Print this Post


Salve Magister! Evaluarea din perspectiva învățământului

La sfârșitul anului trecut, au fost publicate Rezultatele obținute de România la testarea PISA realizată de OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), care arată un regres în ceea ce privește performanța în domeniul educației, comparativ cu punctajele obținute la precedenta testare.

În PISA, nu se intenționează doar evaluarea a ceea ce știu elevii în domeniul științelor, dar și ceea ce pot face cu ceea ce știu, precum și modul în care aceștia pot aplica în mod creativ cunoștințele științifice.

Mai mult, acum ne găsim la mijlocul anului școlar, când tot auzim de: Evaluarea elevilor din clasa a II-a , a IV-a  etc. Urmează  la sfârșit „Evaluarea Națională” pentru clasa a VIII-a , apoi evaluarea prin bacalaureat etc.  Nu de puține ori auzim părinți spunând:  l-a ascultat pe copilul meu la matematică și i-a dat nota cinci. Sau, la etapa pe municipiu la română, copilul meu a obținut nota 7.50 și am făcut contestație.

dumitru nica linia intai

Prof. Dumitru Nica

Auzim și profesori spunând: am evaluat elevul X, dându-i nota 8 la disciplina mea. Mai mult, auzim și directori spunând că am evaluat activitatea unui profesor, a unui elev.

Considerăm că acest mod de a percepe evaluarea, este nereal, limitat. Atunci, pe drept cuvânt, se pune întrebarea: Ce este evaluarea din perspectiva învățământului?

În general, evaluarea este un proces complex care presupune o pregătire științifică temeinică a personalului didactic, precum și efortul de a diminua la minimum subiectivismul în aprecierile pe care acesta le face în mod obișnuit, prin exercitarea atribuțiilor profesionale.

Toți factorii implicați în pregătirea elevilor (educator, director, inspector, familie, elevul  însăși) trebuie să înțeleagă de pe treapta pe care se află,  conținutul și importanța evaluării.

Pentru profesor (educator în general) ea este (sau ar trebui să fie) o activitate etapizată,  la capătul căreia acesta își dă seama care este pregătirea elevului,  la un moment dat, la disciplina sa, în comparație cu așteptările lui și cu cerințele programelor și ale manualelor școlare.

Pentru directori,  evaluarea își lărgește domeniul dincolo de pregătirea elevilor. Ea vizează în acest caz și pregătirea profesorilor, stilul lor de predare și evaluare,  dar și condițiile materiale sau programele analitice. Dacă aceasta ar fi făcută  cu simț de răspundere, cu principialitate și competență managerială, din partea fiecărui director, nu am găsi  aproape, toate cadrele didactice cu calificativul „Foarte bine” la sfârșitul anului școlar.

Pentru inspectori,  problematica evaluării se lărgește cu calitatea conducerii școlii care vizează competența directorilor, stilul de conducere, climatul școlar, activitatea consiliului profesoral și a consiliului de administrație, colaborarea școlii cu familia, precum și alte probleme care au legătură cu calitatea instruirii.

Faptul că la sfârșitul unui an școlar, găsești într-un județ mulți directori cu calificativul „bine” și unii cu „suficient”, demonstrează că Inspectoratele Școlare au ținut cont, cu exigență, de parametrii  amintiți: competență, principialitate, profesionalism și nu pe ultimul loc, omenia.

Pentru elev, evaluarea este mijlocul prin care el realizează cum este perceput de profesor și cum îi apreciază acesta pregătirea. Desigur, nu întotdeauna evaluarea profesorului coincide cu autoevaluarea  făcută de elev  propriei sale pregătiri.

În această direcție, sunt totuși multe neînțelegeri, multe nemulțumiri care duc fie la divergențe deschise între elev și profesor, fie la renunțarea primului la orice act de colaborare cu al doilea.

Pentru a le evita, sunt necesare niște standarde, niște etaloane ale pregătirii, la care să se poată raporta atât profesorii (evaluatorii) cât și elevii (evaluații).  În absența unor standarde de performanță, pe obiecte și ani de studiu, atât profesorii cât și elevii se pot raporta la obiectivele programelor școlare, atunci când acestea sunt formulate în termeni  de schimbări  comportamentale observabile și măsurabile.

Nu acestea sunt (sau ar trebui să fie) preocupări majore ale fiecărui cadru didactic și nu numai ale unora?

Pentru familie, evaluarea este o cale de a ști unde se situează copilul (ca pregătire școlară) și ce perspectivă are el de a continua această pregătire într-un anumit domeniu.

Se achită familia de această minimă obligație? Nu, atâta timp cât există mulți părinți care nu știu în ce clasă este copilul, nici cine îi este diriginte. Dar, dacă se întâmplă ca „odrasla”  să aibă necazuri (eliminat, exmatriculat, repetent) nu se lasă până nu scrie și reclamă peste tot. Au dreptate? Consider că, în proporție de 80%, nu. Restul este și vina școlii.

Pentru toți factorii implicați în pregătirea elevilor (deci și pentru elevii înșiși), evaluarea este „barometrul”  care indică în orice moment „starea” pregătirii școlare, succesele și eșecurile, nivelul performanțelor obținute în raport de cele proiectate prin curriculum.

În învățământ,  evaluarea este  înțeleasă ca o activitate prin care profesorul verifică pregătirea elevului și o apreciază cu note. Această practică dăinuie de multe secole, s-a înrădăcinat atât de puternic în conștiința educatorilor, încât se pierde din vedere că s-ar mai putea schimba câte ceva în acest domeniu. Datorită acestui motiv, considerăm că fiecare cadru didactic trebuie să fie riguros, să caute soluții de ameliorare a evaluării, în beneficiul lor, al elevilor și – în mod cert – al societății. Și aceasta pentru că evaluarea în învățământ are conotații noi, este un subiect controversat, datorită, în special, încărcăturii sale morale, deoarece prin evaluare se realizează clasificări și selecții, se dau „verdicte” și cu alte cuvinte, se hotărăște soarta unor oameni.

Iată de ce, trebuie ca toți factorii implicați în pregătirea elevilor să înțeleagă că:

– Evaluarea este un proces, nu un produs, deci o activitate etapizată, desfășurată în timp;

– Ea nu se rezumă la notarea elevilor, ci vizează domenii și probleme  mult mai complexe (inclusiv programe de învățământ și sistemul de ansamblu);

– Evaluarea implică un șir de măsuri, comparații, aprecieri, pe baza cărora se pot adopta anumite decizii, menite să optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluării.

Prof. D-tru C. Nica, Slatina

Permanent link to this article: http://linia1.ro/salve-magister-evaluarea-din-perspectiva-invatamantului/