Artistul popular și românul absolut, Constantin Nițu, din Cornățelu Poborului, este inamicul numărul 1 al tuturor celor care pălmuiesc zilnic România, al celor care calcă vârtos pe tradițiile și spiritualitatea românească, strivind astfel „corola de minuni a lumii”, lăsată moștenire de la străbunii noștri, așa cum ar spune marele poet Lucian Blaga…
Toată viața lui, Constantin Nițu a lucrat pentru eternitate, între el și neamul românesc derulându-se o frumoasă poveste de dragoste, materializată în realizarea, până la perfecțiune, a unor tipologii primare în ceea ce privește costumul popular oltenesc, a motivelor cusăturilor și țesăturilor, venite din vremi imemoriale, a diferitelor meșteșuguri tradiționale românești, tipologii în baza cărora domnia-sa a obținut numeroase premii, decorații, medalii, diplome și distincții interne și internaționale.
Sunt și la noi în sat muieri, care știu să țeasă așa frumos
S-a născut „când pământul se amesteca cu sânge de om”, adică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la 8 mai 1944. Tatăl și bunicul erau pe front, iar mama și bunica sa țeseau și torceau: „Și dacă bunica cosea, mama torcea – acestea erau de fapt jucăriile mele, pentru că nu erau nici copii cu care să mă joc”. A câștigat primul premiu la vârsta de 10 ani, când a cântat „Balada șarpelui”, obținând trofeul „Opincuța de aur”. A „furat” primele taine ale țesutului de la bunica sa și de la țața Ioana „cea mai vestită năvăditoare din comună”, care nu lăsa pe nimeni să asiste, ca să nu-i fure meseria. Cu toate acestea, prefăcându-se că învață, Constantin Nițu și-a notat cu lux de amănunte tot ce făcea țața Ioana. A pitit apoi fire de urzeală și o cuclă de lână vopsită cu verde, pe care câteva zile mai târziu a urzit-o, a învelit-o și a năvădit-o – se contura astfel prima țesătură a celui care a devenit peste ani, „un vrăjitor a ceea ce înseamnă amestecul și alchimia culorilor”. Macatul creat a devenit model pentru cei din sat, iar „de atunci nu mai era de glumă”, bunica îl punea la treabă, fiindcă avea nevoie de forța sa și reușise să cunoască și tehnicile de lucru ale portului popular. La 15 ani, vizita la o expoziție de artă din București avea să-i aprindă pasiunea pentru arta națională românească. Iată ce scria în urmă cu 50 de ani, în cartea care nota impresiile celor prezenți la expoziție: „Mulțumesc unchiului meu Nițu Nicolae, care m-a adus la București și am vizitat această expoziție de care m-am bucurat foarte mult. M-a impresionat tot, cum lucrează țesătoarele și olarii și toți care ne arată cum se face arta națională românească. Sunt și la noi în sat muieri care știu să țeasă așa de frumos. Nu știu dacă există școală de artă națională, eu aș vrea să învăț arta națională că e prea frumoasă și îmi este dragă din suflet. N-aș mai pleca de aici, atâta este de frumos, parcă e rai”. Și-a perfecționat tehnicile de lucru grație specialiștilor pe care i-a întâlnit pe parcursul desăvârșirii sale: Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Ion Vlăduțiu, Maria Bâtcă, Gheorghe Focșa, Doina Ișfănoni, Boris și Silvia Zderciuc, Jana Negoiță, Elena Secoșan.
În tot acest timp, Constantin Nițu și-a reprezentat poporul Român cu mândrie la expoziții: în Bulgaria, Ungaria, Germania, Franța, Italia, Spania, Blegia, Peru, SUA, Canada, Rusia, Armenia, Filipine, Japonia, Egipt, Oman, Emiratele Arabe etc. – unde a obținut numeroase premii. Printre cele mai importante se numără, Premiul Republican, Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România – care se atribuie o singură dată în viață – , Premiul unic „Laurii Oltului”, Diploma de mare Român, Medalia Națională „Serviciu Credincios” acordată de Ion Iliescu.
