Print this Post


ÎN PLÂNSUL CEASURILOR TULBURI…

„Iubim ca să ne apărăm de vidul existenței, ca o reacțiune împotriva lui.”, spunea Emil Cioran, în „Amurgul gândurilor”. Ieșim în stradă ca o reacțiune împotriva unui guvern care-și agresează cetățenii. Prin impostorii promovați în fruntea instituțiilor responsabile de securitatea românilor. Ieșim în stradă împotriva căpcăunilor aflați în solda noastră, împotriva celor care în loc să ne apere copii de ucigași și violatori, dă legi pentru ușurarea pedepselor acestora și chiar pentru eliberarea lor din pușcării. Ieșim în stradă împotriva nefastului guvern PSD-ALDE, care a eliberat din închisori mii de șuți, criminali și violatori, modificând legile justiției, pentru a-și șterge și acoperi propriile infracțiuni.

Dragi, prieteni… Situația explozivă de la Caracal indică gradul decăderii umane într-o țară condusă de eșalonul doi comunist (repartizat judicios și uniform în toate formațiunile politice postdecembriste), cel care se răzbună pe popor, de 30 de ani încoace, pentru evenimentele din Decembrie 1989. Nu doresc să intru adânc în argumentația politică a momentului, călcând astfel pe imaginea acestui înger de fată, Alexandra, căzută în ghearele unei fiare umane și nici pe durerea părinților săi. Însă, nici nu pot să aplaud când văd că unul dintre cei mai mari scriitori ai României, armeanul Varujan Vosganian, se agață cu disperare de putere și se pune gaj în contul unor analfabeți din fruntea acestui guvern antinațional. Acest guvern care, după ce a modificat legile justiției, în favoarea propriilor infractori, eliberând mii de alți criminali, șuți și violatori din închisorile țării, vor acum să nu politizăm cazul de la Caracal și să facem referendum pentru înăsprirea pedepselor infractorilor. O mârlănie mai mare ca asta nu putea să debiteze coana Viorica, iar Varujan, ascuns pe sub fustele ei, îi amiroase flatulențele puturoase, de parcă acestea ar mirosi a levănțică. Și, oricât se străduiesc oamenii și comentatorii de bună credință ai acestei țări să nu politizeze acest caz, realitatea politică dezastruoasă a guvernului PSD-ALDE îți intră în ochi, în casă, în carne, în oase, în sânge…

alexandra macesanu netAu vorbit mulți oameni de bună credință înaintea mea despre acest caz, situându-se unii de partea poporului, alții de partea celor responsabili de drama Alexandrei. Au vorbit și doi foști ucenici, care-au scris la ziarele mele, Riposta și Linia Întâi. E vorba de Mario De Mezzo și Alexandru Cumpănașu, acesta din urmă fiind chiar unchiul Alexandrei. Le-am văzut lacrimile din suflet (Sper ca lacrimile lui Cumpănașu să nu fie de crocodil, având în vedere aderența lui la guvernul PSDragnea) când au vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în capitala fostului județ Romanați, fiindcă, oricât ar fi ajuns de sus, din punct de vedere social și material, ei aparțin acestei matrici spirituale alutane, din care face parte și Caracalul nostru secular. E firesc să tresară și să sufere, când aud ce se întâmplă în locurile lor natale. E firesc și să pună pe seama politicii de ieri și de azi toate aceste deraieri de la lege și umanitate ale celor care sunt plătiți cu vârf și îndesat să ne apere de criminali.

L-am ascultat și pe primarul comunei Dobrosloveni, un om vrednic și atașat valorilor morale ale neamului românesc, spunând că Dobrosloveniul aparține, din punct de vedere polițienesc, de Circa de poliție din Osica de sus, acolo unde este șef chiar soția grobianului și agramatului șef de poliție din Caracal. Dl primar ne-a spus că, de ani de zile, după ora patru, nu mai vezi picior de milițian sau de milițiancă prin comuna lui. Halal poliție reformată de matracuca Carmen Dan, fosta capuchihaie a Ministerului de Interne! Imaginați-vă ce reformă va face actualul ministru, Moga, un client PSD, din gașca lui Mazăre!

Așadar, suflet delicat și neîntinat, aflat în cușca fiarei, Alexandra reușește să sune de trei ori la 112. Ce rezonanță a a cuvintelor acestui înger de fată o fi avut acele apeluri ale disperării, în mintea celor de la STS, în sufletul procurorului care a interzis intervenția de urgență a poliției în casa groazei și ce-o fi fost în gândul milițianului șef de la Caracal, atunci când i-a spus tatălui Alexandrei, el, curcanul înfoiat, punându-și rictusul de agramat în valoare: „Ești bun de plată, bă, dacă fata ta s-a încurcat cu vreunul!”

Hai sictir, babuinule, dacă fata ta ar fi fost în aceeași situație, cum ai fi procedat?, îi spunem noi, fără să ne rușinăm cumva de rușinea lui.

Căci, numai așa, oameni buni, diferența dintre oamenii de bună credință și șefii celor trei instituții iresponsabile – STS, Poliție și Procuratură – care au participat pasive la această dramă, poate fi stabilită… Adică, în funcție de rezonanța pe care a avut-o în mintea și sufletul lor cuvintele de ajutor, transmise, în cele trei runde, de Alexandra, din Casa Morții.

Nu știu, nu mă pricep, nu judec, nu dau sentințe. Acum, în plânsul ceasurilor tulburi, mă gândesc doar la pustiul din inimile părinților Alexandrei și la spaima tuturor părinților care-și trimit Alexandrele la școală, într-o țară numită generic România, iar acestea nu se mai întorc niciodată! Doamne, apără-ne și păzește-ne de criminalii protejați de lege. Amin!

Dumitru Sârghie

Cântec de înger

Cum să-ntind mâinile? Nu am decât aripi,

În fața mea când trupu-ți înfiripi

Chir lângă talpa unui curcubeu

De unde-aș vrea să iau tot ce-i al tău.

Stai zile-ntregi și nopți printre miresme

Și sufletului meu nu-i este lesne

Să-ți simt-apropierea dulcei clipi;

Cum să-ntind mâinile? Nu am decât aripi…

Emil Brumaru

Permanent link to this article: http://linia1.ro/in-plansul-ceasurilor-tulburi/

1 comment

  1. Pătrașcu Marian

    FELICITĂRI!
    Stimă,
    MP

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *