Print this Post


ZURGĂLĂUL

Sărbătorile de iarnă la români te scot din deșertul moral și sufletesc, în care te-ai zbătut cale de un an de zile, și te introduc în poezia mirajelor lui Moș Crăciun. Indiferent de vârstă, educație sau simpatii politice… Nașterea Domnului, colindele, obiceiurile și datinile noastre ancestrale, puritatea copiilor și lacrimile bătrânilor noștri, albastrul cerului și verdele ochilor femeilor românce – ei, bine, toate acestea îți dau sentimentul deplin că aparții acestui neam, acestei lumi și acestui pământ, numit cândva Grădina Maicii Domnului.

Credința noastră strămoșească a fost și a rămas saltul nostru în lume, un salt pe care nu-l egalează nicio ideologie, nicio doctrină, nicio „religie” de partid și de stat și nici vreo dogmă a serviciilor și confreriilor secrete, care ne bântuie țara, de la origini și până în prezent, încercând să ne dea Certificate de străini în propria-ne patrie.

uratori netMă și văd aievea, alături de frații mei, în „antichitatea” moldavă a copilăriei noastre, când ultimul Plugușor, în ultima seară a anului care pleca în răstimp, după ce luam satul în picioare, de la un cap la celălalt, îl „recitam” la fereastra casei noastre durate din lut, acolo unde ne așteptau părinții, cu vin fiert cu scorțișoară, cu colaci calzi, vin roșu, nuci și cozonac…Cu alte bucate alese dar, mai ales, cu căldura sinceră și curată a sufletelor lor. Clinchetul zurgălăului pe care eu îl schimbam dintr-o mână înghețată, în cealaltă mână înghețată, acompaniat de „mugetul” Buhaiului, cu păr de cal înmuiat în borș, pe care-l manevra unul dintre frații mei mai mari, dădeau semnalul festinului…

Oameni buni, sărbătorile de iarnă la români sunt un reflex al credinței noastre milenare, curate, un reflex al unei existențe specifice, o existență egală cu ea însăși, acum și-n vecii vecilor… Amin!

La Mulți ani, Slatina, la Mulți ani, România!

Dumitru Sârghie

Permanent link to this article: http://linia1.ro/zurgalaul/