AcasăDiverse137 DE ANI DE LA REVENIREA DOBROGEI ÎN CADRUL STATAL ROMÂNESC

137 DE ANI DE LA REVENIREA DOBROGEI ÎN CADRUL STATAL ROMÂNESC

Marele eveniment de la 14 noiembrie 1878 a marcat o nouă etapă în procesul de constituire a Statului Național Unitar Român, prin reintegrarea în cadrul României a spațiului dintre Dunăre și Marea Neagră.

Ca reprezentant al unei generații care a studiat și urmărit evoluția Statului român, am privit și privesc cu mare regret nedreptatea prin care Marile Puteri au hotărât ruperea celor două județe (Durostor și Caliacra), atribuind partea de sud a Dobrogei, sub numele de Cadrilater, Bulgariei.

foto gerorgescu_1În această situație, Statul Român și-a concentrat energiile pentru a transforma cele două județe din nordul Dobrogei – Constanța și Tulcea, asigurând dezvoltarea lor în ritm alert, fapt care a constituit una din marile realizări ale României până la izbucnirea Primului Război Mondial.

De remarcat profundele transformări și evoluțiile pozitive, în plan economic și edilitar, la care au contribuit marile personalități ale vremii, printre care primul prefect Remus Opreanu, inginerul de renume mondial Anghel Saligny și arhitectul Vladimir Simu.

Acest teritoriu istoric dintre Dunăre și mare, Dobrogea românească, a fost preluat de oficialitățile și autoritățile din București, la 14 noiembrie 1878. În desfășurarea acestui eveniment sunt cunoscute activitățile organizatorice care s-au luat când Armata română trebuia să pășească în Dobrogea (vezi Decizia nr. 5 din 18 octombrie 1878 a Consiliului Local Brăila). Astfel, însuși Domnitorul Carol I avea să plece din București spre Brăila pentru a participa la festivitățile armatei române în Dobrogea.

Cu această ocazie Alteța Sa a emis: Ordinul de zi către Armată și Proclamația către dobrogeni.

 «ORDIN DE ZI CĂTRE ARMATĂ LA OCUPAREA DOBROGEI

 Soldați!

Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a părinților noștri de mai înainte.

Azi veți pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! ÎNSĂ ACUM VEȚI MERGE ÎN DOBROGEA NU ÎN CALITATE DE CUCERITORI, CI AMICI, CA FRAȚI AI LOCUITORILOR, CARE DE AZI ÎNAINTE SUNT CONCETĂȚENII NOȘTRI.

Soldați ! ÎN ACEASTĂ NOUĂ ROMÂNIE VEȚI GĂSI O POPULAȚIUNE CARE ÎN CEA MAI MARE PARTE ESTE DEJA ROMÂNEASCĂ. Însă veți găsi și locuitori de alt neam și alte credințe.

Toți aceștia care devin membri ai Statului român, au același drept la protecțiunea și la dragostea voastră. Între ei veți găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand ca să respectați credința lor.

Fiți în mijlocul noilor voștri concetățeni, ceea ce ați fost atât în timp de pace cât și pe câmpul de onoare, model de bravură și de disciplină, apărători ai drepturilor României și anteluptători ai legalității și civilizației Europei: astfel vă cunoaște acum întreaga Europă și cu mândrie confirmăm aceasta.

Așadar, drum bun soldați și Dumnezeu să vă apere. Trăiască România!

Dat la Brăila la 14 noiembrie, anul 1878.»

«PROCLAMAȚIUNEA M.S. REGALĂ CĂTRE DOBROGENI NOI, CAROL I

 Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Domn al Românilor,

La toți de față și viitori, sănătate.

Marile puteri europene, prin Tratatul de la Berlin au unit Țara voastră cu România. Noi nu intrăm în hotarele voastre, trase de Europa, ca cuceritori, dar o știți și voi, mult sânge românesc s-a vărsat pentru dezrobirea popoarelor din dreapta Dunării. Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea, veche posesiune a lui Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare, de astăzi face parte din România.

Viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituțiuni, pe care ne-o râvnesc nații străine. Religiunea voastră, familia voastră, vor fi apărate deopotrivă ca și ale creștinilor. Afacerile religiunii și familiei vor fi pentru voi încredințate apărării muftiilor și judecătorilor aleși din neamul și legea voastră.

Și creștini și musulmani primiți, dar, cu încredere autoritățile române, ele vin cu anume  însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care ați trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra personalitatea, interesele voastre legitime; în sfârșit de a vă dezvolta buna stare morală și materială. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare, decât a menține ordinea și model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire.

Soldați, primiți dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, dreptății și al păcii. În curând provincia voastră, pe care constituțional va primi o organizațiune definitivă, care ține seama de trebuințele și de moravurile voastre, care va așeza pe temelii statornice pozițiunea voastră cetățenească.»

ARHITECTUL VLADIMIR SIMU ÎȘI DUCE SOMNUL DE VECI ÎNTR-UN MORMÂNT DE MARMURĂ NEAGRĂ APROAPE DE ALTARUL BISERICII „SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA” DIN COMUNA TUFENI, JUDEȚUL OLT

foto gerorgescu_2Momentele solemne urmare a trecerii Armatei Române în Dobrogea au fost presărate de entuziasmul și bucuria care se vedea pe toate fețele. Procesul de instalare a administrației românești în Dobrogea s-a derulat între 14 noiembrie și 5 decembrie 1878.

