Print this Post


Mai ușor, cu pianul lui Doldurea pe scări, domnule Toto!

Epoca propagandei electorale prin insultă este încă prezentă în climatul nostru politic dâmbovițean. „Înaltele” conștiințe politice, indiferent ce partide le-au propulsat, cele aflate la nivel central, dar și cele locale și regionale, nu reușesc să se opună noroiului… Instinctul civilizației politice devine din ce în ce mai rarefiat…

Am făcut această introducere, dragi cititori, pentru a-mi exprima o nedumerire și un punct de vedere față de atacul necivilizat (ca să fiu elegant până la capăt) al lui Toto, candidatul PRO România la Primăria Caracalului, față de un sublim act de cultură, promovat de câțiva ani încoace de Marian Doldurea, om de afaceri, candidat PSD la aceeași primărie. E vorba, desigur, de celebrul Turneu al Pianului Călător, printre ai cărui organizatori se află și Asociația „Fiii și prietenii Caracalului”, organizație non-guvernamentală al cărei președinte este taman Marian Doldurea, întreprinzător privat, filantrop și un bun cunoscător al istoriei Romanațiului. Ca să fiu și sincer până la capăt, nu numai elegant, aș putea să spun că defectul major al lui Doldurea pare a fi faptul că e pesedist, ce-i drept, cu vechime mai mică în partidul celor trei roze, în care a fost Toto, vreo 12 ani, și a ocupat demnități importante.

ion doldurea si toto stanescu caracalMărturisesc, sincer (și arhiva ziarului „Liniei Întâi”, dar și cea a televiziunii OLT-TV Slatina stau mărturie) că sunt unul dintre ziariștii județului Olt care s-au situat de partea lui Toto, în disputa sa cu primarul în exercițiu al Caracalului dr. Liviu Radu, cândva adeptul fraților Ciocan, ca și Toto, ambii avansând politic prin grația și generozitatea acestora. Mai mult, Toto chiar a lucrat pe moșia „baronilor” Ciocan, așa cum îi denumește el azi pe toți pesediștii. Spre deosebire de Toto, care-și schimbă părerile despre oameni, odată cu schimbarea culorii partidului (care, în fapt, e tot o nuanță de roșu, poate chiar un roșu mai perfid și, observ, mai acultural decât cel al pesedeului clasic, adică plăsmuit după chipul și asemănarea Plagiatorului Pinocchio), personal, îmi mențin aprecierile la adresa sa, cu condiția să se dezică de neadevărurile și infantilismele pe care le-a scris, poate fără voia lui, împotriva lui Doldurea. Oricum, nu-l ajută la nimic…

Așadar, Toto scrie textual: „Iată cum Doldurea și PSD-ul își fac poftele din banii publici, organizând evenimentele la care participă doar membrii de partid și unii angajați din administrație. Asta înseamnă să fii mafiot! Mă întreb, câți dintre ei au venit de bună voie (sic.-n.r.!) și câți constrânși de baroni.”

N-am să dezvălui dialogul privat pe care l-am avut ulterior cu Toto, pentru că eu încă îl prețuiesc și sper să nu rămână în această viziune electoralistă care nu-i face cinste, ci, dimpotrivă, ne duce cu gândul la „epoca marilor ticăloși”, pe vremea în care secretarii de partid, care absolveau facultatea înaintea liceului, scoteau pistolul când auzeau cuvântul „Cultură”. Iar pianul era, pe vremea aceea, un obicei burghez, periculos și prea elitist, pentru „oamenii muncii de la orașe și sate”, care n-aveau timp de rafinamente.

Cert este că Toto a greșit flagrant, îndoindu-se de gustul artistic al caracalenilor, deși el știe, pentru că e instruit intelectual, că istoria și cultura Romanațiului certifică gradul de civilizație a acestei așezări străvechi, care a făcut cinste României, cel puțin în perioada interbelică. Nu vreau să pun paie pe foc în această chestiune, spun doar că, în dorința lui de a-și mulțumi șeful de partid (și aici mă refer la duplicitarul și delirantul comunistoid Victor Ponta) și de a-și face campanie electorală, el a gafat. Trist. Nu știu ce va face Doldurea ca primar al Caracalului, nu bag mâna în foc pentru nimeni… Știu doar că el e singurul mare susținător al culturii din orașul lui Poroineanu, de cele mai multe ori cu bani din propriul buzunar. Bani pe care i-a dobândit prin propria-i afacere, prin capacitatea sa profesională, fiind unul dintre cei mai cunoscuți întreprinzători privați din vechiul Romanați.

„Ion Doldurea a declarat că, personal, prin Asociația Fiii și Prietenii Caracalului al cărei președinte este și prin firma pe care a fondat-o, ADEGAS, sponsorizează acest Turneu din 2012. La rândul lor reprezentanții Primăriei Caracal confirmă că nu au fost folosiți bani publici pentru organizarea acestui eveniment. Primăria Caracal a pus la dispoziția organizatorilor de la București spațiul și, anul acesta, sonorizarea.”

Dacă ăsta e un delict, financiar, îl rog pe Toto să facă publice toate delictele mari la care a asistat, ca viceprimar, fără să ne spună nimic, atâta amar de vreme. Nu de alta, dar, figurativ vorbind, pianul se află la scări. Unele scări urcă, altele coboară. În mod normal, ar trebui să-l urcăm în suflet. Dar unii țin să-l ducă la subsol. Încă mai sper ca între aceștia să nu se afle Toto, adică Octavian Stănescu, candidat la Primăria Caracal din partea unui partid minuscul, născut din viscerele PSD-ului…

Dumitru Sârghie

Share

Permanent link to this article: http://linia1.ro/mai-usor-cu-pianul-lui-doldurea-pe-scari-domnule-toto/

1 comment

  1. Stănescu Carmen

    Am tot respectul pentru dvs. domnule Sarghie, poet pe care îl citesc cu mare drag, dar , din pacate, nu pot să fiu de acord cu felul în care încercați să faceți un fel de campanie electorală, domnului Doldurea, aducand in fata activitatea dumnealui vis-a-vis de actul de cultura desfășurat de fiii Caracalului si ducand spre noroi parerea adversarului politic ,Octavian Stanescu.
    Octavian Stănescu este un tânăr care nu ar pune niciodată cultură, la nivel inferior în orașul lui, este omul care s-a implicat cât a fost viceprimar și a avut posibilitatea să o facă, și de ce să nu recunoaștem, la vremea aceea când el se confrunta cu problemele orașului, era firesc ca alți oameni să se ocupe de cultură.
    Dumneavoastra ca ziarist neîntrecut și respectat în județul nostru ,ar trebui să cântăreți corect eforturile tuturor.
    Cat priveste problema cu,, Pianul Calator”, nu ar fi cazul sa facem muzica și nici să dansăm după cum ne cântă nimeni, a fost o părere personală, venită din partea unui om care a fost întrebat de alți oameni de cultură, de ce nu a fost loc și pentru alte persoane.
    Eu , personal, îmi amintesc că la spectacolele desfășurate de Fiii Caracalului, nu am reusit sa prind vreo invitatie, îmi închipui că nu am fost singura!
    Nu mai vorbesc de lansări de carte, avem scriitori din Caracal ,și nu vreau sa dau nume, care sunt apreciati în țară și peste hotare dar niciodată auziți de ,,Fiii Caracalului”.
    Cu același respect,
    Carmen Stănescu, o fiică a Caracalului .

Comments have been disabled.