Print this Post


La orizont: Antologia dedicată Centenarului Marii Uniri „10 poeți vâlceni – 100 de poeme”!

Adeseori, suntem tentați să căutăm modele și valori în altă parte, fără să ne uităm în jurul nostru și fără a ne osteni să ne aplecăm asupra modelelor și valorilor pe care le-a avut și le are comunitatea în care ne ducem veacul. Județul Vâlcea este, incontestabil, un tărâm fascinant al României profunde, un tărâm care a dat națiunii și lumii întregi oameni de înaltă conștiință morală, filosofi, sociologi, doctori, profesori, scriitori, dascăli minunați, diplomați, cântăreți de operă, politicieni însemnați, dar și poeți de geniu.

Rațiunea aceasta de a pune în lumină trecutul, prin legătura sa cu prezentul  poetic al acestor locuri de legendă, ne-a determinat, pe noi, cei de la Editura Arena Artelor, fermecați de istoria județului Vâlcea, dar și pe reprezentanții culturii Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, să punem la cale o antologie poetică dedicată Centenarului Marii Uniri.

Layout 1Am îmbinat astfel trecutul cu prezentul, fiindcă prezentul este trecutul viitorului și viitorul trecutului, cum ar spune Măria-sa poetul Damian Ureche.

Volumul care va vedea, în curând, lumina tiparului se numește „10 poeți vâlceni – 100 de poeme” și-i cuprinde pe următorii autori: Valeriu Anania, Virgil Ierunca, George Țărnea, Dragoș Vrânceanu, Damian Ureche, Traian Dobrinescu, George Anca, Ioan St. Lazăr, Valentin Dolfi și Felix Sima.

Desigur că această selecțiune a strârnit anumite controverse în lumea actuală a spiritualității vâlcene, celebra zicere latină „Invidia medicorum” transformându-se, subit, în „Invidia poeticorum”. Rămâne ca oamenii de carte ai Vâlcii (căci sunt câtă frunză și iarbă) să proiecteze, în același sens al respectului față de valorile județului marelui sociolog Dumitru Drăghicescu, o carte cu mult mai aleasă, mai frumoasă și mai luminoasă decât cea pe care o vom da noi, în curând, posterității.

Oricum, ne-a fost tare dor de Valeriu Anania și de „mănunchiul de prieteni” ai cuvântului din acest volum, fiindcă „Așa ne-om pierde’n dragostea suavă și / ne-om topi’n văpaia unui cânt, / Și n’om mai ști de cer și de pământ, / Ci de fiorul rătăcirii’n slavă.” (Valeriu Anania – Poem pentru suflet)

Ne vom apleca cu respect asupra poeziei lui Virgil Ierunca, meditând la „Moartea jocului secund”, căci „Moartea jocului secund / A scos vorbei sufletul / Verbu-i verb de e minciună / Cântec, numai urletul.” (Virgil Ierunca – Moartea jocului secund)

Nu putea să lipsească din volumul nostru poetul marilor iubiri, vâlceanul George Țărnea, „declanșatorul de plăceri”, care a lăsat posterității atâtea și atâtea versuri cantabile și memorabile, între care și nemuritorul poem „Balada blondelor iubiri”, pe care noi, cei cu părul de argint, îl fredonăm și astăzi: „E frumos, e prea frumos la tine-n suflet; / E târziu, e prea târziu la mine-n gând, / Împărtășim, împărtășim aceeași taină, / Dar nu se știe, nu se știe până când.”

Vom intra, desigur, și în universul poetic al lui Dragoș Vrânceanu, recitindu-i „Cloșca cu puii de aur” și pomenindu-i, desigur, versurile: „Ca o iederă, / te-ai înfășurat în jurul meu, / și frunză cu frunză, / inel cu inel, / ai urcat până la soare / și m-ai legat de el.” (Dragoș Vrânceanu – In memoriam uxoris)

