Print this Post


UN SĂRUT PE-O BIATĂ FRAZĂ

Respirăm anevoios într-un oraș beat de neputință și reclame… Drumeți cu priviri grăbite ne suspectează de faptul că am fi derbedei și nepatrioți.

Cerșetori cu mâini ca tutunul ne taie calea, implorându-ne să le micșorăm, măcar cu câțiva lei, suferința… Pe alei cu flori spitalizate, ei, cerșetorii, se agață cu ghearele de Speranță…

Fum și nălucă, visele noastre, ale „huliganilor“ palizi, într-un amurg lumpen-proletar sunt, din când în când, întrerupte de grohăitul vreunui mișel anonim, care zornăie sub bure de venin, sufocat în propriile lui noroaie. Dar, culmea, chintesență a viețuirii, legea compensației operează pe loc, în astfel de cazuri: când mișelul spârcâie aerul cu miasmele sale, într-un loc al curăției țâșnește o poezie și se mângâie un trup de muiere. Într-un loc al liniștii de sine, scrisul nostru caligrafic (al celor neafectați psihic) se înalță luminos, tresărind, din când în când, atunci când Neamu’-ntreg fulgeră de viață.

Chiar dacă această primăvară nemiloasă ne-a tencuit de vii sub ochii la fel de nemiloși ai ștabilor de azi, de ieri și de mâine, cioburi de mângâiere ne cad peste obraz. Pe când în unii cresc mărăcini, în noi înfloresc scrisori nescrise, care nu vor fi trimise niciodată. Pe când unii „cântă“ aspru, zbârcit, afon și cacofon, noi mai avem noblețea albastră de spirit să vedem rochița rândunicii și să purtăm în suflet portocale și comete. Știm să ne adunăm frunzele Nădejdii, cu o dezmățată lăcomie și știm că „adevăratele înfrângeri/sunt doar renunțările la vis!“

Și știm a face, din rănile noastre, lăstuni albaștri, pentru a le da drumul spre cer. Și când te gândești, draga mea, că toate acestea nu înseamnă decât un sărut pe o biată frază…

La Mulți Ani, Femeie!

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/un-sarut-pe-o-biata-fraza-2/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *