Print this Post


Prin poezia sa pentru copii, Corina Potcovaru orientează simțirea vieții și viața simțirii

Poezia pentru copii are un adaos sufletesc aparte… Conține în litera și spiritul ei un freamăt lăuntric care ne vindecă, măcar pe moment, de tristețea caracteristică lumii acestui leagăn al respirației contemporane – din ce în ce mai inuman. Poezia pentru copii orientează simțirea vieții și viața simțirii pe o cărare netedă, care duce spre un sens al tandreții și umanității, pe un drum ușor, ademenitor, în care cuvântul (forma, deci) cerut de conținut (adică, de fond) e precum „apa cerută de cel setos și pâinea de cel flămând”, cum spunea despre poezie, în general, Gheorghe Bogdan-Duică, „unul dintre cei mai mari și mai desăvârșiți istorici ai literaturii române”. (Vasile Netea – Viața și opera lui Gheorghe Bogdan-Duicu).

Plecând de la aceste considerațiuni generale și generoase, cu privire la piscurile bucuriei sufletești, acelea pe care le poate atinge, în aceste vremuri, un autor de poezie pentru copii, să răsfoim, dragi cititori, cu gândul și cu inima, cochetul volum de versuri semnat de Corina Potcovaru, apărut la Editura Sitech, și intitulat chiar așa: „Poezii pentru copii”.

corina potcovaru poeziiAcest volum candid și diafan, ca râsul unui școlar ori ca un curcubeu răsărit pe boltă, după ploaie, înseamnă o revenire la valorile noaste morale, la dumnezeire, la grija pentru pruncuții acestui neam, la bunăvoire și trancendență metafizică.

La gura sobei, bunicul, această ființă pe care n-o uiți niciodată, le citește nepoților săi povești „Cu prințese și zâne”, pentru a le face acestora visele mai frumoase. Poeta noastră ne readuce în acea lume pastorală a copilăriei, în care „păsările zboară-n zare” și „…pe gard cântă cocoși”, cocoșii deșteptători, o lume a caselor țărănești „cu fum pe coș”, o lume a basmelor, a bunicilor nemuritori, a Iepurașului Hop Țup Țup, a sărbătorilor pascale, cu ouă „vesel colorate”, cu pască și cozonac, o lume a sărbătorilor de iarnă, a glasurilor cristaline care vestesc Nașterea Domnului, întru bucuria de a trăi în spiritul moralei și valorilor creștine.

Mamele sunt zâne în poezia Corinei Potcovaru, niște zâne care primesc binemeritata răsplată din partea Feților lor Frumoși, răsplată pentru grija și răsfățul pe care li-l poartă acestora: „I-am promis să învăț carte / Și să fiu ascultător, / Atunci când voi crește mare, / Să-i fiu sprijin și-ajutor.” Nu lipsesc din cartea Corinei Potcovaru cultul fertilității (În grădina casei mele / Am sădit un copăcel, / Atunci când va crește mare, /Să mănânc poame din el”), cultul prieteniei (Auraș și Niculiță, / Sunt prieteni foarte buni, / Merg la școală împreună, / Se țin de mână pe drum”), dar nici cultul confraternității sau mai bine al consurorității, ca să inventăm un termen nou (Surioara mea mai mare, / Tu mi-ai fost mereu alături, / Sfaturi bune îmi dădeai / Și la teme m-ajutai.”

Poezia Corinei Potcovaru are un crescendo sufletesc și metaforic de o simplitate clasică, numai bun de a fi potrivit pe mintea și lăuntrul înțelegerii copiilor din întâile clase primare, pregătiți pentru viață, pentru ordinea vieții și pentru disciplina de zi cu zi, așa cum se arată în poema Fetița silitoare: „Dimineață mă trezesc, / De școală mă pregătesc, / Îmi servesc micul dejun / Și mă-mbrac să plec la drum. / (…) Am caiete, am și cărți, / Dar și un atlas cu hărți, / Carioci, dar și creioane, / Toate-mi sunt folositoare.” În poemul Fluturașul, Corina face artă pentru artă: „Pe o floare de lujer, / Din grădina cu flori, / Un fluturaș își odihnea / Aripa de catifea.” Nu lipsește iarna lui Ion Creangă, cu derdelușul ei de legendă, cu copiii înfrigurați, înmănușați și „încăciulați”, taman ca în tablourile de iarnă, pe care noi le știm din copilăria proprie: „Pe ulițe și pe deal, / Numai glasuri de copii, / Cu căciulă și mănuși, / Au plecat la săniuș.”

La bunici, focul duduie în sobă, se aud colinde cu Lerui-Ler, iar la o masă rotundă, cu trei picioare, ca-n Moromeții, Familia tradițională românească mănâncă, în liniștea serii, după ce fiecare membru al ei își face rugăciunea în gând. Mama are grijă, întotdeauna, să le spună celor mici ca să mănânce frumos, cu gura închisă, să nu vorbească la masă și să păstreze curățenia… Mai mult, pruncii trebuie să-i răsplătească pe părinți „cu vorbe dulci și note mari.”, la școală.

Nu putea lipsi un gând curat închinat Mamei: „Mamă, tu icoană sfântă, / Chip blajin ca din povești, / Tu mă mângâi și m-alinți, / Infinit tu mă iubești (…)” O mamă care nu lasă lacrima să-ți cadă, o mamă dulce, cu mângâierea ei diafană, care rămâne în sufletul oricărui copil, indiferent de starea lui socială…

Fiindcă, nu-i așa, pentru fiecare copil trebuie să existe o noapte de Ajun, să existe un brad împodobit, un Dumnezeu și un înger… Mielușeii zburdă pe câmpii, copiii își pun coronițe cu flori, în acordurile cântecelor de greier și în ninsorile păpădiei lumii.

După ploile năprasnice, apar curcubeiele speranței și soarele se oglindește în izvoarele copilăriei. Un cocoș din grădina bunicilor dă startul rațelor și gâștelor la înot, iar fetița cuminte ascultă de sfaturile mamei, acelea de a fi politicoasă cu lumea din jur, cu aproapele și cu departele nostru, să fie solidară cu colegii la școală, să fie manierată, fiindcă numai așa ea poate să-și capete acea „rochiță cu buline” și „pantofi albi de lac”, numai așa poate să-și capete coronița de școlăriță fruntașă, demnă de învățăturile dascălilor și părinților ei.

Cartea Corinei Potcovaru este un demers temerar în aceste vremuri huliganice, în care poezia pentru copii lipsește cu desăvârșire, iar poezia pentru cei maturi a luat-o razna, propovăduind vulgaritatea, grosolănia, violența, barbarismul, incultura ca formă a așa-zisului nonconformism emanat din democrația absolut originală pe care-o trăim.

Citiți cartea Corinei Potcovaru, reintrați în pielea copilului care ați fost și veți uita, pentru un timp, de ghilotina vremurilor în care trăim.

Felicitări, Corina Potcovaru!

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/prin-poezia-sa-pentru-copii-corina-potcovaru-orienteaza-simtirea-vietii-si-viata-simtirii/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *