Print this Post

Noile obiective pentru lupta împotriva schimbărilor climatice stabilite de Consiliul European pentru perioada 2020-2030 –

O nouă povară pentru marea industrie europeană

Studiile de impact, situațiile statistice și  analizele economice au dovedit că profitabilitatea și competitivitatea industriei au fost puse la grele încercări de taxele aferente atingerii obiectivelor impuse de Consiliul European, pentru anul 2020, în vederea evitării schimbărilor climatice. Este vorba de reducerea cu 20% a emisiilor de bioxid de carbon și de creșterea cu același procent a ponderii energiei din surse regenerabile și a  eficienței energetice.

energie electrica 603Recent același organism european, întrunit la sfârșitul lunii octombrie la Bruxelles, a validat obiectivele, trasate statelor membre, pentru evitarea schimbărilor climatice, în perioada 2020-2030, acestea fiind:

– Reducerea emisiilor de gaze cu efecte de seră cu 40%, față de anul 1999, transpusă în practică prin reducerea cu 43% a emisiilor față de anul 2005 pentru sectoarele incluse în schema de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră și cu 30% față de același an pentru sectoarele neincluse;

– Creșterea ponderii energiei din surse regenerabile la 27%;

– Îmbunătățirea eficienței energetice cu 30%.

Noile ținte, deosebit de ambițioase, au alarmat mediile de afaceri, în special cele din domeniul industrial, fiind anticipate ca o adevărată povară pentru  o industrie și așa instabilă și slăbită, care a reușit să supraviețuiască cu greu după primul val de măsuri, impuse pentru perioada 2013-2020, coroborat  și cu recesiunea economică globală.

energie regenerabila 603În opiniile  unor investitori,  a unor reprezentanți ai patronatelor și sindicatelor din mediile industriale, precum și a unor analiști economici, recentele măsuri, pe lângă faptul că vor fi mai mult decât dificil de suportat, nu au avut în vedere o serie de factori obiectivi, cum sunt:

– În multe sectoare de activitate exploatarea mașinilor, utilajelor și instalațiilor se realizează la limitele impuse de prescripțiile tehnologice, nefiind posibilă o reducere suplimentară cu 20% a emisiilor, decât prin reducerea producției;

– Uniunea Europeană este singura zonă economică din lume cu astfel de obiective foarte ambițioase de evitare a schimbărilor climatice, neexistând un acord global în acest sens. Țări precum China, Rusia, SUA, Brazilia, Canada și altele, aflate în competiție directă cu marea industrie din Europa, nu au impuse astfel de ținte, competitivitatea industriilor din aceste state nefiind afectată de plata taxelor și a cheltuielilor impuse pentru atingerea lor;

– Important de menționat este faptul că nu se poate transfera în aval creșterea costului de producție generat de aceste taxe, datorită competiției globale la care este supusă marea industrie europeană (de exemplu pentru metalele neferoase prețul este stabilit global la bursa din Londra);

– Aceste obiective nu par a fi în concordanță cu politica de renaștere industrială, inițiată în ultimii doi ani la nivelul Uniunii Europene, de aceea sunt necesare măsuri ferme pentru protejarea competitivității industriei europene, măsuri a căror implementare să nu fie lăsată la latitudinea statelor membre, așa cum s-a procedat pentru perioada 2013 – 2020, în privința  exceptării de la plata taxei pentru energia regenerabilă și  compensarea pentru costul emisiilor indirecte. Prin această practică deja au fost promovate anumite discrepanțe competiționale chiar în interiorul Uniunii Europene, având în vedere diferențele economice dintre statele membre.

Obiectivele stabilite fiind foarte greu de atins vor duce la prăbușirea industriei mari consumatoare de energie dacă nu se vor lua măsurile necesare de protejare a acesteia pentru perioada 2020-2030, precum:

– Alocarea gratuită de certificate de emisii pentru 100% din emisiile directe fără aplicarea factorului trans-sectorial pentru sectoarele supuse relocării;

– Compensarea 100% a emisiilor indirecte, printr-o schemă de compensare gestionată la nivel Uniunii Europene;

– Exceptarea de la plata taxei pentru energia regenerabilă și a taxei pentru cogenerare la nivelul maxim permis de ghidul de ajutor de stat pentru mediu și energie, emis în acest an de către Comisia Europeană.

 Nu putem să nu ne întrebăm dacă se va aplica același scenariu ca și in cazul energiei regenerabile? Se constată că, deși la nivel european au fost validate aceste obiective, fiecare aplică după cum înțelege, unele state, din păcate și România,  fără a-si proteja propriile industrii !

Se impune tragerea unui serios semnal de alarmă pentru organismele statului român, care trebuie să înțeleagă faptul că fără masuri de reindustrializare se vor reduce locurile de muncă actuale, fapt care pentru România va duce pe termen scurt la un dezastru: susținerea a 20 milioane de locuitori cu mai puțin de 4 milioane salariați sau urmează MAREA EMIGRARE!

Reprezentanții unităților electro-intensive afirmă că, în situația în care nu se iau măsuri urgente, există riscul pierderii a aproape 800.000 de locuri de muncă directe și a 1,5 milioane de locuri de muncă indirecte.

LINIA ÎNTÂI ȘI ZIARUL DE OLT

Permanent link to this article: http://linia1.ro/o-noua-povara-pentru-marea-industrie-europeana/