Revista Convorbiri Literare din luna iunie 2025 (nr. 6) reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai consistente apariții editoriale ale anului în peisajul literar românesc. Cu cele 216 pagini ale sale, acest număr se distinge prin densitate intelectuală, diversitate estetică și o rețea de voci literare ce străbate întreaga gamă: de la autorii canonici ai generațiilor trecute la reprezentanții cei mai activi ai literaturii contemporane. Este o ediție care nu doar reflectă direcțiile literaturii române actuale, ci le și provoacă prin critici, eseuri teoretice și intervenții lirice ce merită o atenție sistematică.
În acest demers, am întreprins o lectură completă, pagină cu pagină, articol cu articol, cuprinzând și evaluând fiecare contribuție din numărul iunie 2025 – de la textele de deschidere ale rubricii Editorial până la facsimilele finale, trecând prin poezie, eseistică, critică literară, memorialistică și cronica editorială.
Coerența tematică: Deși revista nu are un dosar tematic centralizat, tonul general al ediției gravitează în jurul unor teme pregnante: criza canonului literar, responsabilitatea scrisului, tensiunea dintre tradiție și inovație. Articolele semnate de Ioan Holban, Carmen Mușat, Daniel Cristea-Enache sau Theodor Codreanu oferă fundamente teoretice clare și articulate pentru aceste teme¹.
Secțiunea poetică: Este, fără îndoială, nucleul vibrant al revistei. Poeți precum Ioan Es. Pop, Radu Cârneci, Angela Baciu, Mihai Gălățanu sau Vlad Drăgoi oferă o panoramă vastă a limbajului poetic actual – de la barocul metafizic la minimalismul urban. Nota dominantă: interiorizare, vulnerabilitate stilistică și recuperarea sacralității limbajului².
Critica literară: Varietatea stilistică este impresionantă – de la sobrietatea lui Ion Pop și Bogdan Crețu până la ironia lucidă a lui Horațiu Decuble sau Florin Iaru. Critica nu mai este exclusiv teoretică, ci și confesivă, personală, adesea eseistică – o reconfirmare a „literaturizării” actului critic³.
Dimensiunea memoriei: Textele in memoriam (Marius Tupan, Emil Brumaru) și cele republicate (Laurențiu Ulici, Radu Cârneci) oferă nu doar continuitate, ci și o formă de omagiu critic. Ele reconfigurează în pagină prezentul unei literaturi care nu se rușinează de trecutul ei⁴.
Prezențe feminine: O observație remarcabilă este implicarea activă și susținută a scriitoarelor – Aura Christi, Carmen Veronica Steiciuc, Teodora Coman, Ioana Nicolae, Ruxandra Cesereanu ș.a. – nu doar în poezie, ci și în eseu, critică și reflecție teoretică. Vocea feminină este aici pluriformă și indispensabilă⁵.
Rubricile finale (paginile 177–216): Acestea oferă o sinteză a spiritului revistei: memorialistică, corespondență poetică, critică esențializată, fragmente lirice însoțite de ilustrații de bună calitate grafică. Finalul creează impresia unui volum în sine, nu doar a încheierii unei ediții⁶.
Numărul din iunie 2025 al revistei Convorbiri Literare este un act cultural complet: o frescă literară de mari dimensiuni, în care coexistă armonios toate genurile majore ale discursului literar – poezie, proză, eseu, critică, jurnal, corespondență, cronică editorială. Prin densitatea sa, calitatea contribuțiilor și echilibrul între tradiție și actualitate, această ediție poate fi privită nu doar ca o oglindă a literaturii române contemporane, ci și ca un spațiu de legitimare, orientare și polemică – trăsături esențiale ale unei reviste literare de anvergură.
Mai presus de toate, Convorbiri Literare din iunie 2025 își reafirmă vocația: aceea de platformă culturală vie, polifonică și exigentă, în care literatura română se recitește, se reconfigurează și, mai ales, se respectă pe sine.
Note de subsol
1. Vezi articolele semnate de Ioan Holban („Literatura ca act de supraviețuire”), Carmen Mușat („Criza literaturii?”), Theodor Codreanu („Canonul și mitul național”) și Daniel Cristea-Enache („Critica între vocație și meserie”).
2. A se vedea secțiunile de poezie ale lui Ioan Es. Pop (p. 184), Radu Cârneci (p. 200), Angela Baciu (p. 163), Mihai Gălățanu (p. 43–44) și Vlad Drăgoi (p. 168).
3. Exemplare în acest sens sunt articolele semnate de Florin Iaru („Cuvântul în tranziție”), Horațiu Decuble („Portret în contratimp”), Ion Pop („Comentarii despre clasicii moderni”) și Bogdan Crețu („Canon și piață editorială”).
4. Textele omagiale și republicările din paginile 190 (Emil Brumaru), 197 (Marius Tupan) și 201 (Laurențiu Ulici) întregesc această direcție de memorie activă.
5. În mod notabil: Aura Christi (p. 203), Ruxandra Cesereanu (p. 179), Ioana Nicolae (p. 172), Teodora Coman (p. 189), Angela Baciu (p. 163), Carmen Veronica Steiciuc (p. 181).
6. Paginile 177–216, care cuprind contribuții de Florin Caragiu, Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, dar și corespondențe și eseuri critice cu valoare de sinteză finală, oferă o imagine densă, închegată, aproape antologică.
Christian W. Schenk
Este una dintre cele mai mari personalități pentru promovarea literaturii române în lume.
Mulți au încercat să-l denigreze, să-l ignore instituțional, dar n-au reușit. Începând de la ceaușiști, trecând prin Nicolae Manolescu și până în prezent instituțiile au început să tacă fiindcă au văzut că are prea mulți adepți! Da ăsta a fost, este și va fi Christian W. Schenk!