Print this Post


REPETENȚI LA „EXAMENUL” POMOHACI? (I)

Adevărata țintă nu este Pomohaci

Știindu-se de mult timp orientarea sexuală a celor doi foști preoți (Pomohaci, Bârlădeanu – n.a.), ANUMITE STRUCTURI AU DERULAT OPERAȚIUNI DE COMPROMITERE (subl. aut.) care să fie folosite la momentul potrivit de cei interesați”. (I. Spânu, ziarul Cotidianul).

Nu doar în România, ci la nivel planetar, se va instaura în viitorul apropiat, așa cum învață elevii și studenții la cursuri, o nouă ordine mondială. Creierele oamenilor vor fi „spălate” ocultic și, peste noapte, ne vom pomeni peste noi, fie că vrem sau nu, cu o spectaculoasă răsturnare de valori, diabolică, în care legea celor fărădelege va fi impusă tuturor popoarelor de către un centru unic de conducere planetară. Până atunci ni se vor inventa crize peste crize, ca în final să apară el, Antihristul „salvator”, cel care va degreva popoarele de tot ceea ce le-ar fi putut apăra: armate, surse mediatice, partide politice, justiții, guverne, parlamente, președinții, state naționale etc. Dar lupta cea mai înverșunată se va duce însă împotriva Bisericii Ortodoxe, singura instituție care va rămâne până la sfârșit iubitoare de oameni, tocmai pentru că este condusă în chip nevăzut de Hristos. Totuși, deși ea va fi nebiruită în veac (cum a și rămas, sub toate regimurile, încă din antichitate), Biserica va cunoaște o prigoană cum nu a mai fost în lume și nici nu va mai fi! Nu va fi deci de nici o mirare că toate popoarele, constrânse securistic și frustrate de drepturi democratice, vor fi incitate – de presiunea unor grupuri minuscule de terfeliști, gen TFL-iștii „noștri” – să urască Biserica și să respingă radical, în bloc, atât de consacratele legi morale, juridice și divine.

pomohaci li 1În acest proces, de rupere a creștinilor de Biserică, s-a produs mediatizarea „la fix” a cazului Pomohaci (et comp). Spun „la fix” deoarece, în goana lor de a ne subjuga sufletele, dezumanizându-le până la pierderea mântuirii, sforarii noii lumi și-au propus ca în România, percepută de ei ca țară – pilot în introducerea ideologiei neomarxiste, Statul să fie parazitat cu executanți ale căror decizii sunt de fapt luate în cu totul altă parte decât în cadrul instituțiilor alese democratic, ceea ce face ca suveranitatea poporului nostru să fie anihilată hoțește, să nu mai avem nici un cuvânt de spus în fața sfârșitului democrației și alinierii noastre forțate la anticreștinismul declarat al noului Imperiu suprastatal. Din păcate, vor reuși (cu Mass – Media în frunte) să altereze mentalitățile colective într-atât încât, văzându-și până la urmă visul homosexualizării societăților umane, vor reuși să provoace cu perfidie apostazia generală, să discrediteze Biserica în ochii oamenilor prin „vânarea” ostentativă în primul rând a unor păstori (gen Pomohaci etc) ale căror păcate au fost de altfel sancționate conform prevederilor Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată al B.O.R. etc. Astfel, înțelegând atât pericolul de a nu se sminti (pierde) și cei slabi în credință (amăgiți de denigrări gratuite, sondaje „cu dedicație” etc), dar și de a nu se da prilej public să se acrediteze ideea că Ortodoxia tolerează homosexualitatea (mai ales că toți creștinii au cerut modificarea Constituției prin introducerea conceptului de Familie tradițională, contrar adversarilor din LGBT), Biserica Ortodoxă s-a disociat categoric de fostul preot Pomohaci etc.

În consecință, pe „tabla de șah” ce prefigurează o nouă ordine în România, Pomohaci nu a fost altceva decât un pion, o unealtă, folosit ca pretext! Adevărata țintă a „arhitecților” este, însă, Biserica Ortodoxă – cea mai puternică forță care, rămasă fidelă poporului drept-credincios, se opune substituirii voinței naționale de către forțe malefice, denaturării Ortodoxiei și impunerii unor reguli anticreștine.

Cine va rămâne în picioare!?

Nu au schițat (O.N.G.- urile aparținând L.G.B.T. – n.a.) nici un gest în apărarea lui Cristian Pomohaci, ceea ce demonstrează interesul acestora ca fostul preot să fie pus la zid în fiecare zi, astfel încât efectele să afecteze imaginea Bisericii Ortodoxe” (I. Spânu, ziarul Cotidianul).

„Episodul” Pomohaci a „căzut” peste Biserică, recte poporul român, într-un moment istoric când întregii lumi, care zace – prin patimi – sub puterea celui rău (1In.5, 19), i se pregătește în forme văzute și nevăzute, de către forțe luciferice având ca scop eliminarea legislativă a lui Hristos și a Bisericii Sale din Istorie, o paradigmă de existență centrată pe un regim de „umanism”… antihristic. Impunerea generală a acestei noi ordini presupune o luptă, dusă cu o înverșunare bimilenară de forțele răului, în care vor cădea duhovnicește nenumărate capete, de s-ar putea și dintre creștinii aleși, până se va ajunge la apostazia profețită. În mijlocul acestei lupte ne-am „trezit” cu ispita venită prin fostul preot Pomohaci, foarte mulți neștiind că viața toată ar trebui să ne fie o ieșire (prin curățarea de patimi, în Biserică) de sub „vraja” celui rău, ca la un „examen” unde cam „dăm din umeri” atunci când s-ar cuveni, în fața propriilor conștiințe, să ne împăcăm pe noi înșine dându-ne răspunsuri la câteva întrebări… De ce Biserica Ortodoxă trebuia să fie pătată exact în contextul când PF Părinte Patriarh Daniel îi îndemna pe credincioși să susțină efortul Bisericii de „a rezista în fața unor modele noi de familie”? De ce Media s-a năpustit să defăimeze Biserica, tocmai când (printr-o extraordinară premieră națională, istorică și europeană) 3 milioane de bravi români au propus un Referendum național ca în Constituție (precum în Ungaria etc) să se precizeze că Familia tradițională presupune uniunea dintre un bărbat și o femeie? De ce pe străzile României ne-am pomenit cu marșuri ale LGBT (favorabile „familiilor” homosexuale) exact când Parlamentul (Camera Deputaților la 9 mai 2017, apoi și comisiile din Senat) au avizat favorabil Referendumul? De ce președintele Iohannis s-a antepronunțat în cauza de fond a problemei și tot tergiversează declanșarea procedurii privind convocarea Referendumului (să-i fi căzut ca o „mănușă” cei 33 de europarlamentari care, în disprețul poporului român, i-au cerut să se opună Referendumului?) ? De ce LGBT-iștii nu l-au apărat pe Pomohaci de acuzațiile aduse și lasă opinia publică să îl „judece”? De ce se face atâta zgomot național pentru că o minoritate sexuală nu vrea să accepte exercițiul democratic, considerând că „în realitate, ni se pregătește Revoluția Sexuală Ortodoxă” (Petiția ACCEPT, 8 ian.2016) și, neacceptând, cu calm rațional rezultatul unei consultări naționale? De ce Pomohaci însuși nu a declarat răspicat, în public, faptul că nu este homosexual? De ce se urmărește oare defăimarea Bisericii, în plin avânt al globalizării? De ce a trebuit ca „scandalul” Pomohaci să motiveze crearea în țară a unor falii adverse de comentatori, implicit a unor psihoze? Dar îmi este clar că nu toți românii, ci foarte puțini, se află într-un con de umbră la aceste interogări, firești, ale conștiinței…

