Print this Post


PROF. CAROL KOVACS – ULTIMA TEMENEA

Ani de-a rândul, de pe poziții oarecum opuse (eu, un umil ziarist, el politician de top), am trăit și am respirat, cu bune cu rele, cum ar zice Herta Müler, în același „leagăn de respirație” al județului Olt, una dintre cele mai fascinante zone istorice ale României profunde. Și eu, ca și el, „venetic”, am fost nevoit, deseori, să fac anumite compromisuri, pentru a-mi asigura un minim confort material și, de ce nu?, intelectual.

Cu politicianul liberal Carol Kovacs, fiindcă despre el este vorba, n-am fost tot timpul pe aceeași lungime de undă. Nici n-ar fi fost corect și nici posibil… M-am contrazis, deseori, cu el, i-am subliniat latura machiavelică a caracterului, ne-am aruncat, „reciproc avantajos” cuvinte grele, în spațiul public, însă, martor mi-e Dumnezeu și arhiva Liniei Întâi că l-am prețuit ca pe intelectual și ca pe un profesor de prim rang.

carol kovacs net liL-am înțeles și atunci când el, liberalul radical de dreapta, a trecut în brațele stângii socialiste. Avea anumite probleme medicale în familie, care necesitau cheltuieli uriașe, pe care dreapta nu i le putea asigura. Am înțeles și am lăcrimat sufletește împreună, privitor la această ingrată situație, considerând deopotrivă că familia este mai presus de orice ideologie, crez politic, convingeri etc. Deviația sa politică, din acel moment, avea o justificare sufletească mai mult decât nobilă. Suferințele sunt pietre de încercare și, dacă reușești să treci peste ele, într-un fel sau altul, onorabil, zic, înseamnă că te iubește Dumnezeu.

În ultimii ani, cu Carol Kovacs, director al unui liceu de mare prestigiu (Ion Minulescu), am avut o relație mai mult decât civilizată. Una de amiciție intelectuală, de apropiere spirituală, o relație pe care vreau, cu voia sa, s-o păstrez și după ce vor fi publicate aceste rânduri, oarecum triste.  Spun asta, pentru că ieșirea din scenă a profesorului Kovacs, acuzând intruziuni politice și lansând mesaje electorale, după ce el însuși a fost un director pur politic, mi-a  lăsat un gust amar. Știu că, în această lume politică decăzută, singura rațiune profitabilă este aceea de a simula că iubești PARTIDUL (roșu sau galben), acela care-ți asigură pâinea și oxigenul, însă Carol Kovacs nu mai avea nevoie de această ultimă și gratuită temenea.

Ieșind la pensie, el are posibilitatea să trăiască liber, în onoarea și demnitatea pe care sunt sigur că și le-a dorit o viață întreagă și nu a putut să le obțină, nici cât a fost demnitar PNL și nici sub protecția PSD. Adevărata aristocrație este aceea a asumării compromisurilor și sacrificiilor săvârșite de-a lungul timpului, însă, odată ieșit din Infern, precum Orpheu, nu te mai uiți înapoi…

Doamne-ajută, d-le Kovacs, și să ai o pensie cât mai lungă, ca să le povestești nepoților ce înseamnă să treci prin Purgatoriu!

Dumitru Sârghie

Share

Permanent link to this article: http://linia1.ro/prof-carol-kovacs-ultima-temenea/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *