Print this Post


    Istorie literară • Pan M. Vizirescu și revista „Convorbiri literare”

    Un cercetător literar, temeinic pregătit și orientat, de bunăcredință și, în același timp, onest cu sine și cu ceilalți confrați, spre a afla câte colaborări are Pan M. Vizirescu (1903–2000) în revista „Convorbiri literare“ apelează la bibliografia1 acestei publicații esențiale a presei noastre și constată cu uimire, că la indicele de nume poetul și eseistul slătinean figurează, doar, cu două poziții bibliografice ~ 4762și 11353.

    În același număr al revistei „Convorbiri literare“, în care sunt publicate colaborările lui Pan M. Vizirescu, menționate aici la pozițiile bibliografice amintite, mai există o amplă notă despre D[omnul] Nichifor Crainic în Germania4 semnată numai cu inițialele ~ P.V., care sunt, indiscutabil, ale scriitorului din Slatina.

    Cercetând colecția revistei „Convorbiri literare“ (1867–1944), pe care o am, integral, în biblioteca mea de la Văratec și din București, am mai identificat încă două colaborări ale tânărului Pan M. Vizirescu, semnate, de asemenea, tot cu inițialele ~ P.V.

    Este vorba de două microrecenzii despre Teodor A. Naum ~ Idilele rustice ale lui Theocrit și Ion I. Nedelescu ~ Codul onoarei și regulile duelului5.

    Recenziile acestea, deloc conjuncturale, surprind prin maturitatea înțelegerii cărților, prin argumentările și aprecierile critice și, mai ales, printr-o formulare stilistică de o anume elevație.

    Tânărul Pan M. Vizirescu citește și recitește, atent, orice carte despre care se pronunță în deplină cunoștință de cauză și evită să devină un simplu recenzent.

    Lecturile din timpul studiilor liceale și universitare au avut un rol fundamentale în formarea unei autentice discipline intelectuale.

    Pan M. Vizirescu este prezent în paginile revistei „Convorbiri literare“ nu cu două colaborări, ci cu cinci ce se impun a fi cunoscute și comentate cu rigoare.

    Restituim, deocamdată, întâia sa colaborare la revista „Convorbiri literare“.

    *

    Teodor A. Naum: Idilele rustice ale lui Theocrit

    Asupra idilelor rustice ale lui Theocrit s-au scris numeroase lucrări importante în diferite limbi și am avut chiar în românește la 1861 monografia Iui Titu Procopianu, însă cea mai vastă și mai interesantă lucrare rămâne acea a lui Legrand. După el idilele lui Theocrit nu ar fi decât o idealizare a vieții pastorale, după o anumită modă din acea vreme, stârnită de cenaclul din Cos, iar părțile de viață reală, care colorează idilele, se explică după Legrand prin revolta, indicată de bunul simț al lui Theocrit, față de idealizările pe care el nu le concepea. Prin aceasta el explică și locul prea însemnat pe care îl ocupă cântecul în idile, față de viața reală. Idila, după Legrand, n-ar fi rezultatul unui interes al lui Theocrit pentru folclor.

    D[omnul] Naum, studiind sistematic opera lui Theocrit și analizând amănunțit și metodic câteva idile mai însemnate, nu numai că scoate la iveală inspirațiunea realistă și populară a idilei theocritiene, dar ajunge să explice însăși geneza ei.

    Dovedind inexactitatea afirmărilor lui Legrand, pe care le respinge ca simple ipoteze, caută în același timp să arunce și o lumină asupra folclorului românesc, care apare deseori în argumentații, față în față cu folclorul grecesc, spre a dovedi pe deplin realismul lui Theocrit. D[omnul] Naum compară idilele acestuia cu eglogele lui Virgil, punând astfel mai bine în evidență naivitatea câmpenească a poetului grec, față de eleganța stilistică a celui latin.

    Interesantă este legătura pe care caută d[omnul] Naum s-o facă cu folclorul românesc. Studiul se încheie chiar cu îndemnul că în loc să culegem florile poeziei pe câmpuri străine și prin sere exotice, să ne îndreptăm pașii spre munții păstorilor noștri – în Carpați și în Pind – unde se poate găsi singurul izvor de viață al unei adevărate și sănătoase poezii pastorale, după cum pretinde și Lenormand pe care d[omnul] Naum îl citează ca motto al interesantei sale lucrări.

    P. V.

    Note

    · Această microrecenzie se transcrie din revista „Convorbiri literare“, 58, martie 1926, p. 226. Și este semnată cu inițialele ~ P.V.

    1. C. Pompilian și H. Zalis ~ Convorbiri literare. Bibliografie. București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975. (Biblioteca Centrală Universitară, București). Indicele de nume este realizat de M. Sânzianu și C. Pompilian.

    2. Pan M. Vizirescu ~ Ion Pillat ~ Balcic. Poezii. Ilustrații de Maria Pillat-Brateș în Convorbiri literare, 74, nr. 1, ianuarie 1941, p. 119–121. (Recenzie).

    3. Pan M. Vizirescu ~ Conacul părăsit în Convorbiri literare, 74, nr. 1, ianuarie 1941, p. 29–32. (Proză).

    4. P.V. ~ D[omnul] Nichifor Crainic în Germania în Convorbiri literare, 74, nr. 1, ianuarie 1941, p. 123-124. Nichifor Crainic nu este menționat niciodată în această bibliografie, deși fusese eliberat din închisoare în anul 1962.

    5. P.V. ~ Ion I. Nedelescu ~ Codul onoarei și regulile duelului în Convorbiri literare, 60, septembrie–noiembrie 1927, p. 385–386.

    Nicolae Scurtu

    Permanent link to this article: https://linia1.ro/istorie-literara-pan-m-vizirescu-si-revista-convorbiri-literare/