Print this Post


UN ROMAN „PREDESTINAT”

Forțând convingerea că iubirea cea mare între două ființe nu poate exista decât în imaginar, LUIZA RĂDULESCU-ENE scrie un roman de o impresionantă și devastatoare frumusețe. Intitulat „Predestinat”, apărut la editura „Hoffman”, 2016. Romanul vine să retrezească interesul pentru marea literatură, cum o consideră  prestigiosul critic literar, Eugen Simion într-un eseu despre proza lui Vasile Voiculescu.  Romanul „Predestinat” se bucură de o „Prefață” semnată de prof. doctor Mihaela Rădulescu, care afirmă încă de la început:

„Luiza Rădulescu-Ene pășește în peisajul literaturii contemporane cu o forță vizionară incredibilă îmbrățișând proza de factură realist-magică”. Autoarea articolului dă o definiție cunoscutei forme a fantasticului: „Gen ficțional modern în care evenimentele fantastice și fabuloase sunt incluse într-o narațiune care menține tonul credibil al prezentării obiective a realității. Acest gen desemnează o tendință a romanului modern de a depăși limitele realismului și de a mobiliza energiile fabulei, ale folclorului și ale mitului  (Dicționarul  Oxford al termenilor literari”).

După pagina de titlu, ca un fel de motto, autoarea romanului „Predestinat”, Luiza  Rădulescu-Ene așază gânduri ce conțin trimiteri la tema romanului, acestea având darul să creeze un cadru misterios al evenimentelor ce urmează să fie narate:

„Cine ești tu suflet trist?… Ești tu ispita mea din astă viață?… Ori  sufletele noastre și-au recunoscut amprenta din vremurile de demult?…”

„Și dacă ești ispita, mi-e teamă că n-am să rezist… Dar dacă ai fost al meu, în  vremurile apuse, ce am să mă fac acum când te-am cunoscut”.

elena esanu serbanescu 724

Prof. Elena Eșanu Șerbănescu

Descoperim, în cele două paragrafe destule mărturisiri ale autoarei. Prima ar fi aceea că existența i se consumă sub imperiul unei poveri a sufletului. Povara este atât de grea încât își pune problema imposibilității de a rezista ispitei. Ispita evidentă este întoarcerea la sufletul acela cunoscut demult, suflet ce îi bântuie ființa. Ca să-și mărturisească durerea e nevoie de pătrundere în sufletul îndurerat, „zdrobit în mii și mii de bucățele”. Ca să și-l reliefeze cere sprijin: „Vă rog pe voi Arhangheli dragi să le țineți bine unite în mâinile Voastre sfinte. Să nu le dați drumul să se risipească în vânt.” Autoarea construiește, adesea, duble înțelesuri. Dacă sufletul personajului narator, mai frecvent în această ipostază, s-ar risipi „în  vânt” atunci și iubirea, abia redescoperită, s-ar irosi. Se naște astfel un interesant roman introspectiv. Personajul trebuie să se purifice de o dragoste petrecută în fapt, o dragoste-păcat. Când va simți că e „pregătită”, se va înapoia. Se insistă mult asupra ideii de curățire a sufletului. Trăiește adevărate dezechilibre, deraieri de la o atitudine umană deja pierdută. Autoarea nu copleșește personajul feminin cu trăiri mistice exagerate. Rebecca are nevoie să se înapoieze într-o lume în care să nu-l mai găsească pe soțul de care se despărțise, Doru, pentru că în visul ei, în imaginația ei sentimentul familiei, al trăiniciei printr-o iubire curată, fără trădări sentimentale, trebuie să fie sinonim cu realitatea. Cufundarea  în onirism coincide cu un ideal de viață.

Este extrem de interesantă maniera artistică prin care autoarea transmite cititorului  sublimul mesaj uman prin crearea unei narațiuni cu scop inițiatic. Simbolul unei adevărate iubiri este purtat de către un personaj cu numele ocrotitorului căsătoriilor, al familiei în accepția creștin-ortodoxă. Acesta este Rafael.

Luiza Rădulescu-Ene debutează cu un roman, un roman de clasă psihologică, cu o arhitectonică inspirată, demonstrând „o  forță  vizionară  incredibilă”, așa cum afirma autoarea cuvântului introductiv, profesoara Mihaela Rădulescu.

Să îi urăm romancierei LUIZA RĂDULESCU-ENE drum lung în proza actuală, încununat de multe succese, pe măsura talentului său!

Prof. Elena Eșanu Șerbănescu

Permanent link to this article: http://linia1.ro/un-roman-predestinat/