Print this Post


SALVE MAGISTER! ȘCOALA-PIAȚA MUNCII-SOCIETATEA ULTRA-TEHNOLOGIZATĂ

În această perioadă, se discută, se dezbate, se proiectează în fiecare unitate școlară Planul de școlarizare pentru anul 2018-2019. La prima vedere, toate bune și frumoase. Dar, dacă stăm și gândim mai profund, mai „cu picioarele pe pământ”, ne dăm seama că se desfășoară, cât de cât, Reforma învățământului în direcția Curriculum-ului, a sistemului de evaluare, a managementului, dar parcă s-a uitat de tot (voit sau nevoit) de „piața calificărilor”, de profesiuni, „de piața muncii”, de structura planului de școlarizare.

Auzim tot mai des formula „integrarea absolvenților pe piața muncii”. Sunt cu totul de acord că acesta este un obiectiv primordial al școlii. Absolvenții de liceu și facultate trebuie să-și găsească un loc de muncă. Dar, șomajul în rândul tinerilor este în creștere și la noi, ca și în alte țări din Europa.

dumitru nica linia intai

Prof. Dumitru Nica

Zilnic, auzim oameni de afaceri ori manageri că absolvenții nu au abilitățile necesare pentru a se integra pe piața muncii și pentru a lucra eficient. În unele ramuri ale industriei, există locuri de muncă, dar nu se găsesc tineri bine pregătiți. În majoritatea cazurilor este vorba de meseriași.

Dacă după decembrie 1989 s-a mers parcă „în virtute inerției”, fiecare unitate școlară stabilindu-și proiectul planului de școlarizare, în funcție de baza materială, de calificarea cadrelor didactice din colectiv etc., astăzi se impune cu necesitate o schimbare radicală. Dar, cine să o facă? Conducerea ministerului se schimbă în fiecare semestru, conducerile de școli, aproape la fel.

Această schimbare trebuie să țină seama că, în țara noastră, se desfășoară un învățământ „bun sub aspectul teoriei”, dar insuficient din punctul de vedere al formării abilităților practice de a rezolva o problemă și prea puțin sau de loc aliniat la necesitățile societății ultra-tehnologizate în care și țara noastră se află. Trebuie să ținem cont că scopul învățământului românesc, în acest moment, este definit drept „formare de calificări apte să preia și să rezolve problemele moderne ale tehnicii, economiei, administrației și culturii românești”, pentru că s-a observat că „școala noastră eșuează în demersurile ei de a avea buni profesioniști”.

De ce trebuie să ținem seama, acum, la fundamentarea planului de școlarizare? Ce avem de făcut în acest moment, pentru a racorda învățământul la piața muncii?

Pentru fiecare dintre noi (directori, părinți, elevi, cadre didactice, organisme ale administrației locale și județene etc.), trebuie să fie clar că structura învățământului nostru (la nivel național, dar mai ales la cel județean) nu trebuie să depindă, în exclusivitate, de opțiunile economice ale momentului.

Piața, analizele pieței spun prea puțin în privința calificărilor de care este nevoie. În societatea ultra-tehnologizată în care trăim, dinamica pieței muncii e fără precedent. Pe copiii care sunt azi în clasele primare ori în gimnaziu trebuie să-i pregătim pentru ce va fi peste 10-20 de ani. Ori, multe profesii de azi vor dispărea în câțiva ani și vor apărea altele noi. Competențele de care vor avea nevoie angajații peste 10-20 de ani vor fi în bună măsură diferite de cele de azi. Și atunci? Învățământul trebuie să asigure nu doar calificările cerute de contextele schimbătoare ale pieței, ci PROFESIUNI.

Mai trebuie să ținem cont că școala și universitatea nu trebuie să fie simple producătoare de lucrători, de roboței eficienți, iar noi nu trebuie să fim atât de obsedați de rezultate (la evaluarea națională, la Bacalaureat), uitând că e nevoie și de cultură generală, și de creativitate, și de cunoștințe, care să- i ajute pe absolvenți să trăiască împlinit și în afara muncii.

Încă din 1930, P. P. Negulescu spunea un lucru esențial: „Cultura generală, da, trebuie să fie asigurată oricui; într-un stat modern civilizat, oricine trebuie să aibă acces la cultură generală, dar trebuie să i se spună clar și limpede acestuia că statul nu are nici o obligație să-l plătească după aceea pentru că a asimilat cultura generală respectivă.”

Prin fundamentarea planului de școlarizare, trebuie să răspundem la câteva întrebări: pentru ce, pentru cine, pentru când pregătim noi populația școlară? Pentru ce tip de economie? Pentru ce tip de profesii? Pentru ce tip de tehnologie?

Într-o piață flexibilă, acum, când de peste 10 ani suntem membri UE, când problema globalizării se discută aproape zilnic, când  mondializarea  este pe buzele tuturor, când trebuie să-ți schimbi meseria într-un timp oarecare, este imperios necesar ca structura învățământului județean, și, de ce nu, cel românesc, național, trebuie să ofere, cel puțin, posibilitatea accesării mai multor „profesiuni”.

Vom reuși acest lucru numai dacă VOM FACE RAPID o REFORMĂ FUNDAMENTALĂ A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI (mă refer la: modificarea fundamentală a planului de învățământ, a programelor școlare și, numai apoi, a manualelor școlare, nu cum s-a făcut în ultimul timp. Va dura, dar ceva durabil se face cu cap și cu maximum de eficiență.)

Vom putea răspunde la întrebările de mai sus, numai printr-o strânsă colaborare cu conducerile administrației locale și județene, cu toți factorii educaționali implicați în sistemul educației naționale. Legăturile dintre școală și comunitate trebuie întărite, consolidate, deoarece este un interes firesc al unei comunități de a avea cetățeni instruiți și educați, capabili să acționeze responsabil și competent pentru binele personal și pentru binele comunității.

Școala trebuie să devină și să rămână un mediu de promovare a valorilor și practicilor democratice, în care să domnească un climat propice învățării, descoperirii de sine și orientării elevului spre împlinirea în viața privată și publică, respectiv în cariera și în acțiunea socială, prin exersarea deplină a calității de cetățean al unei societăți democratice libere și ultra-tehnologizate.

Prof. Dumitru Nica

Permanent link to this article: http://linia1.ro/salve-magister-scoala-piata-muncii-societatea-ultra-tehnologizata/