Lideri politici centrali, zonali și locali intră și ies des unii din viața altora. În urma fiecăruia în parte, rămân, după caz, fapte bune, mai puțin bune sau fapte demne de aruncat la coșul istoriei.
Nu știu ce va rămâne după Călin Popescu Tăriceanu, având în vedere îndârjirea cu care domnia-sa suduie cancelariile europene și îl susține pe „cel mai urât fiu al poporului” (pe Liviu Dragnea). Știu doar că deputatul Mihai Niță, subordonatul său politic din teritoriu, dă dovadă de mai mult caracter, de mult mai multă sinceritate și onestitate, în exercițiul său politic, oarecum ingrat, din cauza alianței cu PSD, și – un lucru de aplaudat – Mihai Niță îi respectă pe ziariști, indiferent pe ce baricadă s-ar afla aceștia.
Spun asta, fiindcă nu mi-a plăcut atitudinea absolut pro-pesedistă a șefului Senatului României și nu mi-a plăcut nici faptul că, dintr-un exces de zel și atitudine marxistă, i-a rupt urechile lui Mihai Niță, în public, reproșându-i că nu au venit mai mulți aplaudaci la manifestarea sa de sunet și lumină, dar și a unei ziariste, care îi pusese acestuia o întrebare incomodă și pertinentă.
Pesemne că deputatului Mihai Niță nu-i plac tehnicile acestea insurecționale de tip comunist, acelea de a aduce oamenii la astfel de campanii electorale, așa cum fac mulți dintre politicienii noștri, ca – apoi – să vadă cum aceiași oameni se duc și aplaudă, contracost, la celelalte partide.
Bine face d-l deputat Niță că se comportă firesc, că nu e populist, că spune adevărul așa cum e el, nu învelit în minciună cu staniolul în care îl învelește președintele Călin Popescu Tăriceanu.
„Să vă spun ceva” (vorba – marcă înregistrată C. P. Tăriceanu): dacă d-l Tăriceanu ar fi pus să facă o echipă ALDE, într-un județ ca Oltul, în care și pasărea-n zbor e nevoită să se înscrie la PSD, ca să poată zbura și să aibă parte de un petic de cer, în grandomania sa, n-ar aduna nici măcar 100 de oameni.
Cei aproape 400 de oameni, cu care a venit Niță la Casa Tineretului, sunt adevărați, devotați, loiali, și nu precum cei peste 1000 de la Târgu Jiu, care au venit, mobilizați fiind de PSD, ca să bată din palme la comandă și apoi să voteze cu stăpânii lor, în favoarea partidului unic sau în favoarea celui care dă un preț mai mare pe una bucată vot!
Iluzia lui Tăriceanu că va fi lăsat de Dragnea să zburde la alegerile prezidențiale, ca să ajungă în turul al doilea este, mai mult decât evident, o gogomănie tăriceană. „Prietenul” său Liviu Dragnea, cu aportul nemijlocit al sforarului numărul 1 din PSD, Darius Vâlcov, îl va lucra scurt și tovărășește și nimeni nu va regreta decesul politic al tăriceanului, așa cum spunea, într-un interviu, prim-vicepreședintele PNL Olt, primarul comunei Studina, Marian Vasile.
Revenind la deputatul Mihai Niță, putem spune că, spre deosebire de șeful său de la București, domnia-sa are o imagine remanentă, în ochii oamenilor. Prin simplitatea cu care el explică lucrurile, prin sinceritatea cu care recunoaște nelegitimitatea înfrățirii ALDE cu PSD, prin comportamentul său față de oameni și – repet – prin modestie și onestitate.
Exact atributele care-i lipsesc Amăicălițului – Călin Popescu Tăriceanu!
Dumitru Sârghie
