Politicienii români emigrează repede dintr-o geografie politică în alta, scuipând, cu dispreț, acolo unde, până nu demult, linseseră copios. Ei fac asta dintr-un dispreț suveran față de propriul lor prestigiu dar, mai ales, față de poporul român, care dă semne că se trezește din somnul cel de moarte, rezultatul alegerilor europarlamentare reprezentând un argument serios în acest sens.
Atacul în haită al majorității guvernelor post-decembriste asupra României și, în special, al guvernului PS Dragnea, cu toată această șleahtă de veorici, codrini, olguțe, fifori, orlanzi, bădălăi și hrebenciuci de lume nouă este capabilă să ne șterpelească până și cloșca de pe ouă…
Prostia lor la vedere, egoismul sufletelor lor de iască, rezistența la noroi a Vioricăi (care, culmea, a spus că ne-a scos din noroi), promovarea la vârful ministerelor a unor neisprăviți, ratați, delatori, duplicitari, scelerați și putrezi de bogați, precum Cuc și alte orătănii, a făcut din PSD-ul comunistului fioros Ion Iliescu un mare ZERO, cât roata carului.
Tocmai de aceea, dragi cititori, față de fostul vicepremier Paul Stănescu, președintele PSD Olt, am avut, întotdeauna, o altă părere. Pozitivă. Și asta, în ciuda unor păreri exprimate în societatea civilă din Olt, cum că între Stănescu și Dragnea nu e nicio diferență.
Din fericire pentru istoria politică a PSD și, în consecință a județului nostru, între Stănescu și Dragnea există diferențe fundamentale. Ele sunt legate de credință, de onestitate, de sinceritate, de curajul de a spune lucrurilor pe nume în orice împrejurare, riscându-ți poziția politică și socială, așa cum a făcut Paul Stănescu, în dese rânduri, și nu așa cum face acum fariseul Tăriceanu, căruia nu-i mai plac vânturile puturoase ale Vioricăi, emise prin partea dorsală, deși până mai ieri, o elogia pe aceasta, pentru a-și păstra poziția politică și privilegiile materiale.
Paul Stănescu nu are aerul septic al ticăloșiei, așa cum îl au Tăriceanu, Oprișan, deputatul Mitralieră, Olguța și Băsescu, bunăoară, cu toți vâlcovii, elenele, bercenii și videnii lui la un loc. A făcut greșeala de a-l primi pe Vâlcov la PSD (dar aici e mai vinovat mitomanul Victor Ponta, care îl credea pe Darius un zeu), a crezut, cu naivitate, în secăturile gen Fifor și Bădălău, că vor merge până la capăt în a-i arăta lui Dragnea că duce partidul de râpă. A plătit cu funcția de vicepremier pentru aceste naivități și a recuperat, în fața oltenilor săi și a opiniei publice naționale, spunându-le verde în față, întâi lui Dragnea și, recent, Vioricăi, că marele partid care a fost PSD e acum ultima spiță de la roata carului.
Nu mă îndoiesc că a avut de-a lungul timpului înțelegeri cu Dragnea, că au fost apropiați, că – într-o anume perioadă – Stănescu a crezut în steaua Flaușatului, însă când tiranul de la Teleorman a stricat echilibrul și a sărit calul, Paul Stănescu i-a dat flit și a continuat să rămână pe aceeași poziție și în fața actualului pușcăriaș, dar și în fața acestei fantome politice, Viorica Dăncilă, care va fi aplaudată, în curând, de întreg poporul român, pentru „meritul” de a-l fi scăpat de cel mai hidos partid al istoriei contemporane – PSD.
În final, trebuie apreciată poziția lui Paul Stănescu, reamintindu-i, totuși, că față de oamenii din Olt are o obligație morală: să vină la raport și să le dea explicații. Pentru că oltenii lui încă îl prețuiesc!
Dumitru Sârghie
Cumpanasu intreaba ce parere ai despre parlamentarii de olt? Pe cand un editorial pe aceasta tema?