Constantin Nițu este un om pe care – iată – am început să ni-l disputăm
În anul 2009, când artistul împlinea 65 de ani, fiind sărbătorit la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Corina Mihăescu – cercetător – spunea despre artistul nostru popular: „ Nițu Constantin este un om pe care, iată, am început să ni-l disputăm. Eu spun că Nițu Constantin este meșterul nostru, creatorul popular al nostru, al tuturor, al Muzeului Satului, în primul rând. Sper că este o pildă, activitatea noastră de acum, de a ne onora oamenii dragi și de a-i primi în mijlocul nostru cu toată simpatia, într-o eleganță a împrejurărilor, în care portul popular este la mare valoare.”
…Sufletul dumneavoastră, care se vede printre broderii și țesături
Paula Poboiu, director general al Muzeului Național al Satului consideră că ceea ce lucrează Constantin Nițu exprimă o parte din sufletul său: „Dvs. sunteți în peisajul nostru, mai special. Pe lângă faptul că dați un exemplu toți bărbaților, ceea ce vă iese din mână este dincolo de artă, zic eu, este și sufletul dvs., care sigur se vede printre broderii și țesături.”
Este un vrăjitor în ceea ce însemnă amestecul și alchimia culorilor
Lia Cosma, director al Muzeului Satului, îl cunoaște pe Nea Nițu de peste 30 de ani, din 1978 – când pășea în Muzeul Național al Satului ca tânăr muzeograf. Atunci a luat contact cu arta lui și a deprins tainele țesutului. Iată cum îl descrie aceasta: „Rareori emoția împletește momente atât de înălțătoare precum acesta, când ai posibilitatea să redescoperi, să revezi, să te reîntâlnești cu unul dintre cei mai valoroși creatori populari. Aș spune că Nițu Constantin înseamnă, pentru noi cei care am descoperit valorile creației populare, un vârf. Este remarcabil să vezi un oltean atât de modest. Este remarcabil să-l vezi atât de grijuliu cu tot ceea ce înseamnă creația populară, pentru că Nițu Constantin este foarte grijuliu, ca nu cumva să deranjeze, cum îi spune dânsul, tezaurul. El este un vrăjitor în ceea ce înseamnă amestecul și alchimia culorilor”.
Cât de neprețuit este un om ca d-l Nițu
Prietenii de suflet, de la Olt, regretatul Visi Ghencea, fostul director al Centrului Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale și Cultural Olt și Laurențiu Guțică, directorul Muzeului Județean Olt, au completat șirul vorbelor frumoase despre Constantin Nițu: „Am avut marele privilegiu de a cunoaște pe mulți dintre robii frumosului. Constantin Nițu este unul dintre marii meșteri ai României, care face parte din Corul robilor, care se străduiește să ne lase o moștenire sfântă: tradiția! Pentru mine, Nea Nițu este acea sămânță aruncată de Dumnezu pe pământul Albeștiului, pentru că acolo s-a născut, care ne asigură tinerețea fără bătrânețe a neamului românesc.” – spune Laurențiu Guțică.
Visi Ghencea, pe lângă aprecieri dedicate meșterului, a pledat pentru Ziua Națională a Portului Popular: „Cât de neprețuit este un om ca dl. Nițu, care încă știe să facă costumul, luând totul de la fir, de la pus inul la topit, în contextul în care mai avem în județ cam 4-5 persoane, care se mai ocupă de așa ceva . Spre fericirea noastră, mai avem o sărbătoare, „Sărbătoarea Iilor” la Cezieni, unde încă mai vedem la horă în sat 400-500 de femei și copii îmbrăcați în costume tradiționale. Am înghițit pe nerăsuflate și fără să clipim zile internaționale, cum ar fi: Ziua Traficului Aerian, Ziua Zonelor Umede și nu suntem în stare să impunem o Zi a Portului Tradițional, o zi în care România să se îmbrace de sărbătoare în portul tradițional, să purtăm un element din acest port, pentru că numai în felul acesta mai avem șanse să-l salvăm.”
Dumitru Sârghie