Majoritatea, înțeleg de unde vine și încotro bate „vântul” vânzolitoarelor schimbări de mentalitate. Singura problemă pe care ar fi să ne-o punem este însă cine dintre noi, în acest „tsunami” declanșat peste popor cu violență, va rămâne în picioare? Dar tu oare, cel care nu vezi mai departe de dimensiunea lumească a lucrurilor, vei rămâne cumva, în picioare, pregătit ca să moștenești viața veșnică? Mă adresez deci ție, cel care insulți Biserica și o reduci la „medievalism”: tu nu ai o gândire reducționistă când te limitezi la concepte, or ideologii dovedite ca deșarte în timpul istoric? Tu nu ești medieval așadar, în gândire, dacă îți hrănești cultura cu opere de Ev mediu etc? Și, atunci, vin și te întreb: cine vei fi tu peste un milion de ani? Unde vei fi cu erudiția ta culturală și cu lupta ta împotriva Bisericii? Însă… Fericiți sunt acei nereducționiști care înțeleg că timpul merge înainte și ne „consumă” pe toți, că Domnul Hristos (Cap al Bisericii – Efes. 5,23) nu are spațio-temporalitate și, de aceea, tot cel ce pune la „zidul” medievalității Biserica păcătuiește grav, neavând cum să dăinuie în veci… Dar înainte de a se instala noua ordine, astfel de „viziuni” vor fi tot mai la modă printre antihriști și, de-a valma, se vor găsi fel și fel de pretexte pentru a defăima imaginea Bisericii Ortodoxe, a o relativiza până la negare oficială și a o muta din centrul atenției publice. De aceea, acum, ei s-au folosit din plin de „cazul” Pomohaci nu pentru că ar fi îngrijorați moral de tentațiile orientării lui sexuale (fiindcă sunt adepții homosexualității), ci pentru că acesta aparține Bisericii Ortodoxe, cea care s-a angajat acum, prin strângerea de semnături pro-Familie de către preoți, într-un război mai amplu cu uzurpatorii creștinismului, lovind în perpetuarea ființei noastre naționale prin marea miză lgbt-istă de a împiedica Referendumul cu orice preț! Și să nu uităm că, la conducerea Statului Român, elementul românesc majoritar este surclasat de … minoritari! Deci, după cum se vede, în această luptă în care Biserica se află alături de popor în a nu se accepta transformarea României în Sodoma și Gomora, antihriștii dețin, înăuntrul și în afara țării, funcții importante…

Amintiri din … tinerețe

Unde sunt cântările celui străin, acolo este întunericul bărbatului, femeii și diavolului” (Sf. Efrem Sirul).

Mai înainte de a ne forma o imagine aproximativă despre „evoluția” de la copilărie la adolescență a fostului preot Pomohaci, folosindu-mă în acest sens chiar de confesiunile sale și ale apropiaților (mamă, soție, consăteni) aș dori să vă familiarizez  cu faptul că orice pretins creștin, dacă nu se încununează cu o pregătire ascetică necesară împlinirii poruncilor lui Dumnezeu (1I 5, 2), deci cu sfintele nevoințe care să îl îndepărteze de iubirea slavei deșarte a poftelor lumii acestuia (1In.2, 15-17), nu numai că este „lucrat” de diavol strict pe cădere (dându-i și voce fantastică și … „aură”), dar se poate îmbolnăvi duhovnicește într-atât încât, fiind ridicat de demoni pe un piedestal de unde își poate privi semenii cu o minte întunecată, va ajunge în cele din  urmă să aibă parte de o spectaculoasă cădere (și pierire) de la Fața lui Dumnezeu. De aceea adevărații Sfinți ai noștri, precum Sf. Serafim de Sarov (a petrecut 3 ani în zăvorâre, în tăcere desăvârșită, iar apoi s-a rugat 1000 de zile și 1000 de nopți pe o piatră), Sf. Simeon Stâlpnicul (a stat pe un stâlp înalt de 16 metri timp de 37 de ani, deși oameni din mulțime de popoare s-au adunat vrând să se atingă de el și să îi ceară binecuvântare), Sf. Maria Egipteanca (s-a nevoit 47 de ani în pustiu) s-a retras în pustiu ca să primească harul lui Dumnezeu și nici un Sfânt al Bisericii, în toată istoria patristică, nu și-a lucrat mântuirea mergând să… cânte și să… joace în arene, teatre, circuri, bâlciuri etc. Mântuirea se lucrează numai cu frică și cu cutremur.

