De o bucată bună de vreme, Editura Hoffman, aflată sub administrarea generosului caracalean Andi Barcan, a devenit un fel de „mama răniților” din acest județ roșu. Răniți de săgeata scrisului… Săptămânal, în Olt, pe bandă rulantă, se lansează câte-o carte de proză, de poezie, de teatru, apare câte-o revistă, nemaivorbind despre broșurile și volumele specializate în artă, filozofie, economie, istorie, arhitectură. Chiar și cărți de matematică…
Andi Barcan, acest Ion Heliade Rădulescu contemporan, ne spune, ca și înaintașul său: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” În acest județ, în care cultura a fost ținută de toți politrucii la temperaturile cele mai scăzute, starea de spirit a editorului și tipografului Andi Barcan este una salutară, fiindcă ne alimentează speranța că – prin Cultură – mai există o șansă de mântuire.
De aceea, Andi Barcan este înzestrat, din belșug, cu bunăvoință față de scriitorii săraci, care nu-și pot plăti la timp serviciile tipografice, el considerând că, prin lectură, oamenii pot fi întorși din calea pierzaniei sufletului. Este îndrăgostit de cultură și filantrop… Este sedus de cărțile, ziarele și revistele care-i trec prin mână, dar și critic cu unii care scriu bazaconii, nu de puține ori intrând pe contrasens cu cei pe care-i consideră neaveniți într-ale scrisului.
Pe foștii cântăreți ai lui Ceaușescu îi tratează când cu ironie, când foarte radical… Într-o lume în care nu se mai citesc decât reclame și etichete de pe sticlele de alcool, cărțile Editurii Hoffman reprezintă niște splendori, care – întâmplător sau nu – ne fac mai buni și mai înțelepți. Se îmbină aici loialitatea editorului cu – de cele mai multe ori – precaritatea financiară a scriitorului și, obligatoriu, cu fidelitatea ori infidelitatea cititorului, după caz. Toată această triadă care face parte din nașterea și viața unei cărți este bine ținută în frâu de Andi Barcan, el nefiind dezgustat niciodată de beteșugurile autorilor, înțelegându-i pe cei care scriu, cu defectele și calitățile lor, investind astfel speranță și bună-voire în acest miraculos proces al ieșirii cărților de sub tipar.
În fapt, el face parte din rasa nobilă a ultimilor editori și tipografi care nu urmăresc doar profitul material ci – mai ales – profitul moral al cărților cărora le dă viață, urmărind, cu pasiune, și traiectoria acestora dinspre autor spre cititor.
Dumnezeu să-i țină obiceiul!
Dumitru SÂRGHIE
