Print this Post

MARIA MĂDĂLINA TURZA, PREȘEDINTELE CENTRULUI EUROPEAN PENTRU DREPTURILE COPIILOR CU DIZABILITĂȚI:

CRED ÎN DUMNEZEU CA EXPRESIE SUPREMĂ A IUBIRII NECONDIȚIONATE!

S-a născut în 1978, în București și este absolventă a Facultății de Științe Politice în Limba Engleza din cadrul Universității București. A urmat studiile de masterat în domeniul Politologiei și, ulterior, în Drept Internațional Umanitar. În prezent este doctorand în Științele Comunicării, în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative.

Are o experiență de aproximativ 10 ani în PR guvernamental și Afaceri Europene și și-a început cariera într-o organizație non-guvernamentală dedicată protecției și promovării drepturilor omului și, în special, a refugiaților.

Prin natura activităților desfășurate în acești ani, expertiza ei acoperă o arie destul de largă, care variază de la comunicare publică, comunicare politică, management de proiect, cooperare internațională, afaceri europene și, nu în ultimul rând, drepturile omului.

Activitatea pe care o desfășoară în prezent în cadrul CEDCD este o provocare personală și profesională, ale cărei motivații se regăsesc dincolo de o simplă opțiune de carieră și, pentru aceasta ea va încerca să utilizeze la potențial maxim resursele și experiența dobândite în toți acești ani.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități este pentru ea o misiune.

O misiune în care crede și, de aceea, candidatura ei independentă la Parlamentul European este tot o misiune. Una  legată de Dumnezeu și de suflet. Linia Întâi vă prezintă astăzi un interviu cu totul și totul special.

maria madalina turza liCine sunteți, de unde veniți, care sunt idealurile dvs. sociale și politice, încotro vă îndreptați?

Acum 13 ani, când toate ușile societății în care m-am născut și am trăit s-au închis în fața copilului meu de abia venit pe lume, am înțeles că trebuie să fac ceva. Am înțeles că dacă nu îi deschid un drum, copilul meu nu va avea nicio șansă. Astfel, câțiva ani mai târziu am înființat Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități.

Cu o mână de prieteni am clarificat cadrul legal existent pe dizabilitate. Am început să acordăm consiliere juridică și reprezentare părinților de copii cu dizabilități aflați la marginea speranței și a uitării atunci când drepturile copiilor lor erau încălcate.

În aproape 10 ani de activitate, am sprijinit mii de copii cu dizabilități, care astăzi merg la școală sau și-au primit diferite drepturi. Am parcurs mii de kilometri prin țară și am cunoscut părinții de copii cu dizabilități, le-am explicat care le sunt drepturile și am încercat să le ofer speranța și încrederea că vocea lor este importantă.

Am creat prima coaliție informală de părinți din România și cu ajutorul lor am dus în Parlamentul României primul proiect de lege pentru drepturile copiilor cu dizabilități. Am petrecut nenumărate ore de muncă pe dosarele copiilor, în campanii de informare și advocacy, în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a instanțelor și astfel am obținut decizii strategice, care au schimbat nu numai destinele unor copii, dar și practica juridică și am contribuit la modificarea cadrului legal.

„Leia și David” o carte de copii despre o fetiță cu dizabilități și fratele ei geamăn (2016), primul Ghid privind Aplicarea Dreptului la Educație pentru Copiii cu Dizabilități din România (2018), primul mesaj de interes public introdus în Codul CNA prin care este transmis publicului liberul acces la educație al copiilor cu dizabilități (2018) sunt alte câteva repere ale muncii mele. Eu nu sunt politician.

Dincolo însă de efortul profesional, port în suflet mii de povești nespuse ale tot atâtor copii și părinți, care duc zilnic o luptă grea și inegală. Pentru ei și pentru toți oamenii uitați ai acestei țări, care au dreptul la o viață mai bună, am decis să candidez ca independent la Parlamentul European. Eu nu sunt politician.

Sunt mama unui copil cu dizabilități respins de toate pârghiile sistemului, sunt activist pentru drepturile omului și voluntar.

Sunt un om și un cetățean român, care a decis să lupte pentru justiție socială de la firul ierbii, până în Parlamentul European de vreme ce autoritățile din România ne ignoră.

Prin pârghiile Parlamentului European putem aduce schimbarea mult dorită în viața copiilor noștri în timpul vieții noastre. Iar eu, Mădălina Turza, am cunoștințele, voința și motivația de face acest lucru până la capăt. Pentru că a face promisiuni goale de conținut în fața voastră înseamnă a mă minți pe mine și pe copilul meu.

Din punct de vedere academic, am o diplomă de licență în Științe Politice la Universitatea din București, un Master în Politici de Educație Incluzivă și Psihopedagogie Incluzivă la Universitatea din Minnesota, USA, un Master in Drept Internațional Umanitar, precum și o serie de cursuri postuniversitare de specializare în domeniul dreptului persoanelor cu dizabilități, al legislației europene privind combaterea discriminării și a comunicării. În 2016-2017, am fost beneficiara unei burse Fulbright/Humphrey a Departamentului de Stat al SUA in domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Mai credeți că într-o țară, atât de avariată moral, în care vulgaritatea și incultura ne-au asurzit simțurile, o candidatură independentă, de bun simț, ar mai putea avea sorți de izbândă?

