Print this Post


OPINCA MOBILIZATOARE A LUI ILIE NEACȘU

După instaurarea regimului comunist în Rusia, în Ungaria s-a impus regimul comunist al lui Bela Kun, armata română intervenind împotriva acestuia, în condițiile în care Republica Sovietică Ungaria punea în pericol Marea Unire. Eliminarea regimului Bela Kun, o necesitate strategică pentru România.

Autoritățile de la București erau conștiente de pericolul de a avea doi vecini cu pretenții teritoriale puternic exprimate și cu dorința clară de a folosi forța armată împotriva României. În acest sens, delegația română de la Paris cere permisiunea de a înlătura regimul lui Bela Kun, dar nu primește aprobarea. Cu toate acestea, acțiunile armatei maghiare obligă practic armata română să intervină și, la 19 martie 1919, Armia Română ocupă Budapesta, înlăturând regimul comunist al lui Bela Kun.

Palatul Parlamentului din Budapesta a fost pus sub paza unui pluton de vânători. Șeful gărzii de la intrarea principala era sergentul Iordan, din Craiova. Românii nu dăduseră jos steagul Ungariei de pe Parlament după ce a ocupat Budapesta, iar sergentului Iordan îi vine ideea de a agăța una dintre opincile sale de steagul maghiar, pentru a arăta cine controlează Budapesta.

ilie neacsu opinca dragasaniAșa a ajuns opinca românească pe Parlamentul din Budapesta, acest gest rămânând în istoria României ca un act marcant al vitejiei românilor și, probabil, pornind de la această simbolistică, scriitorul naționalist Ilie Neacșu, din Dobrușa Vâlcii, și-a intitulat volumul său autobiografic, dar și monografic, TRIUMFUL OPINCII.

Cartea a fost lansată, luni 5 februarie a,c., în comuna Ștefănești, de care aparține și satul Dobrușa, în Sala Culturii din Complexul „MINUNE”, într-o atmosferă de înalt simțământ patriotic și spiritual, avându-se în vedere și faptul că respectivul volum a fost dedicat de autor „domnului învățător Ilie Stoica, dascăl emerit al Dobrușii, care împlinește (așa cum spune însuși Ilie Neacșu, în precuvântarea cărții), la data apariției acestei cărți, optzeci și cinci de ani.” Totodată, în același moment, învățătorul octogenar, Ilie Stoica, și-a lansat și domnia sa o minunată carte de articole și recenzii, apărute în presa vâlceană, o carte dedicată tuturor generațiilor de elevi ai domniei sale, dar și prietenilor și consătenilor săi din comuna Ștefănești, din țară și de pretutindeni.

Într-o atmosferă patriarhală, amintind de perioada interbelică, în care lumina cărții era una de natură divină, iar dascălii României, cu deosebire cei de la sate, erau cu adevărat venerați, ca fiind adevărate făclii spirituale pentru pruncii țăranilor noștri, au luat cuvântul, vorbind despre virtuțile morale, patriotice și scriitoricești ai celor doi autori următoarele personalități: gen. Ilie Gorjan, scriitor, col. Firiță Carp, scriitor și ziarist, Dumitru Sârghie, scriitor și ziarist, prof. Ilie Bucă, dar și Anton Ciobotaru, prieten și fost coleg de copilărie cu Ilie Neacșu. Amfitrionul și moderatoarea evenimentului a fost Goronica Petre, suflet curat de româncă și fiică a satului, conectată plenar la realitățile comunei Ștefănești, la sensibilitățile oamenilor și la tot ce mișcă în plan local și național, din punct de vedere cultural.

Cele două lansări, la care se adaugă aniversarea învățătorului Ilie Stoica, au beneficiat de o audiență selectă, formată din iubitori de carte și de frumos, cei implicați în eveniment primind din belșug recunoștința și aplauzele celor prezenți.

 În cuvântul său, ziaristul și scriitorul Dumitru Sârghie l-a felicitat pe înv. Ilie Stoica, comparându-l cu dascălii de seamă ai perioadei în care, pe timpul Regelui Carol al II-lea, erau înrolați în Serviciul Social, condus de marele Sociolog Dimitrie Gusti, în care a activat și marele nostru scriitor și ziarist slătinean Pan Vizirescu. De asemeni, domnia sa a apreciat foarte mult cartea lui Ilie Neacșu, apreciindu-l pentru faptul că nu și-a uitat originile și că îndumnezeirea cărții sale poartă amprenta satului Dobrușa, leagănul său de respirație, cum ar zice Herta Muler.

În fapt, cartea „Triumful opincii” este una despre familie, neam și țară și este plăsmuită din perspectiva rațională asupra universului real al satului Dobrușa și al localităților înconjurătoare, cu mirajul și realismul magic al copilăriei autorului, fiu al unor oameni gospodari, iubitori de neam și țară, dar și purtător de opinci până la vârsta adolescenței, așa cum ne spune chiar domnia sa, în această carte-simbol, cum o numește col. Firiță Carp. Spune autorul: „Pătrunzând cu băgare de seamă în măruntaiele istoriei moderne și contemporane a satului în care am deschis ochii, am constatat că Dobrușa a fost blagoslovită de Dumnezeu cu valoroși trimiși ai Domnului, pentru a pune umărul la emanciparea comunității.”

Acești „trimiși ai Domnului” au fost preotul și învățătorul Teodor Bălășel, dascălii întru luminarea pruncilor satului, Marian Bădârcea, Gheorghe Pană, Elisabeta Ionescu și, iată, este încă trăitorul întru Ființă și Neam, domnul învățător Ilie Stoica, dascăl emerit, care a împlinit 85 de ani și în cinstea căruia fiul satului, Ilie Neacșu, și-a lansat cartea ”Triumful opincii.”

Încă din titlu îți dai seama că ai de-a face cu o carte cu caracter autobiografic. Regăsești aici o experiență de viață memorabilă. Simplitate clasică, acuratețe și rafinament în radiografierea satului natal, iată caracteristicile stilului pe care le-am remarcat în cartea lui Ilie Neacșu, Benonică al nostru, așa cum îl cunoaște lumea. „Succesele mele au însemnat, fără nici cea mai mică rezervă, și triumful opincilor de porc, purtate cu mândrie, în Dobrușa mea natală”, afirmă Ilie Neacșu, cu demnitatea unui „țăran imperial”, cum ar spune Petre Țuțea, pe care autorul l-a cunoscut, în carne și oase. Pentru Ilie Neacșu satul Dobrușa este un spațiu mitic, un areal sacru, iar personajele lui trădează, vădit, într-un mod indirect, viziunea despre lume și viață al țăranului aparținând Olteniei profunde.

Mulți dintre noi, cei mai tineri, din comuna Ștefănești, l-am admirat pe autor. El reprezintă pentru noi un model de om pragmatic, patriot, dar și înzestrat spiritual și cu calități jurnalistice și scriitoricești. Și-a depășit de mult, prin învățătură, voință și caracter, condiția modestă de purtător de opinci, reușind să acceadă pe treptele sociale, prin muncă și corectitudine. În carte, veți găsi o serie de episoade fascinante din memoria copilului născut din țărani harnici și curați la trup și suflet, dar și o gamă de aspecte privind obiceiurile, ritualurile și viața unei comunități creștine care a dat României destui oameni de ispravă. Din punctul de vedere al autorului, sărăcia materială este o stare temporară, din care te pot scoate bogăția spiritului, dragostea de patrie, învățătura, consecvența și credința în Dumnezeu.

Ca director și ziarist al celebrului cotidian Europa, Ilie Neacșu a fost judecat, zilnic, în funcție de apartenența politică a cititorilor, dar și de cultura mai mică sau mai mare a fiecăruia în parte. Ca scriitor, pe Ilie Neacșu îl va judeca posteritatea. Și am credința că, prin naționalismul său curat, prin promovarea autohtonismului și valorilor românești, cărțile lui vor dăinui de-a pururi. În „Triumful opincii”, găsim multe învățături, multe lecții, iar una dintre acestea este aceea că un scriitor, oricât de meșteșugit ar fi, nu trebuie, prin opera sa, să rămână încremenit în conceptul „Artă pentru artă”. El trebuie să spună ceea ce gândește, să spună adevărul. Iar pasajele din această carte, cu privire la partea pozitivă a mișcării legionare, este un exemplu în acest sens.

Ca un actor pe scena vieții, Ilie Neacșu își joacă perfect rolul de scriitor și cetățean, fără să aibă nevoie de sufleor și nici de „indicații prețioase” . Citind cartea „Triumful opincii”, îți va stărui în minte imaginea remanentă a „opincii mobilizatoare.”

Prof. Irina Tabacu

Permanent link to this article: http://linia1.ro/opinca-mobilizatoare-a-lui-ilie-neacsu/