană, care nu este cu nimic mai prejos decât birocrația românească, mi-a pus, la început, multe probleme. Așa că m-am bazat pe norocul meu, care nu m-a părăsit în această situație, iar directorul teatrului, d-l Pelaikis, mi-a rezolvat problema în cinci minute.

Cu această ocazie, am avut norocul să cunosc o colegă, care, după spusele ei, s-ar fi îndrăgostit de mine. Eu am crezut-o și am luat-o de nevastă, iar astăzi este soția mea de 37 de ani.

Din căsătoria noastră au rezultat două fete, între care una are 32 de ani și este doctor neurolog în Trier, iar cealaltă are 29 de ani și este profesoară de spaniolă și engleză la o școală din Aalen.

Cam asta a fost ocupația mea zilnică, familia și , din când în când, de gura soției, care voia să câștig un ban, mă duceam la diferite teatre din Japonia, Franța, Italia, Olanda și cântam seara la operă. Uite-așa au trecut 39 de ani!

Încheind acest capitol, vreau să vă mulțumesc astăzi pentru onoarea de a mă simți că fac parte din nucleul slătinean. Vă mulțumesc din toată inima!

În final, vreau să vă spun că v-aș cânta ceva cu toată dragostea și plăcerea, dar vocea mea nu  a mai trecut de revizia tehnică, rugina s-a depus de 16 ani încoace. Acum 2 ani, când am serbat 50 de ani de la terminarea liceului, o colegă de clasă         mi-a adusa porția ei de mâncare ca să am mai multă putere la cântat. Nu vreau ca în seara asta să rămână cineva nemâncat.

Eu mulțumesc d-lui Sârghie și autorităților locale, pentru organizarea acestui eveniment care mă onorează!

Cu mult drag vă urez la toți să ne revedem în 10 ani așa bine ca și astăzi. Vă pup dulce, Toni Nicolescu.»

emil mot lansare proiect antonius nicolescuEMIL MOȚ, PRIMARUL SLATINEI:

RESPECT ȘI APRECIERE

„Înainte de toate, mulțumesc pentru invitația făcută și vreau să vă asigur că Primăria Slatina va susține și de acum încolo astfel de acțiuni. Mai departe, pentru maestrul Nicolescu, doar respect și apreciere.

Aș vrea să mai spun că avem cel puțin trei lucruri în comun. În primul rând: am făcut același liceu, în al doilea rând: data de 17 august este și data de naștere a fiului meu, iar în al treilea rând: suntem amândoi slătineni și amândoi iubim Slatina”

renica diaconescu lansare proiect antonius nicolescuDR. RENICĂ DIACONESCU:

AVEM NEVOIE DE O SLATINĂ INTELECTUALĂ

«Am venit la invitația d-lui Sârghie, dar și să vă cunosc, d-le Antonius Nicolescu, pentru că și eu cred că Slatina are nevoie de o restartare, de o restartare a ideii de oraș provincial. Trebuie să facem un teatru, dacă se poate, o filarmonică, și să-i redăm parfumul și intelectualitatea de altă dată. Să scoatem orașul din zona orașelor muncitorești și provinciale.

Este bine să așezăm valorile la locul lor. Este bine și este merituos, pentru că intrăm într-o zonă a manelizării care cuprinde tot mai multe sfere și, mai ales, tineretul. Trebuie să cultivăm tineretul spre valoare, spre muzica clasică, spre muzica valoroasă.

De aceea, sunt sigur că veți mai fi prezent alături de noi și că veți fi unul dintre motoarele care să schimbe în bine imaginea Slatinei. Avem nevoie de o Slatină intelectuală și eu cred că este șansa d-lui primar Moț să facă această Slatină intelectuală.»

nichita dragomira lansare proiect antonius nicolescuNICHITA DRAGOMIRA:

ESTE O ONOARE SĂ-ȚI FIU ASTĂZI APROAPE, TONI NICOLESCU!

«Toni ai fost și ai rămas un om extraordinar, un foarte bun prieten și, în egală măsură, un foarte bun coleg. (…) De aceea, este o onoare să-ți fiu și azi aproape, spunându-ți spun «bine te-ai reîntors acasă» și îți mai spun că tu nu ai plecat vreodată de aici, fiind mereu prezent în multe dintre discuțiile noastre de zi cu zi.»

Ionuț DUMITRESCU

«ANTONIUS NICOLESCU, UN ARTIST SLĂTINEAN PE SCENELE LUMII», proiect finanțat de Primăria Municipiului Slatina

Permanent link to this article: http://linia1.ro/antonius-nicolescu-un-artist-slatinean-pe-scenele-lumii/