Print this Post


IN MEMORIAM – COSTEL VASILESCU

PRIN CEEA CE A SCRIS, COSTEL VASILESCU A ACOPERIT O LIPSĂ A ISTORIEI CRIMELOR COMUNISMULUI EFECTUATE PE TERITORIUL JUDEȚULUI OLT!

A plecat, recent, la stele, scriitorul, publicistul, omul de radio și patriotul desăvârșit Costel Vasilescu, după o nedreaptă suferință. Despre el și despre cărțile sale au scris jurnalele locale și s-a vorbit pe ecranele unor televiziuni, care au avut girul patronilor lor de a prezenta istoria nefalsificată a neamului românesc, în general, și a acestor ținuturi sudice oltenești, în special. A trăit o viață în Municipiul Caracal, o urbe istorică în care, în trecutul recent, predominau unitățile militare, el însuși fiind un militar exemplar, într-una dintre aceste unități militare.

vasilescu valcele 4Și-a iubit patria până la epuizare și nu și-a uitat niciodată rădăcinile, fiind născut în comuna Vâlcele, cea care a dat cei mai mulți martiri, în perioada colectivizării forțate, efectuate de către trupele de commando ale Partidului Comunist.

A lăsat posterității cărți și studii importante, articole, eseuri, interviuri cu mari personalități ale neamului românesc, emisiuni de radio și televiziune, care pot constitui un veritabil îndreptar de patriotism și moralitate pentru tinerele generații școlare românești, care, după cum se vede, și-au pierdut reperele de conduită. Și educație școlară.

Unul dintre volumele sale importante – „La Fântâna ‘naltă”, se referă la cruzimea actelor de represiune din perioada colectivizării forțate, în comuna Vâlcele, precum și la cinstirea celor care au suferit și au murit, apărându-și bucata de pământ, plugul, căruța și boii… Alături de el, la scrierea acestei cărți de căpătâi, a stat și Sabina Elena Vasilescu, fiica sa, cartea reprezentând pentru cei care vor să cunoască adevărata istorie și fața hidoasă a comunismului, o lecție de românism care trebuie însușită atât de către profesorii acestui județ, cât și de discipolii lor și, mai ales, de tineretul comunei Vâlcele, o comună greu încercată de ocupația comunistă și chiar post-comunistă.

vasilescu 2Iată ce scria tânăra profesoară Vasilescu, în prefața acestei cărți valoroase: „La Vâlcele, glonțul viclean a sfârtecat trupuri! La Vâlcele, libertatea a fost pusă în cătușe! În miez de noapte, la Vâlcele, liniștea satului și somnul copilului de țâță au fost sfâșiate de mitraliere! Dangătele clopotului vesteau deșertăciunea din suflete…”

Ca fiu al comunei Vâlcele, regretatul Costel Vasilescu a mai scris și Monografia acestei comune, pe care și-ar fi dorit s-o lanseze în ziua de 2 iunie, cu ocazia sărbătoririi Zilei comunei Vâlcele, manifestare organizată de Primăria din localitate, al cărui primar în exercițiu, Alexandru Taifas, a avut strânse legături de colaborare și prietenie cu cel plecat dintre noi. L-a iubit confratern și l-a prețuit pentru talentul său, pentru dragostea nedisimulată față de istoria zbuciumată a comunei Vâlcele, care și-a plătit din plin tributul de sânge, în lupta cu fiara bolșevică.

vasilescu si taifas valcele 3Primarul Alexandru Taifas deplânge dispariția lui Costel Vasilescu, luându-și angajamentul, în fața memoriei prietenului său de a-i tipări și publica Monografia, precum și de a o lansa de Ziua comunei.

„Regret din suflet moartea prematură a lui Costel Vasilescu, unul dintre cei mai reprezentativi fii ai comunei Vâlcele. El mai avea multe de spus și de scris despre istoria tumultoasă a comunei noastre, dar și despre istoria patriei, în general. A fost un patriot adevărat, un român de o deosebită delicatețe sufletească și un scriitor deplin. Îi voi lansa Monografia comunei Vâlcele, pe care a scris-o atât cu inima, cât și cu rațiunea. Îi voi face cunoscută opera și-i vom comemora spiritul și personalitatea așa cum se cuvine. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

La rândul nostru, echipa redacțională a Liniei Întâi, ziarul de suflet al lui Costel Vasilescu, este alături de familia îndurerată, de cei din comuna Vâlcele care l-au iubit, în frunte cu primarul Taifas și de caracalenii care l-au prețuit cu adevărat și amintim aici un nume de rezonanță în intelectualitatea romănățeană: Prof. Alina Elena ANGHEL, scriitoare și colaboratoare apropiată a coautorulului cărții „La Fântâna ‘naltă.”

Realitatea concentraționară oglindită în cartea semnată de Costel și Sabina Elena Vasilescu, fiica sa, este strivitoare, iar mărturiile vii din carte trebuie păstrate în cufărul de aur al istoriei românești. Prin ceea ce a scris, Costel Vasilescu a acoperit o lipsă a istoriei privind crimele comunismului în județul Olt, cele înfăptuite la colectivizarea cu pistolul la tâmpla țăranului din Vâlcele, recuperând, astfel, o temă ocultată nu numai de către comuniști, ci și de cei care ne-au condus și ne conduc, de la Revoluție încoace.

Să-ți fie țărâna ușoară, Costel Vasilescu!

Dumitru Sârghie

vasilescu valcele 5

vasilescu 1„CE DĂRUIESC, VA DĂINUI!” 

Drum lin, în lumină, COSTEL VASILESCU!

Apreciez că am, de obicei, o relație specială cu cuvintele, cred că mă descurc să le găsesc pe cele potrivite, dar simt că acum, la plecarea unui om atât de drag, nu le mai găsesc, nu-mi mai ajung… Știu sigur, dintr-o împrejurare similară, la plecarea unui alt prieten drag, că și-ar fi dorit să spun sau să scriu câteva cuvinte despre cine a fost și a făcut Costel VASILESCU în această viață și mai ales despre amprenta culturală, pe care a lăsat-o, ca semn al trecerii prin timp.

Născut la 16 septembrie 1953, la Vâlcele, jud. Olt, într-o familie cu trei copii, fost maistru militar în baza Deveselu, jurnalist, cercetător și istoric militar, Costel Vasilescu a reprezentat o figură remarcabilă în peisajul cultural și istoric al Olteniei. Prietenos, altruist, mereu neobosit, tenace, entuziast, foarte cunoscut pentru reportajele și intervențiile pe care le-a avut la Radio Oltenia Craiova, foarte cunoscut pentru interesantele sale expuneri și evenimente organizate în domeniul aviatic, istoric sau socio-cultural. D-l Costel Vasilescu avea un talent oratoric de excepție, izvorât din bogăția nesecată de informație pe care o acumula cu nesaț din orice domeniu; prin ”sufletul” și entuziasmul pe care le punea în expuneri, te determina să-l asculți cu sufletul la gură.

Avea și un foarte dezvoltat simț al ironiei și al umorului, fiind și acestea dovezi de inteligență sclipitoare. Dar nu le folosea cu superioritate, cu sarcasm, ci cu prietenie.

Își va veghea de-acum, din cealaltă viață, familia – una dintre comorile de care era foarte mândru că le posedă. Alături de soția, Clarisa, cu care s-a însoțit cu mare blândețe și eleganță pe drumul vieții, și de cele două fiice – Adriana și Sabina- Elena (și de ginerii Daniel și Adrian) era tare mândru și fericit. Se considera ”un om împlinit”. A avut grijă ca legătura noastră profesională, din domeniul jurnalistic, să fie prelungită într-una spirituală, propunându-ne, mie și soțului meu, să le fim nași copiilor- Sabinei și lui Adi. O legătură spirituală, care va dăinui pentru eternitate…

Ne-am însoțit adesea, în demersurile noastre profesionale, jurnalistice, editoriale, ne-am cerut sfaturi, ne-am încurajat și ne-am susținut. Era convins că putem realiza, de fiecare dată, evenimente de înaltă ținută. Și avea dreptate, ne ”ieșea” de fiecare dată! Vedea în detaliu, anticipa cu precizie și, chiar dacă intervenea și neprevăzutul, tot aveam ”variante de rezervă”. Și, sufletește eram împliniți, de fiecare dată.

