AcasăActualitateSă-ți fie țărâna ușoară, Traian Zorzoliu!

Să-ți fie țărâna ușoară, Traian Zorzoliu!

Tocmai când scriam la al treilea episod, din ultimul interviu cu Traian Zorzoliu, primesc o veste terifiantă, de la artistul plastic Cristina Botez: „A murit Traian Zorzoliu!”

Deși cunoșteam îndeajuns starea gravă de sănătate a Artistului, știrea m-a luat prin  surprindere. În capul meu persista ideea că Traian Zorzoliu se va ridica într-o zi, din patul suferinței, și-și va continua una dintre ultimele sale opere: Cetatea Dacică de la Drăgănești-Olt!

O lacrimă mi-a căzut sonor pe tastatura computerului… Ușor descumpănit, preț de câteva minute, m-am oprit din scris… Privirea mi se încețoșase, nu mai distingeam așa cum trebuie literele și semnele de punctuație, tastatura începuse să-mi joace feste…

Până să mă dezmeticesc, m-a sunat Cristi, unul dintre cei doi frați gemeni, fii ai Maestrului, despre care tot timpul tatăl lor a vorbit foarte frumos, apreciativ. M-a rugat să apelez la prietenii mei din presa scrisă de la Olt, pentru a insera în publicațiile lor tulburătoarea veste a  morții lui Traian Zorzoliu. La ora aceea, toate redacțiile cotidianelor din Olt erau închise și machetele finalizate și trimise la tipografie.

Imediat, am postat on-line, în Linia Întâi, un articol intitulat „O inimă care s-a oprit pe pământ, ca să repornească în cer!” L-am rugat și pe d-l Paul Dobrescu, patronul ziarului „Gazeta Oltului” să-mi găzduiască, tot on-line, acest material, domnia-sa îndeplinindu-mi rapid rugămintea.

Apoi, l-am sunat pe președintele Consiliului Județean Olt, d-l Paul Stănescu, aducându-i și domniei-sale la cunoștință plecarea în eternitate a celui care a fost Traian Zorzoliu. Am făcut acest gest, cunoscând relația apropiată dintre cei doi (Stănescu și Zorzoliu) și, mai ales, prețuirea pe care președintele CJ Olt i-a arătat-o Maestrului de-a lungul timpului.

Am încercat să-i sun și pe câțiva culturnici ai Oltului, dar aveau telefoanele închise. i-am și imaginat, în acea seară tristă, din data de 26 ianuarie a.c., cum vor plânge ei cu lacrimi de crocodil la înmormântarea lui Zorzoliu, cum vor jeli ei dispariția celui care le-a fost baci până mai ieri, și cum se vor bucura în forurile lor interioare că au scăpat, în sfârșit, de cel care i-a umbrit și pus în inferioritate, cu talentul și profesionalismul său, atâta amar de vreme.

Cât timp Zorzoliu a pendulat între viață și moarte, cu excepția prof. Laurențiu Guțică, directorul Muzeului de Istorie Olt, n-am văzut pe niciunul să treacă pe la căpătâiul lui și să-și manifeste , astfel, interesul și grija pentru viața unui mare OM, ARTIST și MUZEOGRAF care – iată – a înscris județul Olt pe orbita județelor culturale, prin tot ceea ce a lăsat el posterității.

De altfel, știm cu toții că majoritatea culturnicilor, din Olt și de aiurea, promovați doar pe criterii politice, lăcrimează la nunți și aplaudă la înmormântări. Pentru unii dintre aceștia, care au făcut, în Olt, umbră pământului degeaba, pupând de-a valma dosuri atât în stânga, cât și în dreapta, ca să-și păstreze moi fotoliile de sub fund, măiestria pedagogică a lui Zorzoliu, talentul său ieșit din comun, realizările sale extraordinare, prestigiul și profesionalismul care l-au caracterizat plenar – toate acestea, considerau neputincioșii, sunt o piedică în calea afirmării lor.

De altfel, într-unul dintre episoadele interviului pe care am apucat să i-l iau marelui dispărut, acesta își exprima mâhnirea față de ușurința cu care unii responsabili ai destinelor culturale indigene au cedat Casa Memorială Nicolae Titulescu, Academiei Române, instituție iresponsabilă care a lăsat în paragină un obiectiv de mare importanță patrimonială pentru istoria culturii naționale.

Să-ți fie țărâna ușoară, Traian Zorzoliu, că destul ai dus în spate, prin bunătatea și vocația dumitale, atâția iluștri anonimi și atâția sfertodocți, cu aere de stăpâni ai culturii noastre județene de toate zilele și de toate nopțile…

Dumitru SÂRGHIE

Vin din strămoși și mă voi  întoarce, în curând, la strămoși. Mă gândesc să mă întorc la strămoșii mei, pentru că ei m-au adus pe lume și tot ei mă cheamă înapoi… Dar mă gândesc că, pe undeva, strămoșii mei mă vor întreba: „Dar tu ai făcut ceva, atâta timp cât ai stat pe pământ? ”

(Traian Zorzoliu, Linia Întâi nr. 607, 15 ianuarie 2015)


Articolul precedent
Articolul următor
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments