Print this Post


Liviu Voiculescu și „sunetul timpului”

Ca ziarist, dacă nu te interesează și părerea celuilalt, conform proverbului latin „Audiatur et altera pars”, nu exiști. Ești un mercenar, meserie care, astăzi, se poartă, este la modă și pe care cel care-și oferă serviciile trebuie să și-o asume, deși nu este deloc onorantă.

Mi-aduc aminte perioada din febra alegerilor prezidențiale, finala Iohannis-Ponta. Din cauza imbecilității lui Ponta, enorm de mulți români obișnuiți, ca și o parte însemnată a presei, scrise, nescrise, audio, orale, vizuale etc., au trecut, cu mic cu mare, de partea Neamțului. Iohannis era la modă și foarte mulți ziariști, inclusiv subsemnatul, scriau favorabil acestuia. Asta, luând în calcul și varianta catastrofală, care părea posibilă, după primul tur – aceea, în care, Doamne Ferește, Plagiatorul se pregătea, mâncând popcorn, să ajungă șeful statului.

liviu voiculescu li 785Mi-am permis, totuși, atunci, în plină inflație Iohannistă, să-i iau un interviu unui fruntaș pesedist (nu contează numele acestuia, acum), care, firește, l-a criticat destul de dur pe actualul Președinte.  Cine credeți că mi-a rupt atunci urechile, figurativ vorbind, reproșându-mi că nu-i frumos  ca eu, un „ziarist de dreapta” să promovez un „pesedist odios”.  Chiar unul dintre ziariștii care, astăzi, îl elogiază pe respectivul „odios”, elogii de care, sunt sigur (cunoscându-i educația), se rușinează și el, uitându-se în oglindă.

Astăzi, când toate „tunurile” opoziției de stânga sunt îndreptate împotriva actualei guvernări liberale, pare-se vremelnică și torpilată de această pandemie de Corona virus, mi se pare firesc să fim, ca jurnaliști, mai aproape de cumpăna dreaptă, echilibrați și gândindu-ne și cum ar fi fost pe vremea pandemiei cu Viorica, Carmen Dan, Florin Iordache, Codrin Ștefănescu, Nicolicea, Tăriceanu etc. E clar că, pe fondul acestei nenorociri, greu de controlat de înșiși marii cârmuitori ai Planetei,  Iohannis, Orban, guvernul, în parte și clientela din teritoriu fac greșeli. Uneori inerente, altele grave, pentru care, cu siguranță vor da socoteală, fiecare în parte. Să-i critici pe cei care greșesc, pe   cei trufași și găunoși și pe cei care siluiesc limba română, din echipa lui Orban, e și sănătos, și moral, dar și salutar pentru nația română.

Dar, revenind la politica din Olt, fiindcă, se știe, cămașa e mai aproape de corp, întreb: care sunt greșelile flagrante ale liderului PNL Olt, Liviu Voiculescu? Ce înseamnă atacurile concertate asupra lui, într-o perioadă critică, înspăimântătoare, când în joc este viața noastră și a copiilor noștri, acum când este nevoie de solidaritate, de umanitate și de o maximă înțelepciune?

În calitatea lui de primar al comunei Cungrea, deși aflat în opoziție, nu ai ce să-i reproșezi. Niciodată, în istoria ei, comuna Cungrea, din punct de vedere administrativ, n-a fost mai aproape de civilizație ca acum.  Ca lider al PNL a reușit să stabilizeze partidul, să-l vitalizeze și să-l pregătească pentru bătăliile politice care se profilează la orizont, în cazul în care România va ieși din criza Corona virus și, mai ales, din cea economică.  Ca lider liberal, Voiculescu e în „sunetul timpului”, cum ar spune poetul. Ca prezență publică nu i se poate reproșa educația, prestanța discursului și, mai ales, faptul că ar atenta la puritatea limbii române, așa cum fac mulți dintre colegii și adversarii săi. Da, știu: i se poate reproșa că n-a putut ține în frâu anumite ostilități în propriul partid, precum și faptul că, încălzindu-l inutil pe Mario De Mezzo, pentru fotoliul de primar, PNL Olt și el în persoană vor recupera greu timpul pierdut. Dar dacă-l vor recupera?, se întreabă liderii PSD și susținătorii acestora. Și dă-i, și luptă…

Închei, spunând că Liviu Voiculescu nu e cu nimic mai prejos decât omologii săi din partidele adversare, nici ca primar, nici ca lider politic, dimpotrivă, iar faptul că a avut curajul să rupă lanțul de iubire, dintre mai vechiul PNL Olt și PSD, lanț care a ținut partidul Brătienilor la Olt în captivitate, e o faptă demnă de apreciat.

Până la urmă, înțeleg și disperarea unor pesediști și a susținătorilor lor. Ei nu vor uita niciodată „Fenomenul Vâlcov”, care s-a rostogolit de la 1% și, apoi, prin perseverență și nu neapărat prin putere, Darius al lui Istaspe (adică al lui Băsescu) a reușit să-l trimită pe George Păunescu acolo de unde venise: la semănat și tuns gazoane! Iar, ceva mai târziu, PSD-ul să-l venereze și să-l salute, ca pe Führer, în pas de defilare și în sonorități siberiene…  Am un sfat prietenesc și gratis pentru amicii mei din PSD: SCHIMBAȚI TACTICA! Atacându-l în haită pe Liviu, îl victimizați, riscând, astfel, să pierdeți jucăria: Primăria!

Se aude „sunetul timpului”!

Dumitru SÂRGHIE

Share

Permanent link to this article: http://linia1.ro/liviu-voiculescu-si-sunetul-timpului/