AcasăInterviuMircea Chelaru, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române: Iubesc...

Mircea Chelaru, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române: Iubesc Regalitatea, detest Monarhia…

Recent, într-o atmosferă relaxantă, am avut privilegiul să inițiez și să desăvârșesc un dialog cu generalul Mircea Chelaru, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, istoric, publicist și unul dintre fondatorii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, al cărei membru sunt și eu.

Dle general, ostenesc la o lucrare științifică despre viața și opera lui Pan Vizirescu, slătinean, unul dintre cei 14 mari intelectuali ai României, condamnați de regimul comunist, unii la moarte, alții la muncă silnică pe viață, pentru că au făcut parte din curentul gândirist tradiționalist ortodox, teoretizat de Eminescu și dezvoltat de Iorga, Constantin Rădulescu-Motru, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic etc. În acest context al internaționalismului planetar, mai este valabil acest curent al naționalismului pe care-l propovăduiți dvs.? (Crainic vorbea de naționalizarea spiritului românesc).

Răspunsurile le găsiți în cartea mea, apărută la Editura Uranus, „Naționalismul și Europa națiunilor. Despre patologia conceptelor europene”. Renormarea conceptelor de Națiune, Naționalism, reevaluarea lor pentru ultimii 200 de ani le găsiți acolo. Ar fi inutil să reiau, aici, din nou, teoria…

Eminescu, în teoria Statului organic și apoi în Dezvoltarea Conceptului organizației sociale, avea să spună că Națiunea este forul suprem de dezvoltare a identității individuale.

mircea chelaru aktual24 netÎnainte de Rădulescu-Motru, avem un pentru studiu privind Psihologia Poporului Român al lui Drăghicescu. Îl avem pe Nae Ionescu care, chiar dacă a scris despre filozofia religiilor, avea să atragă atenția că există o religie națională, o biserică națională, preluând ideea lui Eminescu.

Dacă există Național și Națiune, automat există și Naționalism. Naționalismul, chiar dacă se termină în „ism” și unii îl introduc în discuție în mod peiorativ, este o doctrină politică, capabilă să lanseze în arealul public valorile unei entități naționale, ale unei națiuni. Deci nu este un curent divergent față de celelalte națiuni, ci intră în concurență pozitivă cu valorile celorlalte națiuni, cum spunea și Margaret Thatcher: „Să avem o Europă a națiunilor, o Europă – grădină a tuturor florilor cultivate”. Inclusiv, lângă ea, mai înainte prin anii ’68-’70, Generalul Charles de Gaulle avea să spună: „Trebuie să facem tot ceea ce este posibil ca să nu ne sufoce internaționalismul marxist și să salvăm statul național!”

Dacă și acești oameni au gândit prost, mă întreb la „gândiriștii” de astăzi, apropo de ceea ce înseamnă ghilimele, gândiriștii de astăzi, neomarxiștii de tip Soroș sau, dacă vreți, Karl Popper, care a lansat asta în 1945, „Cine se teme de societatea deschisă?” Înțelegând prin societatea deschisă toți posibilii pe care-i promovează vechiul Liberalism, dar în noul curent, curentul Libertarian. Adică vezi ce spune o duduie de la USR, hai să mâncăm la colectiv, facem sex la colectiv, recolectivizăm mentalul, nu-și are rostul familia tradițională…

Naționalismul apără esențele Naționalului, prin doctrina Naționalistă. Noi nu practicăm, în schimb, un Naționalism sterp, un naționalism la modul general. Noi am lansat conceptul, așa cum l-am preluat din Eminescu, Eliade și foarte bine tușat de Mircea Vulcănescu, când făcea referire la scrierile lui Nae Ionescu. Noi practicăm românismul… Rădulescu-Motru spune clar: „Românismul este o asceză spirituală”. Noi pledăm pentru național-românism. Elementul de valoare națională a românității. Niciodată n-a dispărut acest lucru… Gândirismul interbelic al celor care au reflectat asupra valorilor românismului, confundat mai târziu cu naționalismul lui Ceaușescu…

Cum se manifestă naționalismul la marile națiuni, SUA, Germania, Franța etc?

