Print this Post


SALVE, MAGISTER! NU S-A VRUT… SĂ FIE!

Scriam într-un număr anterior despre „începuturile învățământului superior în orașul Slatina”, prezentând, pe larg, primul „nucleu de învățământ superior”, „Institutul de subingineri”, secție serală, cu profil metalurgie neferoasă, subordonat Institutului Politehnic din București.

În 1984, când acest institut și-a întrerupt activitatea (își atinsese, pe deplin, scopul pentru care apăruse) eram ferm convins că putem înființa în Slatina o formă de învățământ superior de sine stătătoare. Am încercat, în calitate de inspector școlar la IȘJ Olt, să găsesc un mod de a contribui la înființarea unei asemenea unități. Dar, încercările au fost zadarnice.

dumitru nica linia intai 737

Prof. Dumitru Nica

A venit decembrie 1989, când credeam că pot realiza acest vis. În 1990, pe 5-6 ianuarie, în „vâltoarea de după Revoluție”, am avut o discuție pe această temă cu „conducerea provizorie a Prefecturii”, în calitate de inspector școlar de specialitate. În acea perioadă, peste tot (mai ales în centre de județ) au apărut universități. Nici acum nu am avut sorți de izbândă, deși eram înarmat cu toate datele: câți „doctori” avem, pe specialități, unde putem stabili sediul, ce specialități puteam cere la minister (mai ales că aici aveam cele mai bune relații) etc.

Nici nu au vrut să audă, nu am găsit înțelegerea necesară, nici ambiția olteanului de a relua „acel început de tradiție”, la niciun membru al conducerii de moment a județului. A fost nevoie să treacă 4-5 ani, pentru ca să apară doi oameni „împătimiți ai învățământului” din Slatina și județul Olt, care să lupte, cu devotament, pentru a înființa o astfel de „unitate de învățământ superior”.

Aceștia sunt ing. Alexandru Ilie – director CCIA Olt (la acea vreme) și ing. Dumitru Guianu – director Școala Superioară de Afaceri, din cadrul CCIA Olt.

Al doilea, avea o bogată experiență în învățământul liceal, fusese o lungă perioadă director adjunct al Liceului Metalurgic. Așa se face că, începând cu 1996, eu fiind inspector general, mi-au solicitat sprijinul în a înființa, pe lângă un liceu, „Școala Română de Afaceri”, filiala Olt, a CCIA Olt, la început, cu clase de școală postliceală.

Am aprobat funcționarea, pe lângă Liceul „Radu Greceanu”, care avea clase profil economic, respectând toate condițiile legale. Pentru că i-am văzut foarte întreprinzători, le-am cerut să ne gândim și la înființarea „unor structuri de învățământ superior”. Au fost de acord, mai ales că, începând cu septembrie 1997, am separat profilul economic de la „Radu Greceanu”, înființând Colegiul Economic, de sine stătător, în cadrul acestuia funcționând și clasele de postliceală ale Camerei de Comerț.

Spre binele învățământului slătinean, în calitate de director al Liceului Economic, am putut susține cei doi întreprinzători. Așa că, la 1 octombrie 1998, cei doi au obținut aprobările, ca pe lângă cele 12 clase de postliceală, să funcționeze două facultăți: „Economie și Sociologie Rurală” și „Finanțe, Bănci, Asigurări”, subordonate universității din Alba Iulia.

Datorită interesului manifestat de cei doi, sprijiniți de conducerea Liceului Economic, la 1 octombrie 1999, s-a înființat la Slatina „Centrul de Învățământ la Distanță – Slatina”, subordonat Academiei de Studii economice București. Toți studenții anului anterior au avut posibilitatea și au susținut diferențe, pentru a trece la una dintre cele trei facultăți nou înființate: „Contabilitate și Informatică de Gestiune”, „Finanțe, Bănci și Burse de Valori” și „Management”.

Cei care au acordat încredere celor trei inițiatori au fost prof. univ. dr. Paul Bran, rectorul din acea perioadă și prof. univ. dr. Ion Roșca, cel care i-a urmat, ca rector, la ASE București. De menționat că cel de-al doilea era născut și crescut în Olt, drept pentru care a fost permanent alături de noi în a „funcționa învățământul superior”, la parametri ceruți.

Trebuie spus că, în 1998, s-a înființat, tot în localul Liceului Economic, „Centrul de Învățământ la Distanță”, sub coordonarea Universității Târgu Jiu, Facultatea de Drept.

În anul 2000, s-a autorizat „Colegiul de Administrație Publică” – Învățământ de zi – al Universității Târgu Jiu, care funcționa la Slatina. În anul universitar 2004-2005, pe aceștia i-a preluat Universitatea Târgu Jiu. De menționat că, toate cursurile, lucrările de laborator, examenele etc. se desfășurau vineri după-amiază, sâmbătă și duminică.

Pentru aceste activități, veneau cadre didactice de la ASE București și Universitatea Târgu Jiu, acestora alăturându-se câteva cadre din Slatina, devenite asistenți și lectori asociați. În fiecare an, în cele două centre la distanță, erau în jur de 800 de studenți. Examenele de stat se susțineau în cadrul universităților, studenții de la Slatina luând aceste examene din prima sesiune, în procent de peste 60%.

Iată ce scriam, în calitate de director administrativ – centrul Slatina, în ziarul Olt Press, din 9 iunie 2005: „Absolvenții Centrului Slatina s-au prezentat la examenul de licență bine pregătiți, fapt demonstrat de numărul mare al celor care au obținut diploma de licență. Pregătirea de specialitatea, experiența, cunoștințele dobândite, i-au sprijinit să-și găsească, cu ușurință, un loc de muncă.”

Când, în 2007, prof. univ. dr. Ion Roșca a vizitat Centrul Slatina a apreciat modul în care acesta este structurat, prin locul de desfășurare (condiții excelente de curs și laborator), precum și organizarea procesului de instruire, metodologia învățării, calendarul de desfășurare a activităților, ritmul în care studentul învață și tipurile de verificare și evaluare utilizate.

Observând că lucrurile merg bine, am crezut că putem „întinde coarda” și putem dori mai mult. Atunci, am scris un articol în „Economistul de Olt”, intitulat „Coordonatele tinerei Universități slătinene”, având ideea înființării unei universități de sine stătătoare, în care scriam: „Noua universitate trebuie să conserve structurile clasice ale învățământului superior românesc, dar aici trebuie făcută o prospectare a noilor nevoi ale vieții, de întâmpinare a lor cu oameni pregătiți corespunzător”.

Și, mai spuneam: „Flexibilitatea și verticalitatea par a fi coordonatele Universității slătinene. Ea poate fi o asemenea cetate a spiritului, cu reverberații în întregul cuprins românesc și în cel internațional”.

Am tot crezut, am tot sperat că se poate înființa o universitate slătineană. Și am ajuns, în 2008, când ultima promoție de studenți slătineni, ai Centrului Slatina, au susținut licența, astfel încheindu-se activitatea, o altă etapă în istoria învățământului universitar din Slatina.

Deși la facultățile din Slatina au predat cadre universitare, cu funcții de răspundere, politice și administrative, nu s-a zbătut nimeni pentru a avea Universitatea noastră. S-au mulțumit ca să predea, la o facultate sau alta,  mutându-se chiar la alte universități, fără să se implice în organizare.

Deci, „Nu s-a vrut… să fie”. Dar, în Slatina, au apărut și alte facultăți, pe lângă Liceul Agricol și pe lângă Liceul Ion Minulescu.

Las ca despre acestea să scrie cei care s-au interesat pentru organizarea lor, astfel completându-se „Istoria învățământului superior în orașul Slatina”.

Prof. Dumitru Nica

Permanent link to this article: http://linia1.ro/salve-magister-nu-s-a-vrut-sa-fie/