Print this Post


Povești și povestiri slătinene. De la Cafeneaua Bursei la Restaurantul Cina

Casa Niță Traicu, Str. Frații Buzești nr. 27, 1899 

Într-un oraș cum era Slatina în perioada interbelică când, la parterul fiecărei case, se afla o prăvălie ce desfăcea, de la pălării, stofe și pantofi, la coloniale fine și bijuterii, unde din nicio băcănie  nu lipsea aroma cafelei, boabe  sau măcinate, nu puteau lipsi cafenelele. Că se numeau: Cafeneaua Imperială, Cafeneaua Română, Cafeneaua Centrală, Cafeneaua Alianței, Minerva sau Cafeneaua Macedo-Română, ele nu lipseau de pe nicio stradă. Potrivit Gazetei Oltului, din 1924, în orașul nostru, lipseau „localuri publice în care să se petreacă o oră pe zi, ascultând o muzică frumoasă”, în schimb erau cafenele unde „se debitează zilnic cele mai grosolane sforării politice” și „cluburi ruinătoare de averi și de sănătate”  sau „berăriile în care se consumă alcool necurat”.

casa traicuO cafenea deținea și Niță Traicu, unde chiar dacă nu se debitau „sforării politice”, cu siguranță cei care o frecventau, se puneau la curent cu ce se mai întâmplă în urbea lor. Se numea „Cafeneaua Bursei”.  În 1925, pe Lipscani, Traicu N. Suzana deținea firma „La Suzana Transilvanca”. Nu era greu de dedus că avea origini ardelenești, dar nu știm dacă avea legături cu Niță Traicu.

rada si nita traicu

Rada și Niță Traicu

Ion Niță Traicu era născut în Craiova, în 1887. Se pare că mai deținea o cafenea pe strada Carol, azi Dinu Lipatti, la nr. 55, „La Cafeneaua Victoria”. În 1922, solicita reparații la „casele ce ținea cu chirie”, în strada Ionașcu nr. 22, cum se numea actuala stradă „Frații Buzești”. Peste 20 de ani, locuia pe strada „Tache Protopopescu”, aceeași „Frații Buzești”, la nr. 23, alături de soția sa, Rada, și de copiii lor: Nelu, Marcela și Lelia, și dețineau „Cafenea  proprie”. Aici era un adevărat Club, unde se juca și remy sau biliard. Cum România intrase în Al Doilea Război Mondial și armata română eliberase Basarabia, ca și pentru alți comercianți, era o oportunitate să-și extindă afacerea. Așa că, Niță Traicu se adresa autorităților pentru a-i aproba să deschidă cârciumă și cafenea în Chișinău. Doar asta făcuse de când se știa.

nita traicu 3Când în casă s-au instalat birourile sovietice, se menționa că acest imobil a fost folosit de proprietar „numai pentru uzul comerțului”. Rușii vor instala aici o tipografie. Pentru asta s-au făcut reparații la electricitate, la geamuri și s-a văruit interiorul. Se știe că armata sovietică a adus cu ea comunismul. Și pentru că, în comunism, viața chiar era un „loz în plic”, aici s-a făcut „Loto Central”. Când acest coșmar s-a terminat, această frumoasă și impunătoare casă a revenit la ceea ce fusese, cârciumă și cafenea, mult mai rafinatul Restaurant „Cina”.

Elena Sîrghie  Fragment din volumul „În spatele zidurilor. Povești și povestiri slătinene”, parte a Proiectului CENTRUL ISTORIC AL SLATINEI – VIAȚĂ FĂRĂ SFÂRȘIT

Permanent link to this article: http://linia1.ro/povesti-si-povestiri-slatinene-de-la-cafeneaua-bursei-la-restaurantul-cina/