Simplu. Prin protecționism național. Își protejează economiile, statul sprijină acele entități economice acaparatoare… Pentru că toate aceste națiuni la care faceți referire, toată existența lor de acum 300 de ani până în prezent au fost la furat. Au fost la furat, începând cu secolele XVI-XVII. Danezii, olandezii, francezii, englezii s-au dus peste mări, peste țări, au rupt colonii, au ucis în Africa, au mâncat sudul Asiei, au distrus America și uite ce se întâmplă după. Deci au fost la furat…

Au dus toate bogățiile acasă la ei. Napoleon a furat tot Egiptul, toată Italia de Nord, a ajuns până la Damasc. Englezii au furat tot ce a fost în Babilon, la piramide, în Indii, în Australii, dincolo de ocean. Deci toate aceste națiuni enumerate mai sus au furat.

Când s-a terminat de furat, au inventat Uniunea Europeană. Dintr-un corespondent economic consorțial l-au transformat într-un instrument politic colonial. Și au început să se îndrepte către răsărit și au venit și la noi… Și au furat tot. În numele exportului de democrație ticăloasă.

Asta vreți să-mi dați mie exemplu? Chiar să spuneți: „Zât”!!!

Cine au fost, în fapt, conform viziunii Dvs., PSD, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și cine este astăzi Ciolacu?

Toată linia de după 1990, așa cum i-am reproșat-o la întoarcerea mea din Orient tovarășului Iliescu, este rezultatul operei sale, de după Constituția din 1991, până în 1995. Dacă Havel a făcut Revoluția de Catifea, Iliescu a făcut Restaurația de Catifea. După 1992-1993, s-a produs restaurația întregi puteri politice de nivel doi și trei. Toți acaparatorii marilor bogății ale societății socialiste multilateral-dezvoltate, făcută de marii iobagi ai României… Poporul român a fost acaparat de o camarilă și transfigurat în capitalismul de cumetrie, care a sufocat și încercarea lui Constantinescu, care a cedat și el, nefiind departe de ei, și s-a materializat, mai târziu, prin consolidarea neo-social capitalismului românesc sub Adrian Năstase.

Toate figurile triste din acea perioadă s-au așezat cuminți la rând, în așteptarea pachețelului la putere. Unii au pachețele mai mari, alții mai mici, unii cu unt, alții cu marmeladă, dar e pachețelul de putere.

Toate această camarilă și urmașii ei, respectiv nivelul doi și trei, generațiile uteciste, gen Ponta, au aceeași boală: aroganță, necunoaștere, oportunism, incapacitate de a produce inovare socială. Ei sunt vampirii energetici ai societății românești. Se schimbă unii pe alții, sunt interșanjabili politic pentru că sunt interșantajabili pe sub masă, cu dosare.

Ce-a mai rămas din liberalismul Brătienilor?

A mai rămas libertinismul celor de astăzi…

Cum a văzut un militar de carieră, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei, dar și un istoric, precum domnia voastră, Monarhia și pe Regele Mihai I?

Rău! Atenție, sunt regalist până în măduva oaselor, dar detest monarhia. Pentru că regalitatea este în sângele neamului nostru. Regalitatea este esența conducerii legii naturale, care vine în urcare, din Pământ către Cosmos, în cele cinci trepte ale cunoașterii: Regnum, Regulum, Regis, Rex, Rey! Care înseamnă: „Din regn, regula celui mai bun luminător”. Deci noi avem regele care este cel mai bun și întotdeauna a fost electat de către oștire, adică a fost ales. Unui voievod care nu mai corespundea, îi lua capul și punea pe următorul.

Monarhia este o ticăloșie ordinară a celor slabi, care și-au împuțit sângele prin amestec interior, care vine din cuvintele grecești Monos Archon, adică ierarhie unică. Și monarhia ereditară transferă toate relele unuia dintre monarhi către următorul dintre monarhi.

Monarhul este despotul absolut, care și-a îmbrăcat neputința, inventând prin Cromwell un Parlament, care a fost exportat ulterior. De aceea spun: „Iubesc regalitatea, detest monarhia!”

Iar Regele Carol, cel care, în 22-23 septembrie 1937, avea să dea ordinul uciderii, fără judecată, a celor 252 de foști membri ai Mișcării Legionare. O crimă de stat odioasă. Iar Regele Mihai este unicul monarh din istoria umanității care-și predă căpetenia oastei, în timpul războiului, inamicului. I-am explicat și i-am reproșat în viață. „Ex-Majestate”, așa m-am adresat către el, „dacă aveai ceva să-i reproșezi, îl luai și-l împușcai cu mâna dumitale, pentru că aveai acest drept. Îl judecai și-l spânzurai dumneata. Dar dându-l inamicului pe câmpul de luptă unde luptau milioane de români cu inamicul bolșevic, dumneata n-ai făcut altceva decât să fi semnatarul bolșevismului în România. Te detest!”