Pentru oficialitățile din conducerea administrativă și edilitară a Dobrogei, cu precădere a Constanței – așa cum rezultă din documentarea deosebită a lucrării doamnei profesor dr. Doina Păuleanu, „Aventura unui proiect european”, ediție 2003, închinată aniversării a 125 de ani de la revenirea Dobrogei la Statul Român, în calitatea mea de cetățean al Tomisului aveam să remarc numele celui ce a fost inginer arhitect Vladimir Simu, frate al academicianului Atanasie Simu, boieri filantropi pe a căror moșie din comuna Tufeni județul Olt au lucrat și părinții mei.

Toate remarcile care au fost făcute de doamna Doina Păuleanu cu privire la personalitatea lui Vladimir Simu, pe lângă faptul că mi-au umplut sufletul de bucurie, m-au determinat să evoc personalitatea acestui remarcabil arhitect, care a avut o contribuție însemnată la dezvoltarea edilitară a Constanței.

În anul 2004, am publicat în presa locală din Constanța și Olt articolul „Aportul remarcabil al inginerului arhitect Vladimir Simu la modernizarea Cetății Tomisului.”

foto gerorgescu_3Arhitectul Vladimir Simu își duce somnul de veci într-un mormânt de marmură neagră aproape de altarul Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din comuna Tufeni, județul Olt, mormânt ce a fost făcut de țăranii comunei ca urmare a dragostei ce au manifestat-o față de personalitatea ilustrului inginer.

La data revenirii Dobrogei la patria-mumă, proaspăt absolvent, ca urmare a unor cunoștințe temeinice de inginerie și arhitectură dobândite la Paris, făcând parte din aceeași generație cu Anghel Saligny, Vladimir Simu a fost încadrat ca primul proiectant al comunei Chiustenge.

Cine a fost de fapt Vladimir Simu? A fost, așa cum am remarcat și mai înainte, primul șef al Serviciului de proiectare al comunei Chiustenge între anii 1878-1905. A fost, așadar, un cetățean de vază al Tomisului.

Acțiunile pe care le-a inițiat acesta, așa cum rezultă din lucrarea doamnei Doina Păuleanu, s-au remarcat prin contribuția la documentarea necesității de extindere a orașului Constanța, fapt pentru care, prin adresa nr. 2849 a Institutului Geografic al Armatei, solicită indicarea de urgență în kilometri a lungimii străzilor și a perimetrului municipal.

A elaborat proiectul de transformare și ameliorare a orașului Constanța și pe baza problemelor ridicate în acest proiect, primarul Mihail Koiciu s-a adresat Ministerului Lucrărilor Publice care, la 25 august 1893, a dat un răspuns favorabil: „Proiectul se va întocmi pe amplasamentele din epocă.”

În anul 1894, la cererea primarului, Vladimir Simu a întocmit „Memoriul Anteproiectului Planului de Aliniere a orașului Constanța. Considerațiuni generale”, pe care l-a realizat cu o caligrafie de invidiat și o probitate profesională pe măsură.

A proiectat scuarul triunghiular plantat, care a supraviețuit o lungă perioadă în Piața Ovidiu, la intersecția străzilor Remus Opreanu și Revoluției.

În anul 1903, a indicat soluția corectă de prelungire a bulevardului Elisabeta (în acea perioadă el domicilia în apropierea acestuia).

Referindu-se la necontenita și alarmanta surpare a țărmurilor, opinia avizată a inginerului Vladimir Simu, emisă în 1894, cu privire la zona nord-estică a orașului, confirma faptul că zona nu putea fi folosită fără lucrări de întărire enorme.

Ziarul „Constanța” din acea vreme evidenția la rubrica „Informațiuni” că „Domnul șef Inginer al comunei, Vladimir Simu, a fost deunăzi la București, unde s-a ținut o ședință plenară a Comisiunii de înfrumusețare a orașului sub președinția domnului Ministru al Lucrărilor Publice, aducându-se elogii asupra calității profesionale a marelui arhitect”.

Toate aceste consemnări de mare valoare cuprinse în „Aventura unui proiect european”, lucrare amplu documentată de doamna Doina Păuleanu, m-au determinat să aduc confirmări de la locul în care boierul își are locul de veci, respectiv fotografii și documente ale epocii. Dar cea mai onorantă și concludentă mărturie este epitaful înscris de consătenii mei pe crucea de la mormânt, în care au stipulat pentru posteritate: „Odihnește aici inginerul Vladimir Simu, cel care în viață n-a obosit muncind pentru alții (1864 – 1945)”.

Pentru toate aceste informații aduse și cu sprijinul Primăriei comunei Tufeni, județul Olt și al Primăriei municipiului Constanța la propunerea mea, o stradă a bătrânului Tomis poartă astăzi numele acestuia.

Iată de ce consider că este necesar ca acum, când sărbătorim 137 de ani de la revenirea Dobrogei la Patria-mumă, să readucem în atenția generațiilor prezente și viitoare sacrificiile și realizările notabile ale unor mari personalități militare și civile care au contribuit decisiv la consolidarea statului național unitar român.

Trăiască România!

Contraamiral de flotilă (rtr) Niculae ȘTEFAN, Cetățean de onoare al comunei Tufeni, județul Olt și cetățean al Tomisului de peste 60 de ani


- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments