Print this Post


Salve Magister! Școala și… Omul modern

Se cunoaște de multă vreme, că „Educația pregătește în mod conștient oameni pentru tipuri de societăți care nu există încă” și că „dezvoltarea educației, considerată pe scară planetară, tinde să preceadă nivelul de dezvoltare economică”. (E. Faure:  A învăța să fii).

De asemeni, se știe că „Noi trebuie să pregătim tineretul în vederea rezolvării unor sarcini pe care nu le putem prevedea exact;  noi nu putem învăța pe copiii noștri tot ce vor trebui să știe  timp de 30-40 de ani de activitate profesională, pentru că nu știm încă, în ce va consta această activitate și pentru că o parte importantă din cunoștințele indispensabile pentru  această perioadă nici nu au fost descoperite”. (Gaston Berger) Același autor susține că „Omul modern va trebui să învețe toată viața, mai mult decât înaintașii săi, iar obligația școlii constă în a forma omul, mai mult decât a-l instrui”.

dumitru nica salve magister 685

Prof. Dumitru Nica

Atunci, pe drept cuvânt, ne putem întreba:  Școala zilelor noastre își îndeplinește „obligația” de a forma pe elevi, mai mult decât a-i instrui? La o scurtă privire asupra rezultatelor elevilor în urma unor simulări, a unor examene, în urma absolvirii unor facultăți, considerăm că nu. Analizând Planul de învățământ, Programele școlare, Manualele, chiar și Cursurile  universitare, consider că Școala zilelor noastre a rămas la nivelul la care, în anii de școală se asigură tinerilor absolvenți  numai  instrumentele adaptării lor la condiții relativ stabile, până ies din activitatea profesională.

Însă,  în zilele noastre se pune tot mai acut problema formării elevilor, mai mult decât instruirea lor, astfel încât să fie capabili să se adapteze, să se reintegreze în noile structuri ale societății viitoare.

Apreciez faptul că, după decembrie 1989, s-au făcut ceva eforturi pentru dinamizarea procesului educațional, referindu-mă la:  concepția care stă la baza Curriculumului școlar, a planurilor de învățământ, a programelor școlare, prin modul în care sunt formulate obiectivele  educaționale, tipurile activităților de învățare, precum și conținuturile corespunzătoare. Dar, parcă s-au uitat în această formă. Nu s-a pus nimic în practică: programele sunt tot stufoase, activitatea elevilor  supraîncărcată, în lecții – nu s-a schimbat nimic, se pune accent tot pe instrucție, nu pe caracterul formativ al învățământului.

Acest lucru reiese din Rezultatele obținute de România  la testarea PISA realizată de OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică),  țara noastră clasându-se pe locuri codașe. Acum s-a observat că elevii noștri, chiar dacă au ceva cunoștințe în anumite domenii, au demonstrat  că nu pot face ceva cu ceea ce știu, precum și faptul că nu pot aplica în mod creativ cunoștințele științifice.

În acest Program, atitudinile elevilor, convingerile și valorile acestora au fost examinate prin răspunsuri la întrebările din chestionarul elevilor, nu prin performanțele la itemii testelor susținute.

În consecință, ce trebuie făcut?

Să ținem cont că, „Omul modern”, „Omul de cultură al zilelor noastre” este specialistul cult, cu resurse polivalente, care să fie capabil să caute și, mai ales să găsească soluții proprii la situațiile noi ce vor apărea. Altfel spus, tipul de formație pe care trebuie să-l pregătească școala presupune ca tânărul să dispună, în primul rând, de capacitatea generală de a se autoinstrui, de a învăța independent,  de a învăța … să învețe.

Francois Rabelais, susținea: „Decât un cap plin, mai bine un cap bine făcut”,  iar Michel Montaigne „Sufletul copilului nu e un vas care trebuie umplut, ci vatră care trebuie încălzită”.

De aceea, scopul educației ar trebui să fie optimizarea mobilității profesionale și permanenta stimulare a dorinței de a învăța și de a se forma.

Deci, cultivarea creativității apare ca o necesitate obiectivă, ca un răspuns la exigențele cerințelor actuale.

„Creativitatea este considerată ca forma cea mai înaltă a activității omenești” (Al. Roșca). Școala este obligată să-i facă pe elevi să găsească metode și tehnici care le vor permite „învățarea creativității”.

S-a achitat Școala Românească de această obligație? Consider că nu, dacă în Programul   OECD – PISA,  am obținut loc codaș, iar Ministerul Educației, a constatat că 42% dintre elevii români se confruntă cu manifestarea fenomenului analfabetism funcțional, fiind incompatibili să înțeleagă un text citit la prima vedere și având dificultăți în ceea ce privește efectuarea unor operații matematice elementare.

Prof. Dumitru C. Nica, Slatina

Permanent link to this article: http://linia1.ro/salve-magister-scoala-si-omul-modern/