Print this Post


Despre Paul Stănescu și pluralul nevoii sale de a rămâne om

Evenimentele îngrozitoare de la Caracal au declanșat energiile neamului, societatea românească fiind la unison indignată de modul în care s-au comportat instituțiile responsabile cu securitatea cetățeanului, STS, Poliție, Procuratură și altele… Partidele politice, indiferent de culoarea și mărimea lor, avocați ai diavolului, presa aservită și neaservită, fragmente din societatea civilă, personalități de toate calibrele, dar și perso-nulități marcante (precum Alex Cumpănașu), n-au stat pe gânduri în a se cățăra pe disperarea părinților Alexandrei și Luizei, două chipuri îngerești care se presupune a fi fost măcelărite și arse de un monstru, despre care, în febrilitatea ei iresponsabilă, o ziaristă din Craiova a spus și a scris că-l cheamă… Gheorghe Dinică.

Deși, mai tot timpul, în cazul unei dispute dintre un politician și un ziarist sau un lider al societății civile, mă plasez de partea presei și a societății civile, în aceste momente, nu pot trece foarte ușor cu vederea istericalele Sorinei Matei de la B1 TV și nici comportamentul bifrons al ipocritului Alex Cumpănașu, ambii așteptând parcă, din clipă în clipă, să le ridice cineva o statuie în capitala noastră sordidă.

paul stanescu li 768N-a scăpat de afuriseniile celor doi nici senatorul Paul Stănescu, el fiind declarat responsabil cu toate fărădelegile care se petrec pe teritoriul nostru alutan, din Mezozoic până în prezent. Și dă-i, și luptă… Paul Stănescu-n sus, Paul Stănescu-n jos, Paul Stănescu vinovat că pământul e rotund și turtit, asimetric, pe la colțuri, că e mână-n mână cu clanurile interlope, doar că respiră același aer județean cu Oacă, Vacă și Rădoi, că Stănescu nu a apărut în spațiul public să vorbească despre crimele de la Caracal, că trebuie să-i dea raportul marelui Cumpănașu, despre tot ce a făcut el în ultimii 50 de ani…

Păi, bă fraților, cum e cu intruziunea politicului în justiție? Cum să iasă Stănescu să le spună organelor în drept cum să facă ele o anchetă? Păi, ce, el e „președinte jucător”, cum era Băse, care știa dinainte de a se desfășura cum se va finaliza o anchetă? Băse, pe care Sorina îl pupa, cândva, față-spate, spunând că e Dumnezeu pe pământ… Să te agăți așa ca boala de omul sănătos, fără să prezinți vreo dovadă certă, nu e prea deontologic, dna Sorina… Nici vreun act civic măreț, d-le Alex Cumpănașu, devenit peste noapte „unchiul” nefericitei Alexandra.

Nu sunt avocatul lui Stănescu și cu atât mai puțin al PSD, care a făcut din țara asta o Vale a plângerii. Dar nici nu sunt adeptul ideii de a amesteca lucrurile și de a condamna un om doar pentru simplul fapt că e pesedist.

Cunoscându-l pe Paul Stănescu mai îndeaproape, aș putea să afirm că el nu are absolut nicio legătură cu cazul de la Caracal. Că n-a fost niciodată tractorist, așa cum scriu fătucile din presa centrală, ci inginer agronom cu studii făcute la zi, și nu la mare distanță de carte, precum studiile făcute de Cumpănașu. Că a avut o problemă juridică, în care s-a dat, la cel mai înalt nivel, un verdict: Nevinovat! Că are atuul politic de a se fi plasat împotriva tiraniei lui Dragnea înaintea tuturor camarazilor săi, care-l plângeau pe Flaușat cu lacrimi de crocodil.  Că nu e resentimentar și răzbunător pe ziariștii locali sau centrali care i-au călcat, deseori, imaginea publică în picioare. Și asta, pentru că vine dintr-o familie fundamental adeptă a valorilor creștine.  Nu e savant și nici vreun mare maestru al oratoriei, dar, cu excepția „armeticii” și a „armei la picior” (despre care el însuși a spus că au fost niște metafore), nu a fost niciodată atât de ridicol în exprimare precum ministrul „Genunche” sau însuși actualul șef al Culturii, care-a siluit, cu patos revoluționar, limba română. Nu a acoperit cu flori de busuioc lucrurile găunoase din PSD, având curajul să le spună public și să suporte consecințele atitudinii sale. Nu s-a bucurat de răul altuia și nici nu s-a agățat de suferința unora, pentru a câștiga teren politic.  E conștient de faptul că, pentru PSD intrarea într-o opoziție cât mai lungă va fi o școală de învățătură și de îndepărtare a neaveniților. Așa cum i-am răspuns și lui Florin Iordache, recent, la întrebarea: „Cum vezi dumneata situația PSD, în actualul context politic?”: „Păi, d-le Iordache eu așa o văd… Ca PSD să intre într-o opoziție prelungă, cei care au călcat pe cadavre să dea socoteală în fața legilor acestei țări, iar dacă PSD mai revine vreodată la putere să nu mai pună atâtea nulități în vârful șurii!”

În cazul în care și Stănescu mi-ar pune aceeași întrebare, i-aș răspunde și lui la fel. Și sunt sigur că nu s-ar supăra, având în vedere cei șapte ani de acasă ai săi, realismul său, precum și pluralul nevoii lui de a rămâne OM, până la capăt. Căci, el știe că, oricât de repede și de sus te-ar înălța un partid, tot la fel de repede te-ar coborî, la nivelul cel mai de jos… Un exemplu mai edificator decât cel al lui Liviu Dragnea nici că poate să mai existe…

Dumitru SÂRGHIE

Permanent link to this article: http://linia1.ro/despre-paul-stanescu-si-pluralul-nevoii-sale-de-a-ramane-om/