Astfel, vorbind despre sine, la ETNO TV, fostul preot Cristian Dorin Pomohaci, născut în 1969 în Rebrișoara din Bistrița, ne asigură că, născându-se într-o familie antibisericească, a fost un copil neascultător, „cel mai rău copil din lume”, care a trăit în mari lipsuri și, deseori, în aspre pedepse ale părinților („la noi nu era nuielușa, erau numai joardă și curea”). Iată și cum, cu o nuanță „reținută”, Pomohaci își prezintă părinții: „Ei nu aveau treabă cu Dumnezeu… Când mergeam la biserică… tata … ne spunea că la biserică merg doar retardații… Când le-am spus că sunt preot, mama a avut o ieșire necontrolată. Patru zile… nu am putut vorbi cu ea”!

Tentația de a se prezenta în perspectiva unei victimizări lumești, iritantă și neîmpărtășită de interlocutori, este asumată de fostul preot când, pe timpul filmărilor, poartă un dialog în contradictoriu chiar cu mama sa (aceasta, cu lacrimi în ochi, l-a dojenit după interviu: „De ce zici mamă, că n-ai avut?”

Pomohaci: „Nu am avut niciodată haine, purtam de la frați”;

Mama (fostă învățătoare): „Chiar dacă a zis că purta numai haine de la frati-su, eu să știți că le cumpăram la toți trei”;

Pomohaci: „Am avut lipsuri, nu am avut trotinetă”;

Mama: „Trotinetă ai avut!”. Totodată, adaug și „amănuntul”, din celebra înregistrare audio incrimanată, prin care Pomohaci susține că are un frate… chestor general („acum l-au făcut chestor general), deși acesta este în realitate profesor universitar!

Cât privește orientarea lui intimă, mă rezum a preciza că fosta sa soție, întrebată la TV dacă lui Pomohaci îi plăceau băieții, a răspuns că „el era mai curios în ceea ce privește omul”, în timp ce o consăteancă „apropiată” tatălui lui Pomohaci, Viorica Pușcaș, a spus că părinții lui Pomohaci știau că fiul lor este homosexual, de pe la vârsta de 16-17 ani, având o astfel de „aventură” chiar în Rebrișoara (Sf. Nichifor Mărturisitorul, dar și Sf. Vasile cel Mare, opresc pe cel care a desfrânat chiar și o singură dată de a mai fi preot – can. 36)!

Da, stimați cititori, calea preoției implică asumarea unei deosebite seriozități, în înțelepciunea dumnezeiască a candidatului, care presupune și detașarea de lume și cantonarea în glume (vezi Efeseni 5, 4)… Căci cine se face prieten cu lumea, este vrăjmaș al lui Dumnezeu (Iac. 4, 4) etc. Și așa se explică de ce, după obținerea licenței în Teologie, ÎPS Bartolomeu (mitropolitul Ardealului) l-a sfătuit pe tânărul Pomohaci, licențiat și în Turism și Conservator, să chibzuiască bine și să opteze: or preot, or cântăreț de muzică  populară ( specifică Țării Năsăudului). Din nefericire însă, Pomohaci nu l-a ascultat pe mai marele său – bisericesc – și, sfidând canoanele care interzic participarea la spectacole lumești (can.54 al Sinodului V local din Laodiceea și can. 15 al Sinodului VIII din Cartagina) și Regulamentul bisericesc (art.21a, art.24, 1-2), a ales să slujească doi stăpâni (Lc.16, 13) și să obțină astfel foloase financiare din activitatea privată de artist (art.41, 1).

Ce a urmat? A urmat atât un apetit uriaș (ah, smerenia!) pentru aparițiile sale la TV etc, dependență subliniată sugestiv și de fosta sa soție („îi plăcea vedetismul…”), cât și – pus fiind pe bancuri și șotii – participarea la „șuete” TV (i-a spus unei „vedete”, feminine, că are un decolteu prea generos)…

Celebritate, dar cu ce preț?

Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Mc. 8, 36)

În lupta foarte subtilă dusă de diavol, pentru a perverti sufletele nevinovate și a-i conduce pe obsedații modei în iad, Mass-media contemporană a fost transformată în general, sub patronajul unor trusturi străine și al altor „unelte” imorale, într-un veritabil instrument de confiscare colectivă a conștiințelor și împingere a acestora în „țarcul” noii orânduiri a lui Antihrist. De aceea, o mulțime impresionantă de naivi își pierde vremea, direct sau indirect, fie ca să „devoreze” cu aviditate „stârvurile” descompuse ale unor „vedete” cu idealuri ratate, fie să își hrănească egoul mergând la Televiziuni ca să se închine la Marele Idolatru (cel care – în serie -  poate „naște” idoli mai mari sau mai mici). Desigur că, în cazul fostului preot, atenția publicului telespectator a fost și mai mare întrucât, apărând pe scene (sau în studiouri) îmbrăcat în veșminte preoțești, a generat psihoze pro sau contra unei astfel de implicări a reprezentanților Bisericii în misionarismul social. Situația în cauză a devenit și mai acută când, spunându-i-se să evite platourile TV, fostul preot Pomohaci s-a complăcut într-o răzvrătire (neascultare) fără să se mai întrebe poate ce efect produce prin deja bătătoarele la ochi „băi de mulțime”… idolatrizante! O ieșire în decor atât de țipătoare avea să provoace vigilența unor ziariști profilați pe mondenități, precum S.O. Bălan, M. Bănică, L. Alexa, A. Bahmuțeanu, M.V. Boureanu etc, mai mult decât dispuși să facă rating național pe seama abaterilor lui Pomohaci. Considerându-se însă de multe ori jignit, fostul preot a reușit să determine CNA, după o sesizare la Camera Deputaților, să tempereze cumva din zelul excesiv de interogativ al moderatorilor TV, avizi să etaleze totul în materie de intimități! Până la urmă, s-a reușit devoalarea în public și a unor aspecte (pe care Pomohaci și le-ar fi dorit tăinuite), cum rezultă din „tratativele” pe care le-a dus cu Nicușor Predescu (fiul cântăreței de muzică populară Valeria Peter Predescu), de la a cărui mamă Pomohaci a preluat, în graba ascensiunii pe culmile notorietății, o linie melodică: „Vă dau (Pomohaci – n.a.) 100 de milioane… Și … noi doi știm și nu știe numai Tatăl cel Sfânt din Ceruri. Deci, eu cu Nicușor Predescu”. Și chiar dacă în 2012 avea să piardă procesul, în care îl acuza pe Pomohaci de încălcarea drepturilor de autor, fiul marii interprete Valeria Peter Predescu a rămas cu un gust amar, despre modul cum a înțeles Pomohaci să „dea din coate” în ascensiunea sa, afirmând: „Este mult deasupra Justiției din țara noastră și după comportamentul său cred că se vede și deasupra Justiției Divine (…) am eșuat în fața alianței Pomohaci – Judecătorie –Parchet (…) Pomohaci este intangibil”…

Prof. Costel Neacșu

Permanent link to this article: http://linia1.ro/repetenti-la-examenul-pomohaci-i/