Print this Post


DASCĂLI SLĂTINENI. AZI: PROF.DUMITRU NICA!

CUVÂNT ÎNAINTE la volumul privind personalitatea fostului inspector-general al ISJ Olt,                      Dumitru Nica, carte aflată în pregătire...

Așa cum ar spune și scriitorul plurivalent Ion Andreiță, el însuși scoborâtor din Perieții Oltului, profesorul Dumitru Nica „a fost binecuvântat de Dumnezeu cu o creangă de nemurire”. Se spune că „veșnicia s-a născut la sat și a murit la oraș”, însă Dumitru Nica, prin tot ceea ce a făcut ca dascăl, ca șef al unor instituții educative, ca întemeietor de școli, ca publicist și făuritor de reviste școlare și, nu în ultimul rând, ca OM,  a transferat veșnicia din satul său natal, Perieți, în Slatina noastră istorică, una dintre cele mai vechi așezări ale României noastre profunde.

dumitru nica net 767Mitu Nica, fiul Liei și al lui Codin, al cărui leagăn de respirație, ca și în cazul marelui muzeograf Traian Zorzoliu, a fost Câmpia Boianului, este acel copil care „stătea cuminte în coșul de nuiele, în care îl puneau părinții, când mergeau la secerat”,  un fel de Niculaie Moromete al Oltului, născut într-o toamnă de culoarea mierii și care, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, înota prin „nămeții de zăpadă”, mergând cu „Plugușorul”, cu „Hultanii” sau cu „Bolindeții”. „Graba” pentru matematică i-a venit de la mama sa, o țărancă harnică, perseverentă și cumpătată, care a dorit cu orice preț ca fiul ei să învețe carte. Codin al lui Drăghici, tatăl său, cel care cunoscuse nenorocirile generate de cel de-Al Doilea Război Mondial, și care căzuse și prizonier la Cotul Donului, a cunoscut și blestemățiile comunismului și, după ce miliția bolșevică i-a confiscat o pereche de boi, ca să-i predea la I.R.I.C. pe nimic, a fost obligat să se înscrie la C.A.P., pierind astfel „și ultima zestre a sufletului românesc”, după cum avea să constate profesorul întru matematici, de mai târziu, Dumitru Nica.

Astăzi, la cele 78 de primăveri ale sale, trăite în demnitate, onestitate și onoare, profesorul Dumitru Nica este, spiritual și sufletește vorbind, unul dintre cei mai bogați cetățeni ai Slatinei. Bogăția sa nemăsurabilă este însăși Familia sa, Biblioteca sa, conștiința sa curată și mulțumirea că, prin marea trecere a vieții, a lăsat semnele învățăturii sale, ale educației primite de la înaintașii săi, punându-și sufletul pe masă, cum se zice, pentru țara sa, pentru valorile morale și spirituale ale neamului românesc și, așa cum am mai spus, pentru minunata sa familie. Soția sa, Elena, la rândul domniei sale, învățătoare de prestigiu, a fost alături de un om care și-a dedicat viața școlii și care s-a ridicat împotriva mediocrității și vulgarității,  oriunde s-a aflat: la catedră, în fruntea comisiilor de examinare, la pupitrul IȘJ Olt, în Parlamentul României sau…aiurea.

De altfel, profesorul Nica a fost și rămâne un model de moralitate și conștiință, nu numai pentru majoritatea dascălilor și învățăceilor, care l-au cunoscut și au trecut prin raza sa de acțiune, ci și pentru urmașii săi, copii, gineri și nepoți, cărora tatăl și bunicul lor le închină, cu emoție această carte. Așadar, fiica sa, Laura Cristina – medic, alături de soțul ei, Dan Nicolae Jijăiescu – inginer de profesie, trăitori în Slatina noastră seculară, dar și de Ana-Maria, fiica lor, absolventă de „Radu Greceanu” și licențiată în managementul porturilor maritime, stabilită în Olanda, la Amsterdam, se apleacă cu evlavie și respect în fața unui Om integru, care le-a călăuzit pașii în viață și fără de care, cu toții ar fi fost poate mai vulnerabili, în această Românie în care, uneori, adevărul, morala creștină, inteligența și umanismul, în definiția lor originară, sunt ținute la temperaturi scăzute…

De asemenea, fiul său, Iuliu Viorel Nica, informatician, dimpreună cu soția sa,  Cristina, medic stomatolog, alături de copiii lor, Alessia Maria și Edy Ștefan, elevă în clasa a VI-a, la Berna, și, respectiv, student la Milano, l-au inclus în idealurile lor morale, de viață și conduită, pe cel care se numește Dumitru Nica, purtându-l, oriunde s-ar afla, în partea de primăvară a inimilor lor.

Dumitru Nica nu s-a oprit la faptul de a fi doar un profesor de matematică desăvârșit. Domnia-sa a fost și un pedagog deplin, care – prin conduita sa, prin cunoștințele de pedagogie, psihologie și sociologie, a reușit să lumineze generații întregi de elevi, elucidându-le acestora nu numai incertitudinile și misterele matematicii, ci și pe cele ale moralei, ale educației în sine, ale vieții și, firesc, ale modului de comportament în societate.