Îi plăcea foarte mult o anumită zicere: Ce țin pentru mine, va dispărea o dată cu mine. Ce dăruiesc, va dăinui. Cu siguranță, ați dăruit atât de multe oamenilor, domnule Vasilescu. Deși nu vă vom mai vedea, nu ne vom mai întâlni să povestim, veți dăinui. Prin generozitatea dumneavoastră, „prelungită” în cărțile pe care ni le-ați lăsat, prin experiența acumulată în presa scrisă și vorbită, cea care v-a arătat complexitatea lumii în care trăim, a oamenilor și a faptelor lor. A realizat sute de reportaje- reportajul fiind nu doar cel mai complex gen jurnalistic, dar și modalitatea prin care a lăsat în urmă amprente constructive. Și, mai ales, pentru că reportajul nu moare a doua zi după ce a fost publicat, ci dăinuie. Toate acestea rămân în Arhiva Radiolui Oltean sau în revistele și ziarele în care a publicat sau pe care le-a creat, pur și simplu, așa cum este cazul Ziarului Reîntregirea, un proiect de suflet, de anvergură culturală și socială.

Costel Vasilescu lasă în urmă trei cărți, două apărute în timpul vieții și una pe care o pregătea să fie lansată în iunie a.c. În 2013 îi apare volumul intitulat ”Revoluție sau… diversiune?!” – o carte-document, izvorâtă, după propria mărturisire ”din datoria față de istorie, față de memoria locurilor pe care le bătătorim. Pentru a se ști. Pentru a lua aminte. Pentru a înțelege o realitate și a nu lăsa loc interpretărilor.” Peste 100 de mărturii au fost strânse în acest volum.

În anul următor, ca fiu al satului Vâlcele –  Costel Vasilescu – a publicat o altă carte – „La fântâna ‘naltă. Vâlcele ’60-’61. Colectivizarea forțată a satelor”. A adunat mărturii de la vreo 50 de persoane. De la acei oameni care au trecut efectiv prin iadul colectivizării și al rezistenței de la Vâlcele. Autorul cărții a mers mai departe, săpând în dosarele CNSAS, de unde a scos la lumină peste 1.000 de pagini. ”Tot timpul scrierea acestei cărți m-a urmărit”- își definea Costel Vasilescu proiectul la care lucra de 5 ani, grea întreprindere la care a contribuit și fiica, Sabina-Elena. S-a zbătut și a reușit să capaciteze autoritățile din Comuna Vâlcele în proiectul ridicării unei troițe în centrul localității, acolo unde s-a murit pentru pământ, în 1961. Și unde s-a adunat toată suflarea olteană, pe 12 aprilie 2014, întru cinstirea eroilor. Au fost prezenți și cei care au trăit acele vremuri, dar și copiii și nepoții lor. Nimeni nu uită! Asta a vrut să demonstreze prin această carte fiul satului.

Înainte de a fi copleșit de boala nemiloasă, Costel Vasilescu încheiase un  alt proiect monumental – realizarea unei monografii a comunei natale, pe care l-a trimis spre publicare, urmând a fi lansat în luna iunie a acestui an. În pofida plecării dumnealui, știa că această carte era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru că era ultima lucrare, nu pentru că de-a lugul timpului voise să răspundă unor întrebări, ci pentru că această carte însumează ultimele sale bătăi de inimă, suspinele sale…

Acum, Costel Vasilescu răspunde „chemării unei împărății mai înalte”… Să-i acordăm o lacrimă de gând și să-i rasfoim cărțile întru amintire.

Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze în Rai!

Alina-Elena Marin

Permanent link to this article: http://linia1.ro/in-memoriam-costel-vasilescu/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *