Print this Post


Sărăcia noastră și prostia lor sunt aducătoare de veselie… Tristă veselie!

Tatăl meu avea șapte clase primare și un scris cu litere de ceaslov. Toată viața m-am străduit, mă străduiesc și azi, ca să-i imit scrisul acela frumos curgător, pentru care-l invidiau toți directorii de la SMT și toți președinții de CAP, mulți dintre aceștia din urmă fiind semianalfabeți, însă înfipți bine, precum căpușele, în carnea Partidului Comunist Român.

Pe lângă scrisul său de cronicar din alte vremuri, tata știa, cu preciziune matematică, formulele de calcul pentru toate figurile geometrice, fapt pentru care era solicitat de mai-marii vremurilor să măsoare pământurile pe care comuniștii le confiscaseră de la oameni, obligându-i pe aceștia, cu pistolul la tâmplă, să se înscrie în CAP. A avut diferite îndeletniciri caracteristice epocii de aur, fiind, succesiv, pontator, șef de brigadă, socotitor, contabil, scriptolog, secretar de director, toate aceste poziții bazându-se pe scrisul său impecabil și pe știința aritmeticii și geometriei, discipline la care nu-l întrecea nimeni din comună. Unii îi spuneau „Gentarul”, făcând trimitere la faptul că Tata purta tot timpul pe un umăr o geantă militară din piele veritabilă, căreia el îi spunea „port-hart”.

Veneau oamenii de rând la el, dar și ștabii vremii, cu mic cu mare, ca să le scrie acte de donație, procese-verbale, cereri, acte de vânzare-cumpărare, plângeri și rapoarte etc., dar și să le măsoare profesional anumite suprafețe de teren, cu forme diferite…de romb, de pătrat, de dreptunghi și triunghi, de paralelogram și chiar de… cerc. Avea un compas de lemn, cu o deschizătură de 2 metri, pe care-l manevra triumfător, exclamând… pi R pătrat!

Unii care ocupau funcții grase în ierarhia comunistă se uitau ca proștii la el și, deseori, îl așteptau la cotitură, la bufet sau aiurea, ca să-l umilească, cumva, fără spectatori, fiindcă și Tata îi umilea, în fața lumii, prin știința lui de carte și prin scrisul său dumnezeiesc de caligrafic.

Fiind aplecat mai mult spre literatură, spre filologie și mai puțin spre științele exacte, mi-aduc aminte că aveam și eu anumite probleme la geometrie și aritmetică. Însă, Tata, cu metodele lui pedagogice oarecum primitive, m-a învățat și m-a făcut să înțeleg ceea ce nu reușisem să înțeleg de la profesorul meu …anume să extrag rădăcină pătrată și, apoi, toate formulele de calcul pentru figurile geometrice amintite mai sus. Nu le-am mai uitat niciodată…

Ce-ar mai fi râs Tata, acum, dacă ar mai fi fost în viață, de Viorica Dăncilă. „Cum, domnule, prim-ministrul țării mele, inginer și meditator la matematică, să nu știe aria cercului?!” De fapt, de Viorica Dăncilă râde azi și șomerul, și pensionarul, și gunoierul, și femeia de serviciu, apoi o votează, râzând de ei înșiși… Semn că, la români, sărăcia noastră și prostia lor, a politrucilor, sunt aducătoare de veselie… Tristă veselie!

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/saracia-noastra-si-prostia-lor-sunt-aducatoare-de-veselie-trista-veselie/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *