Puține cărți mi-au trezit, în ultimul timp, dorința acerbă de a le „devora” până la capăt, indiferent de statusul meu mental și fizic din momentul lecturii. O asemenea fervoare am trăit lecturând cele două volume ale ilustrului profesor de matematică, d-l Dumitru Nica, „Bijutierul de caractere” și „Liceul „Radu Greceanu” – citadelă a științei și culturii slătinene”.
Îl știu din preistoria formației mele intelectuale. Recunosc aici, deschis, că se numără printre foarte puținii oameni despre care am auzit doar cuvinte de apreciere, emanând de la oameni simpli, până la eminențe intelectuale, cum ar fi neuitatul jurist Ion Predescu, parlamentar și constituționalist de marcă, de fel din Optași, leregist de suflet și faptă.
Mi-ar fi plăcut să fiu elevul d-lui Nica, poate aș fi prins și eu drag de matematică. (Mă mândresc însă cu faptul că, în „fierbintea vară” 1977, am trecut examenul oral la matematică, pentru treapta a doua la LRG, cu dânsul în comisie).
Recent o distinsă doamnă îmi mărturisea că pe vremea când era liceeancă a făcut tot posibilul să ajungă la LRG, numai pentru a-l avea pe dumnealui profesor de matematică.
Condei subtil, echilibrat și nuanțat unde este cazul, cu o epică bine organizată și structurată, ultra-documentat, profesorul Nica, o adevărată enciclopedie vie a învățământului slătinean (și nu numai), beneficiind de o fabuloasă memorie a evenimentelor și faptelor legate de învățământul Oltului de Jos, dintr-un interval de mai bine de 65 de ani, radiografiază precis, la milimetru, în contururi nete, acest proces.
Coerent, serios, pasionat, marele dascăl „inundă” cu dragostea sa tot ce scrie. Dinamic, exuberant, uneori, când evenimentul descris îl pasionează în mod deosebit, d-l Nica ne dovedește că atunci când vrea, ca și Solomon Marcus, Gheorghe Păun sau marele Dan Barbilian, un matematician de elită poate fi și un comunicator pe măsură.
Prin faptă și scris, d-l profesor Nica se arată a fi, asemenea anticilor, un om în Agora. Toată activitatea sa, indiferent de domeniul de exercitare, a fost subordonată binelui comunității.
Sunt remarcabile aforismele dumnealui, legate primordial de învățământ, unele dintre ele meritând a fi afișate în clasele elevilor și, mai ales, în cancelariile școlilor.
Privind prin această lentilă evaluatoare, mi se pare că titlul de cetățean de onoare al Slatinei, pe care-l solicită d-l Văduva, în Consiliul Local Slatina, pentru d-l Nica, este prea puțin pentru acest OM, care a „ars”, secundă de secundă, pentru comunitate.
Respectul și dragostea noastră perpetue, Domnule Profesor!
Ioan Florin Tuinea