Profesorul Nica a fost, este, și va rămâne, de-a pururi, în memoria județului nostru, dar și a celor din afara județului, care s-au intersectat în timp cu domnia sa, un APOSTOL.  Așa cum definea, cândva, noțiunea de apostol, Octavian Goga. Un apostol cu privirea îmblânzită de albastrul viziunilor sale generoase asupra școlii și societății în care ne ducem veacul, instituții grav deteriorate după cel De-al Doilea Război Mondial, grav deteriorate în comunism, din cauza ideologizării marxiste, dar și mai grav deteriorate, după Revoluție, când au ieșit gunoaiele la suprafață și valorile s-au inversat definitiv.

Ca dascăl, părinte, bunic și, cu Dumnezeu înainte, străbunic, „căci va veni și vremea ceea”, Dumitru Nica este acel pom împovărat de fructele necesare unei vieți demne: credința în Dumnezeu, știința de carte, generozitatea dublată de o exigență aristocratică bine ținută în frâu, respectul față de tradiția și valorile neamului românesc – iată doar câteva dintre atributele înzidite în sângele, mintea și carnea unui fiu de țărani din Perieții județului Olt.

„Un țăran aristocrat, cu sânge albastru”, cum ar zice Petre Țuțea, un dascăl care își are virtuțile în rădăcinile neamului său, în copilăria sa care, deși a fost străbătută de mari lipsuri materiale, pentru domnia-sa, rămâne una fabuloasă, în adolescența sa studioasă, în tinerețea sa profesională, petrecută la catedră, în pozițiile de conducere pe care le-a deținut de-a lungul timpului, atât în perioada comunistă, cât și în cea cripto-comunistă. Și în una, și în cealaltă, Dumitru Nica s-a comportat cu demnitate și profesionalism.

A fost artizanul înființării unor reviste școlare, care au dăinuit în timp, a publicat în GAZETA MATEMATICĂ B, articole de specialitate care au intrat în atenția specialiștilor din întreaga țară, dar a publicat și alte articole despre metodica învățării, psihologia elevului, tehnici ale predării, noțiuni de pedagogie și sociologie etc, în majoritatea publicațiilor din Olt, dar și regionale. În tot și-n toate, au prevalat calitățile sale umane, camaraderești, apoi cele legate, așa cum am mai spus, de pozițiile de soț, tată, bunic, educator și la propriu și la figurat.

Ca politician, după Revoluție, a fost un om al demnității și al disciplinei parlamentare. A cunoscut o serie de personalități științifice, politice și culturale care – iată, și-au spus părerea despre domnia-sa în această carte.

Ca întemeietor de școală, director, inspector general, precum și în postura altor demnități pe care le-a ocupat în domeniul educațional, Dumitru Nica și-a deschis, întotdeauna, larg, ușa tainică a sufletului, fără zgomot, pentru învățăceii  săi, pentru pruncuții acestui neam greu încercat, pentru noianul întregilor sale generații de discipoli, jucând, pentru toți aceștia, mai multe roluri: al duhovnicului, al mărturisitorului, al profesorului autentic și patriot, al dascălului maturității înțelepte.

A fost și a rămas un adevărat Bijutier de caractere, arzând ca o făclie, care se stinge luminând.  Profesionist și patriot, a făcut față constrângerilor tuturor regimurilor politice,  purtându-și patria, neamul și locurile natale în suflet, conștient de faptul că, odată, cândva, „Cartea de aur” a învățământului din Olt va conține și numele său, adică moștenirea cea mai de preț pe care o va lăsa, peste ani, copiilor și nepoților săi.

În calitatea sa de inspector general al ISJ Olt, ca și în demnitățile sale politice, Dumitru Nica s-a implicat în apărarea drepturilor unor persoane, în ajutorarea celor care nu reușeau să se apere singuri de nedreptățile din sistemul nostru social și politic, ca și de cele privind intruziunea politicului în Educație. A fost un „general” drept, care, prin înțelepciune și generozitate, a ridicat mulți profesori pe treptele înalte ale ISJ Olt, dar dintre care nu toți i-au răspuns cu aceeași armă, atunci când domnia-sa a fost marginalizat politic. De cine a fost marginalizat? De unul sau altul care și-a sfârșit cariera didactică sub preșul de la intrare al divanelor politice locale și centrale.

Demn, așa cum a fost toată viața, Dumitru Nica nu s-a sinchisit de acel impostor și a pășit, cu demnitate, mai departe, alegând dintre verbele „a fi” și „a avea”,

pe primul, reușind, astfel, să se afle la antipodul masei care îngână cu voluptate lozincile rostite de vocea conducătorului politic.  Pentru că, spune Dumitru Nica: „Sosește o clipă, când omul în care vrei să te ascunzi, din lașitate, în fața mai marilor vremii, se dă la o parte și rămâi cu propria realitate. Adevărul cel mai bine păstrat al omului se referă la omul în care vrei să te ascunzi, cel care ești chiar tu în realitate, care e sinele tău pur. Și asta, fiindcă, adevărata conștiință a omului e condamnată să iasă cândva la suprafață și să se confrunte cu conștiința mutilată de etern subordonat politic.  De aceea, Eu am fost Eu, întotdeauna, și nu m-am dedublat în fața mahărilor politici. Bineînțeles, asumându-mi riscurile!”

Parafrazându-l pe politologul italian Giovanni Santori, cel care a scris „Homo Videns”, am putea traduce ceea ce a spus dl profesor cam în felul următor: „Conștiința moare perpetuu, pe fotoliul unde fostul sclav a devenit noul stăpân”!

 „O, tempora, o mores!”

DUMITRU SÂRGHIE

Permanent link to this article: http://linia1.ro/dascali-slatineni-azi-prof-dumitru-nica/