Eu NU cred că suntem o țară avariată moral. Eu cred că răutatea, înverșunarea, izolarea în interesele proprii agresivitatea atât de omniprezente în viața de zi cu zi sunt de fapt expresia unei suferințe generaționale ale acestui popor. NU cred că românii sunt fundamental răi, impostori și agresivi. Aceste manifestări sunt rezultatul a generații de obidă, nedreptate și neascultare a nevoilor lor și acum oamenii sunt defensivi și încearcă să-și protejeze instinctiv supraviețuirea. Aici am ajuns. De asta ne este greu să ne solidarizăm, să ne pese de cel de lângă noi. Ne-am izolat în nuclee sau în trivialități.

În egală măsură, în interacțiunile cu România profundă, la firul ierbii, am descoperit că dacă ai puterea să asculți și să fii OM, nimic mai mult, oamenii se deschid și se conectează.

Eu cred în românii de bună credință, muncitori, neapreciați și neînțeleși de cele mai multe ori. Sunt oamenii aceia nevăzuți, care poartă pe umeri aproape deznădăjduiți această țară. Și lor le vorbesc. Pe ei în ascult în lupta mea.

Nu depinde doar de mine să atingem acest obiectiv de a avea un om ca noi acolo unde se iau marile decizii. Depinde de milioanele de oameni ignorați și abandonați de structurile de putere de-a lungul timpului să-și recapete puterea de a începe să spere și de a crede că au puterea măcar o data la 5 ani să-și trimită un om dintre ei în zona de decizie.

Ați avut sau aveți inamici care, din invidie pentru popularitatea și succesele pe care le repurtați zilnic, v-au adus afrontul? DACĂ DA, CUM AȚI RĂSPUNS LA ELE?

Să știți că aceasta a fost una dintre marile lecții ale luptei mele de peste 10 ani. Puterea de a alege smerenia și de a răspunde doar atacurilor care aduc atingere unui anumit grup social, nu neapărat mie. Cred că reprezintă un consum de energie inutil să răspunzi cu ură persoanelor care atacă fără argumente și nu sunt dispuși la ascultare. Drumul merge întotdeauna înainte pentru mine. Unii aleg să meargă mai departe. Alții vor rămâne în subsolul istoriei.

Politicienii noștri se trezesc, în fiecare dimineață, cu tot mai puțin folos pentru țară. Cum vedeți politica din România?

Cred că în România nu există politică în sensul real al cuvântului. Cred că această zonă a fost confiscată rând pe rând de grupuri sinistre de interese fără ideologie și bună credință. Atât timp cât clasa politică care dă guvernanții acestei țări nu va face saltul de emancipare și educație ca să înțeleagă că ei sunt acolo ca să servească interesele oamenilor din România reală, nu să fie șefi sau voievozi, nu vom avea politică. Vom avea scandal și can-can decontate de oamenii de rând.

Cu siguranță ați văzut lumea civilizată euro-atlantică, lumea culturală internaționalistă. Vă enervează cuvântul „naționalist”?

Nu mă enervează acest cuvânt pentru că eu nu cred în deformările acestui concept propagate în cu atâta lejeritate în spațiul public. Nu cred că a-ți iubi țara și oamenii sunt aspecte aflate în contradicție cu a fi parte la cultura și economia globală. Cred în forța și valoarea identității naționale și culturale, pe care o resimți mai ales atunci când trăiești o vreme peste hotare, dar în egală măsură cred în principiile fundamentale ale umanității. Înainte de a fi popoare și state, suntem oameni. Iar valorile umanității sunt universale.

Bălcescu spunea. „NU VĂ ÎNDEPĂRTAȚI DE POPOR, CĂ VĂ RĂTĂCIȚI!” Ați avut momente de rătăcire față de poporul român?

Nu, nu am avut momente de rătăcire. Întotdeauna m-am simțit româncă. Însă am avut lungi perioade în care am fost revoltată pe poporul român. Fără să înțeleg la acea vreme că noi suntem, în fapt, rezultatul unei istorii grele ale cărei polițe le plătim acum. Când am înțeles să nu mai judec și să încep să ascult sufletele oamenilor, nu numai că mi-am găsit pacea și puterea de a construi, dar am început să înțeleg cât de mult îi iubesc pe oameni. Adică pe români. Și nu îmi este rușine să spun asta, deși pare desuet și derizoriu.

Ce face fântâna, atunci când nu are apă?

Sapă până va ajunge la izvoare mai adânci din care își va trage seva.

Cum vă raportați la Dumnezeu?

Dumnezeu reprezintă centrul universului meu moral. Cred în Dumnezeu ca expresie supremă a iubirii necondiționate.

Care e secretul popularității dvs.?

Nu am un secret anume. Și nu știu dacă pot vorbi despre popularitate ca atare. Dar, cu siguranță, putem vorbi despre urme ale trecerii mele prin anumite locuri sau prin viața oamenilor. Iar acestea sunt rezultatul muncii și a bunei credințe. Cred că autenticitatea, consecvența și sufletul pus în slujba cauzei și a oamenilor sunt ingredientele care au dus la recunoașterea efortului meu.

Presupunem că primiți două telegrame , pe care scrie „Veniți urgent până la mine!” Una e semnată de președintele Iohannis, alta de șeful Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Unde mergeți mai întâi?

Lăsând la o parte persoanele în cauză și privind funcțiile pe care le ocupă exclusiv, aș alege în primul rând să clarific natura urgenței. În activitatea mea nu iau decizii bazate pe greutatea funcției interlocutorului, ci pe justețea cauzei, argumentelor sau motivațiilor. Așadar, alegerea mea nu ar putea fi una de tip răspuns la o comandă. Trebuie să înțeleg și să trec prin propriul filtru rațional și moral, iar ulterior decid.

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/cred-in-dumnezeu-ca-expresie-suprema-a-iubirii-neconditionate/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *