Print this Post


Falsa preoteasă, slujba prin telefon și pomana party

„Rudele mele îmi dau fiori,

Doar când le văd la nunți și la înmormântări, spunea regretatul Vali Sterian într-unul dintre cântecele sale. Aș adăuga și la pomeni.

De ce?

În urmă cu un an, una dintre surorile bunicii a trecut la cele veșnice. De atunci fiică-sa se ocupă de pomeni și ne-a chemat, recent, la pomenirea de un an.

Fiică-sa, un fel de mătușă de-a mea, doctor în științe, profesoară la o universitate particulară, bărbatul ei fost secretar de stat pe vremea lui Ivan Ilici Iliescu, ce mai? O familie de intelectuali, în toată regula! De la care ai pretenții că au capul pe umeri și mintea la purtător.

Din păcate, lucrurile nu stau deloc așa. I-am dat o bilă neagră, în urmă cu 23 de ani, când tatăl meu a plecat dintre noi, iar ea s-a oferit să mă ajute, dacă am nevoie de ceva. Păi, nu aveam nevoie de mila nimănui, ci de un loc de muncă să-mi duc facultatea până la capăt că eram studentă în anul întâi. În momentul în care am avut nesimțirea să îi calc pragul și să-i cer ajutorul mi-a pus câteva ziare în brațe și m-a îndrumat la părinții ei, să dau telefoane și să mă descurc. Zis și făcut! Părinții ei au devenit bunici pentru mine. Ani de-a rândul m-au ajutat și financiar și moral. Au avut grijă de mine ca de propria fiică numai că s-au dus și ei în cer lângă tata.

Și dacă mai aveam o îndoială în privința fiicei lor, acum, după ce am asistat la pomana de la înmormântare și la parastasul de 40 de zile, aceasta mi-a fost risipită definitiv, după un an. De data aceasta, ”tusea și junghiul” au depășit orice limită a prostiei. Am ajuns la cuvintele bunicii: ”Mamă, unde-i multă carte e și multă prostie”!

Pentru că nu a fost vorba despre o pomană conform minimelor norme populare și bisericești, ci o adevărată batjocură la adresa memoriei mătușii, care a decedat în urmă cu un an.

Trecând peste conținutul pachetelor împărțite, unde singura chestie neexpirată era o sticluța cu pălincă, și peste meniul dubios oferit la restaurant celor 5 (nu stele, ci invitați) la comemorare, pomana a fost lipsită de elementul esențial, care să o facă bineprimită, atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața semenilor noștri: a lipsit slujba!

De fapt a fost o pomană fără popă. Fără patrafir, fără cădelniță, fără tămâie, fără agheasmă, fără lumânări, fără nimic… Ne-a fost comunicat că părintele nu a putut să vină, că este plecat peste mări și țări și a făcut slujba prin telefon. Ooooook, deja îl vedeam pe taica popă scoțându-și cele bisericești din valiză și făcând tumbe într-o cameră de hotel și slujind prin skype sau facebook niște farfurii zburătoare și niște pachete închipuite. Am uitat s-o întreb cum l-a plătit, dacă a făcut-o. Probabil i-a băgat credit pe telefon. Sper să nu fi pierdut semnalul, că ar fi rămas sarmalele neslujite.

Coliva? Fiartă de una dintre surorile decedatei, dar mermelită de mătușa care s-a ocupat de pomană. De data asta nu a fost zgârcită și a turnat toate sticluțele cu esență de migdale pe care le-a găsit prin cămară.

Colivă necitită la biserică, pentru că «doctora» în științe a reușit să îi enerveze pe toți popii cu care a avut de-a face. Fug de ea, mai ceva ca dracul de tămâie.

În mod normal, la pomana de un an, trebuia să se ducă și la mormântul mă-sii, la cimitir. Mai ales că a lăsat de un an încoace cripta nezidită. Era de bun-simț ca, înainte de împlinirea sorocului de un an, să zidească în exterior cripta mă-sii, pentru că toată iarna a intrat o cantitate considerabilă de zăpadă în mormântul respectiv.

Aș! De unde? Ea ne-a spus că s-a dus. Dar Dumnezeu știe!

În orice caz, s-a dus și acolo fără popă. Ne-a informat că taica popă i-a slujit și crucea tot prin telefon.

Cum, măi? Prin telefon? Și s-au transmis rugăciunile prin telefon? Și semnul binecuvântării făcut de preot asupra bucatelor tot prin telefon a fost făcut? Cum? Cum s-a distribuit harul binecuvântării date de preot prin intermediul telefonului?

Nebănuite sunt căile unora!

Și, ca și cum toate cele de mai sus nu ar fi fost de ajuns, organizatoarea pomenii, înainte de masa de la restaurant, s-a transformat în popă. Fără patrafir, fără cădelniță, fără tămâie, fără molitfelnic, fără lumânări, fără cruce.

Ne-a ridicat pe toți cei prezenți în picioare și a spus rugăciunea domnească ”Tatăl Nostru”, în memoria mă-sii. Și atât! Așa a considerat ea că se face pomana de un an. Să vă mai zic că, timp de două ore, s-a discutat despre frica de avion, despre câte diplome a mai obținut unul, altul, cât mai costă curentul, despre guvernanți, despre orice altceva decât despre femeia pe care trebuia s-o pomenim.

La finalul pomenii, a pus pe masă și un tort de parcă era onomastica mortului. Pardon, am fost serviți cu câte o feliuță de tort.

În prealabil, în timpul mesei, ne anunțase indirect pe toți că, după masă, pleacă la casa de vacanță de la munte. Așa că…, să ne grăbim, să mâncăm mai repede, ca să ajungă ea pe lumină.

Despre pachetele date, ce să mai spun? O bucată de carne tare, care nu se poate mesteca, un colăcel uscat de îți spargi capul cu el, un măr stricat, o farfurie cu defecte de fabricație, un batonaș de brânză topită, care nu are trecut pe el data expirării și o sticluță de 150 ml de pălincă, ca să uiți, probabil, de așa pomenire.

Bătaie de joc, prost gust, atentat moral la memoria defunctei! Care cred că s-a răsucit pe lumea cealaltă, văzând cum fata ei s-a zgârcit pe cele aproape 500 de milioane de lei vechi pe care bătrâna îi strânsese ca urmașa ei să aibă cu ce să o pomenească… Nu mai vorbesc despre apartamentul cu două camere… lăsat!

Dar cine suntem noi să judecăm pe alții? Rudele, bă rudele care au stat mai mult cu mumă-ta la bătrânețe decât tine. În timp ce tu cărai sacoșele de la ea, noi îi făceam cumpărături și curat în casă, ca să nu vezi tu că nu mai poate! Rudele alea inculte și sărace, dar … nu proaste, așa cum le crezi tu…

Dumnezeu să ne ierte pe toți, dar decât așa… mai bine lipsă!

Lili M.

Permanent link to this article: http://linia1.ro/falsa-preoteasa-slujba-prin-telefon-si-pomana-party/