Poposim, dragi prieteni, și în lirica lui Damian Ureche, celebrul poet anticomunist, care a fost împins la periferia societății de Securitate și care a fost obligat să se refugieze în alcool, determinat fiind să încerce două evadări din infernul comunist, fiindcă a îndrăznit să scrie câteva pamflete la adresa „geniului din Carpați”. Versurile lui nemuritoare ar trebui aduse la cunoștința tinerei generații, care trebuie să știe, cu adevărat, ce a însemnat rezistența prin cultură în „era ticăloștilor”, când gunoaiele erau mereu la suprafață: „Mă iartă, mamă, / să nu-ți pară rău, / că, după atâta amar de vreme, / fiul tău, / înfrânt, se întoarce din războiul, / în care-nvingător a fost gunoiul!” (Damian Ureche – Nunta utopică)

Ținând legătura răstimpului cu timpul, ajungem, dragi prieteni, la lirica post- modernistă a lui Traian Dobrinescu și la „Timpurile vieții” sale: „Alaltăieri, parcă, învățam / să vorbesc viața. Nu știam vorbi decât / la timpul ce urma. Gramatica vieții era / așa de simplă, precum gândurile / copilului ce crește cu fața la timp.”

Trecem la George Anca, poet, eseist, specializat în indianistică. Operă vastă de combinații pline de virtuozitate, între originismul universal și modernismul arhaizant: „orele altora pe ce chef / de-am mai trăi calendare / ne-am răcori coama păcatului / d’alde în Dodona în Kogaion / tot nimic nu merge pe cal / piscine, alergări, endorfine.” (George Anca – scenometria)

Poet, etnolog, critic și istoric literar, doctor în științe filologice, Ion St. Lazăr, descendent spiritual din Dragoș Vrânceanu, ne vorbește, în lirica sa, despre „Grelele Cerului”: „Fecioare de cuget / purtând sămânța / Duhului Sfânt, / ele sunt Grelele Cerului, / cu îngerii-n cânt”.

Original până-n celula-mamă, poetul Valentin Dolfi conturează sfârșitul visului din aventura sa textualistă: „de la șapte dimineața la șapte seara străzile / străluceau de curățenie ca aurul parcă eram / într-o farmacie zicea nenea Gicu de la sculărie / singurul dintre noi care ieșise din țară / buimaci îl ascultam la locul de fumat / cu țigările lipite de degete povestind mereu / și mereu aceleași amintiri din Elveția”. (Valentin Dolfi – Amintiri din Elveția)

Ultimul, dar nu cel din urmă, poetul vâlcean Felix Sima este cel care, în urmă cu peste 30 de ani, pe vremea „comunismului luminos”, la o întâlnire cu membrii Cenaclului Balada din Slatina, m-a încurajat să scriu și iar să scriu, după ce am citit, în fața celor prezenți, poemul „Ochii părintelui Ștefan”, poem care nu convenea deloc preceptelor moralei comuniste din acel timp.

Călărind poezia veacului, Felix Sima trece spre munte pe un cal arămiu și readuce în prim-plan istoria: „Pe calul acela, oricând vreau să fiu, / El are, în frunte, un corn cu o stea / Cu care tot Cerul, când vrea, îl și bea / Acela e calul istoriei vechi, / Tot fluierul Lumii îi cântă-n urechi… / El umblă pe deal, așteptând un haiduc / Și-n noapte rămâne în drum, sub un nuc…” (Felix Sima – Când trece spre munte un cal arămiu)

Așadar, dragi cititori, așteptăm cu nerăbdare volumul „10 poeți vâlceni – 100 de poeme”, având sentimentul că poezia e un instrument de măsurat timpul, un instrument cu care mulți dintre românii înzestrați cu talent au reușit, deseori, să iasă din temnițele spirituale impuse de vremurile noastre politice, din ce în ce mai huliganice.

Editura Arena Artelor mulțumește Tipografiei Hoffman pentru spiritul colegial de care a dat și dă dovadă, mulțumește tuturor celor care dețin drepturile de autor ale poeților plecați la stele, pe care i-am cuprins în acest volum, și se apleacă, respectuos, în fața elocinței poeților vâlceni contemporani, care fac cinste județului Vâlcea, un județ care debordează de istorie și cultură.

Editura „Arena Artelor”   

Permanent link to this article: http://linia1.ro/la-orizont-antologia-dedicata-centenarului-marii-uniri-10-poeti-valceni-100-de-poeme/