Print this Post


ÎNCĂ NU EXISTĂ DESTULĂ VOPSEA VERDE PENTRU OUĂLE „ROȘII” ALE CĂPCĂUNILOR NEAMULUI ROMÂNESC!

În această vreme a înfloririlor divine, simți în străfundurile firii Renașterea cea premergătoare Săptămânii Patimilor, încoronată, ulterior, de Săptămâna Luminată, care urmează Învierii Domnului Iisus Hristos.

Începând cu Floriile, care semnalizează Patimile și, apoi, Învierea Domnului, trecând prin Săptămâna Mare și prin Săptămâna Luminată, veți constata, oameni buni, Iubirea și Dreptatea pe care Dumnezeu le pogoară asupra noastră… Atât Săptămâna Mare, cât și Săptămâna Luminată, dar și celelalte zile, care precedă Înălțarea la Cer, ne arată Biruința lui Hristos asupra păcatelor lumii.

În aceste zile, Hristos se regăsește în fiecare dintre noi… Sunt zile ale Pocăinței și îndreptării omului păcătos. Gândurile noastre se întorc la casele durate din lut ale copilăriei noastre, înmiresmate cu mirt și sălcioară, la țintirimurile înflorite, unde dorm, după caz, străbunii noștri, mamele și tații noștri, frații și surorile noastre, prietenii noștri… Ca să le aprindem o lumânare, în Noaptea Învierii…

Așa cum scrie la Cartea Sfântă, „În Ziua Învierii trebuie să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm și să le zicem frați și celor care ne urăsc pe noi, strigând : Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Apoi, vom ospăta, din ospățul credinței, scăfârlie, bot și costițe de ied, pască și cozonac și vom bea vinul cel roșu – sângele Domnului –, toate aceste luate din bogăția bunătății și fraternității noastre românești.

Melodiile sufletului prind cheag, aroganța, trufia și ura dispar ca prin farmec, atunci când ciocnim ouăle roșii prelinse cu lacrimile de sânge ale Mântuitorului sau ouăle verzi ale naționalismului românesc autentic. Scoatem, din tainițe imemoriale, STEAGUL VERDE AL ROMÂNISMULUI, reprezentând Capul de lup pe care strămoșii noștri l-au imaginat în vremi de restriște și jale, semnalizând începutul sfârșitului Suferinței…

Știm, însă, dragi conjudețeni și dragi români, oriunde v-ați afla, că nu este încă destulă vopsea verde pentru ouăle „roșii”` ale căpcăunilor acestui neam impilat, trădat, prădat și aflat sub ocupația hoardelor coborâtoare din ceea ce numeam cândva PCR, cu toți antihriștii lui, care sunt iarăși ce-au fost și mai mult decât atât!

În aceste zile, dar și în cele care vor urma, ne găsim cărările prin desișul firii și prin înfundăturile propriului duh, scuturându-ne, astfel, conștiința de gândurile rele, de otrăvurile nemiloase și moleșitoare care ne-au năpădit trupurile și mintea, aruncându-ne în valurile unor fericiri legitime, încuviințate de Dumnezeu!

Stoarcem din aceste clipe câte un cântec sau câte o poezie și slăvim rostul metafizic al copiilor și femeilor noastre, dar și al destinului românului, în general, născut cândva în Grădina Maicii Domnului. O grădină –vai! – năpădită azi de reptilele lui Iuda, care ne ispitesc către înșelăciunile vieții și ale erorilor spiritului uman.

Ne salvează, în ultimă instanță, Iisus Hristos, prin jertfa Sa, altoindu-ne pe inimi Infinitul și dăruindu-ne Lumina verde a izbăvirii…

HRISTOS A ÎNVIAT!

Dumitru Sârghie 

Permanent link to this article: http://linia1.ro/inca-nu-exista-destula-vopsea-verde-pentru-ouale-rosii-ale-capcaunilor-neamului-romanesc/