Județul Olt are o bogată istorie literară și politică bogată și, când zic politică, mă refer la istoria sa democratică interbelică, dar și la cea comunistă, nefericită, zic eu. Ce mesaj aveți către cetățenii acestui județ?

În primul rând, nu împărtășesc ideea dvs. că în perioada interbelică a fost democrație. În interbelic s-au împușcat minerii la Lupeni, s-au împușcat ceferiștii la Uzinele Grivița, au fost asasinați peste 1000 de oameni care nu erau de acord cu ideile unora sau altora. A apărut Garda de Fier, vândută regimului nazist. Vreau să nu confundăm Garda de Fier cu Legiunea Arhanghelului Mihail… În perioada până în ’28 s-au produs cele mai mari cedări criminale ale bogățiilor țării către consorțiile străine. A fost atunci cum este și astăzi, în 1936, în Profetism Românesc: „Cine va înțelege ce s-a întâmplat în România, între 1918 și 1922, va înțelege de ce ne-au căzut fruntariile”.

Deci răul s-a produs acolo, așa cum s-a produs și în anii 1993-1994, când la înființarea Fondului Proprietății de Stat și Fondului Proprietății Private, Iliescu a spus: „E prea mult 30% să dăm la Proprietate Privată”. Era lista și cu cine să dea… Și atunci s-a ridicat „șobolanul rozaliu” (Viorel Hrebenciuc – n.r.!), în primele ședințe FSN, spunând: „Haideți d-le Iliescu, nu noi am făcut țara asta? Dacă nu noi, cine domnule, dacă nu acum, când?” Și cu asta trăim de 20 de ani. Băieții au rămas în continuare. Păi, dacă nu noi, păi să-i lăsăm pe ei? Și dacă nu acuma, când?

Noi nu avem viitor, noi avem doar azi! Și ăla pe-o juma’ de zi! Că restul sunt la ciordeală…

Din acest punct de vedere, adevărata democrație este aceea, în primul rând, când omul își poate prezerva dreptul și libertățile, în primul rând, prezervatoare de existență personală. N-a murit nimeni că n-a călătorit în afară, n-a murit nimeni că n-a avut acces la nu știu ce informație de rahat… Dar nu i s-a luat dreptul la muncă, la leafă, la o casă, la Educație… Țineți minte, la educație, că de aceea, în 1990, România a fost cotată țara cu cea mai puternică intelectualitate tehnică din Europa. Cei mai mulți ingineri super-calificați, care au construit o țară și care au plecat și în lume și au construit în Libia, în Irak, în Australia, în Canada… Inginerii români au refăcut metroul din New-York, ei au reconstruit totalmente Statuia Libertății, ei au salvat pădurile din Canada. Și sunt sute și sute de exemple. Aveam cea mai puternică intelectualitate tehnică, pe care a cunoscut-o vreodată o țară din Europa. Asta însemna un sistem de educație extraordinar. Era riguros, rigid, dar omul în Educație primește și instrucția. Ori instrucția se face prin coerciție. Ați văzut vreun câine care a fost dresat excepțional, până să primească câteva bețișoare pe labe? Una e corecția, alta este pedeapsa, alta este asuprirea… Asta nu s-a înțeles. Priviți unde s-a ajuns acum! Profesorii sunt dați afară din clase, elevii învață numai ce voiesc, nu mai au bunul-simț… Bunul-Simț sunt cei șapte ani de acasă, elementul de smerenie, de cuviință, care se învață din mediul social, dar mai ales din coerciția familiei. La ora actuală, noi nu avem mame și tați, ca să facă educația. Ei sunt produsul dez-educării, a dez-identizării. Și atunci ies corciții internaționali…

Petre Țuțea avea o vorbă: „Democrația are o lipsă majoră, îi lipsește axiologia”. Are dreptate Țuțea?

Demos și Kratos… Vă voi da răspunsul la Țuțea, prin ceea ce spune Pitagora în anul 530 înainte de Hristos: „Înțeleptule, dacă nu vrei să fii murdărit, să nu mergi în fața mulțimii, nici în interiorul ei! Ține-te deoparte! Nu există animal mai rău și mai dezgustător decât mulțimea! Taie unghiile poporului, scurtează-i voințele, dar nu-l înjosi, urinându-te pe el!”

Dumitru Sârghie


RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments