Print this Post


PĂCĂTOASA SAU FIICA LUI IISUS

Iată, dragi cititori, titlul unui roman pe care celebrul nostru scriitor, cărturar și ziarist, slătineanul Pan Vizirescu, nu l-a publicat niciodată. Ne aflăm în posesia manuscrisului acestui roman, pe care Editura ARENA ARTELOR, cu aportul Tipografiei Hoffman, dar și cu acordul urmașilor marelui patriot român, își ia angajamentul că-l va aduce în Biblioteca slătinenilor, în viitorul apropiat. Iată ce scrie Pan Vizirescu în deschiderea acestui roman.

«„Această carte am scris-o la un an după moartea îndureratei mele mame, care s-a stins sub privegherea mea. Scrierea mi s-a impus ca o nevoie a vieții mele și aproape nici nu-mi mai dau seama cine-mi purta condeiul în această descătușare a inimii. Materialul informativ l-am cules din Evanghelii și Biblie, precum și din ce am putut avea la îndemână, în izolarea în care mă aflam. Dar am simțit că trăiesc cu adevărat toată această desfășurare de întâmplări, în care Iisus mi-a apărut neîncetat ca un Soare ce-și revărsa lumina și bunătatea asupra întregii lumi, cu adevărul divinității Sale. A fost ca unul ce făcea parte din întâmplările și locurile arătate aici și ce am pus de la mine e numai căldura îndemnului care mă stăpânea necontenit.

pan vizirescu net tvr 1Țin mult la această carte scrisă în împrejurări speciale, justificată de o necontenită trăire și cugetare, fără de care nu ar fi fost posibilă. Asemenea cărți nu se pot scrie în orice condițiile și, mai ales, în tumultul vieții obișnuite. Numai dincolo de lume se poate, în izvoare pure, așa cum s-a cerut sufletului meu. Pot spune că eu l-am văzut pe Iisus. Această minune e posibilă la o treaptă de gândire și simțire înaltă și cinstită. Cartea mi-o datorez mie însumi și condițiilor în care mi-a fost dat să trăiesc. Dacă n-aș fi scris-o, aș fi considerat că zadarnic am ținut un condei în mână și că destinul meu de scriitor a rămas neîmplinit. Repet, ea a fost o necesitate a sufletului meu, dorită într-o vreme când altă lume nu puteam avea și când, totuși, mi s-a deschis intrarea în singura și adevărata împărăție în care năzuim să ajungem.

Am intrat acolo, după o baie bună, aspră și neîndurătoare – altfel trecerea fiind interzisă sau intrarea eșuată prin orbecăieli.

Într-un moment de totală interdicție și fără niciun pod peste apele ce ne despart de lume, m-am trezit călător la Ierusalim, în timpul Mântuitorului, de față cu El, putându-L cunoaște până la extaz în absoluta lui puritate, în înfricoșata dramă a răstignirii, în apoteoza divinității Sale.

Dacă vi se va părea că a fost redată cu oarece stângăcie această călătorie de taină, rog îngăduință pentru un subiect prea mare și adânc copleșitor pentru o inimă de om, dar mă simt împăcat că am putut să respir în candoarea visării pe care mi-am dorit-o.

Cartea i-o datorez vremii, fiindcă mi-a creat climatul și condițiile necesare ca s-o pot scrie, atât prin ceea ce mi-a revenit mie, cât și prin încăierarea și zbaterea de idei a omenirii din afară. Am înțeles și pricep, într-un fel, că spiritul viu, dar chinuit de apriga vâltoare a deznădejdilor din secolul acesta, acoperit până la întunecare de revărsarea fluvială a tiparului, după cum constată și alții, își cere nemărturisit Cartea Lui IISUS. Se simte o năzuință de apropiere într-acolo, dincolo de prea destulul împotmolitor al minții răvășite de azi, prin dorul arzător, prin neîntinatul izvor și printr-un grădinărit de slavă în dumbrava cu rodire a cuvântului trebuitor. Altfel, obezitatea gândirii umane ne duce într-o suferință de sufocări fără leac, prin confuze și grave încurcături de sensuri.

Puterea de pătrundere a lui Iisus în mâinile noastre este nelimitată, ca și căile de iluminare ce ni se deschid prin Sine. Omenescul din noi, numai astfel are bucuria de a se descoperi în cele neștiute și a-și da seama de posibilitățile sale.

Cartea Lui Iisus e ca și o pâine, cu care dacă ți-ai astâmpărat foamea de zi, mâine și mai înflămânzit o iei de la început, fiindcă, prin ea, grăiește Dumnezeirea.

Imaginea lui Iisus, care va stărui de-a pururi în conștiința celor doritori a-l cunoaște, e una și neisprăvită, aceea de pe cruce, acolo în supliciul martiriului, cu ochii rugători în atotcuprinderea cerului, singur în suferința supremă a nevinovăției, peste mlaștina răutății omenești, dar al tuturor celor însetați de lumină și adevăr.

Am scris această carte pentru mine, dar aș fi bucuros dacă ar trece și pe sub ochii altora, mai ales în zilele când omul se poate regăsi prin Patimile Domnului, în singura Săptămână care a făcut o rupere în curgerea timpului, de la Facerea Lumii și până în veacul veacului… Aș socoti un gând împlinit, dacă ea – Cartea – ar intra cu un ceas de meditare în sufletul femeii, spre împrospătarea cugetului său prin Iisus și redobândirea fericirii, prin sfințenia leagănului.

Sub acest înțeles, cartea de față s-ar putea numi și „Fiica lui Hristos”.

Slatina 1953-1954 Pan M. VIZIRESCU

În casa părintească»

LINIA ÎNTÂI

Întregul conținut al site-ului linia1.ro este protejat prin legea drepturilor de autor, toate drepturile fiind rezervate. Toate drepturile referitoare la pagini, continutul si prezentarea site-ului sunt detinute de SC OBSERVATOR SRL. Este interzisă copierea, modificarea, afișarea, transmiterea, publicarea, comercializarea, licențierea, crearea unor materiale derivate sau utilizarea continutului site-ului în orice scop fără confirmarea scrisă din partea SC OBSERVATOR SRL

Permanent link to this article: http://linia1.ro/pacatoasa-sau-fiica-lui-iisus/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *