Luna aceasta se împlinesc 94 de ani de la cumplitul accident feroviar, care a avut loc în gara Recea. La data de 26 octombrie 1928, ora 2:20, în mica stație C.F.R. (construită de nemți în timpul ocupației din Primul Război Mondial) din actualul sat Recea (com. Valea Mare) din județul Olt, a avut loc o catastrofă feroviară care a îndoliat întreaga țară.
Două trenuri s-au ciocnit în bezna nopții, iar răsăritul de Soare a scos la iveală grozăvia accidentului, zeci de trupuri în care lumina vieții se stinsese și alte câteva zeci rănite, multe dintre ele schilodite pentru totdeauna.
Conform unui raport al Direcției generale C.F.R., trenul accelerat 24, de la Sibiu pentru București, trebuia primit pe linia a II-a, știindu-se că trenul nr. 3 – Simplon, de la București pentru Craiova-Timișoara, sosește în gara Recea pe linia I. Din trenul 24, au fost grav avariate vagonul poștal și un vagon de clasa a III-a. Cele două trenuri de călători s-au ciocnit chiar în fața clădirii stației, pe linia I. Impactul dintre cele două trenuri ar fi putut avea efecte și mai mari, dacă mecanicul trenului Simplon nu ar fi observat trenul nr. 24 venind pe aceeași linie din sens contrar.
Astfel, mecanicul Popescu S. Ion, observând acceleratul venind din sensul opus, a frânat brusc. La ambele trenuri partea din față a locomotivelor a fost distrusă, iar vagonul de bagaje nr. 104059 din trenul Simplon – nr. 3 a intrat până la jumătatea vagonului de dormit nr. 2325.
Cei mai mulți dintre călători dormeau în momentul accidentului. Din vagoanele sfărâmate se auzeau țipete care umpleau văzduhul. Ceilalți călători aflați în ultimele vagoane au trecut și ei prin clipe grele. Mulți au sărit din tren prin uși sau ferestre și s-au îndreptat spre clădirea gării Recea, strigând după ajutoare.
Gara însă era pustie, impiegatul și acarul dispăruseră. Unul dintre călători, care cunoștea utilizarea aparatului morse, a trimis în eter primele semnale de ajutor. Șefii stațiilor C.F.R. din apropierea stației Recea au preluat semnalele și au cerut ajutoare la Slatina, Craiova și București. Primele ajutoare au fost date de înșiși călătorii treziți într-o lume de coșmar. Elevii școlii de artilerie care se aflau printre călători, au trecut imediat la scoaterea de sub sfărâmăturile vagoanelor a morților și răniților.
La fața locului au ajuns personal din stațiile învecinate, numeroși săteni din Recea și medici din apropiere care au pansat răniții. La acțiunea de salvare au participat în primele ore ale dimineții echipele Companiei 9 de la Reg. 2 Căi Ferate din Mierlești-Olt și detașamente ale Regimentului 21 Obuziere din Slatina.
Apoi, a sosit de la Pitești un tren cu primele ajutoare sanitare consistente. În stația Recea a sosit, în aceeași dimineață, un tren cu medici și sanitari de la C.F.R.- București. Răniții și morții au fost transportați cu un tren la Slatina, iar cu un altul la Spitalul Militar – Craiova. Până la data de 28 octombrie 1928 fuseseră identificați 30 de morți. Printre cei morți în tragicul accident s-a aflat și tânărul scriitor Savin Constant. De asemenea, alte zeci de persoane au fost rănite, unele dintre ele din jud. Olt: Avram Floru, Ioana Marin Pasanciuc – Corbu Nou, Cristache Marin – Ursoaia și Ancuța N. Dumitru – Buzești. La spitalul civil din Slatina au fost internați 35 de răniți în 4 saloane. Pentru salvarea vieții acestora, au acordat îngrijiri medicale și au operat doctorii primari Gh. Kitzulescu și Vasile Eniu – medicul spitalului, ajutați de subchirurgii Ion Dumitrescu, Ion Ciucă și moașa Elena Butoi.
În prezent, în stația Recea nu este vreun „semn” care să amintească de această catastrofă feroviară. Evenimentul a rămas însă în amintirea localnicilor mai în vârstă, care la rândul lor au auzit de la părinți sau bunici „povestea”, iar pe măsura trecerii timpului constatăm că înfricoșătoarea dimineață a zilei de 26 octombrie 1928 devine legendă.
Radian Vasile
Sursa: Ziarele Adevărul și Dimineața (1928)
