Azi: prof. Ștefan Trepăduș

Una dintre profesiunile de bază ale omenirii este aceea de dascăl, de educator… În România, această profesiune a fost și continuă să rămână una dintre cele mai năpăstuite meserii… Până și prostituției i se acordă mai multă importanță în această țară decât meseriei de dascăl. Ecranele televiziunilor și paginile ziarelor sunt înțesate de felurite dosare și portrete de politician, de curve la pat și curve politice, de tot felul de nulități agramate, cocoțate politic în fruntea bucatelor, tot felul de viermi și clienți ideologici, care-au pus și pun frână civilizației și școlii românești etc. Nu prea am vizionat ori citit portrete ale unor apostoli luminați ai acestui neam, grație cărora pruncuții neamului și-au înălțat artezienele culturii, ale spiritului, ale învățăturii, în ansamblu… Probabil că astfel de demersuri jurnalistice nu generează mult căutatul și mult dăunătorul (pentru civilizație) rating.

În ceea ce ne privește, noi am mai scris și vom mai scrie despre oamenii luminați ai acestui județ, profesorii noștri de toate zilele care – deși ignorați și prost plătiți de autorități – continuă să-și facă meseria cu cinste și onoare. Vom vorbi astăzi cu profesorul întru istorie, d-l Ștefan Trepăduș, din comuna Șopârlița.

 Am fost directorul școlii timp de 33 de ani

 Cine sunteți și care este misiunea dvs. pe pământ, d-le profesor?

 Sunt Ștefan Trepăduș, profesor de istorie. Am intrat în învățământ în anul 1966, iar anul acesta fac 47 de ani de activitate în aceeași unitate. Ca profesor de istorie-geografie… Mai târziu, s-a completat catedra cu Cultură Civică. Am fost directorul acestei instituții timp de 33 de ani, participând la instrucția și educația a 47 de promoții, din care au ieșit câțiva oameni de vază, care pe parcursul anilor au îndrumat și condus nu numai treburile comunei, dar și  activitatea de instrucție și educație din cadrul unității în care lucrez. Exemple sunt multe… Aș aminti pe d-l primar Cristinel Neagu, ing. Constantin Sabie, ing. Constantin Popa, frate cu ing. Radu Popa, ing. Mihai Iacob, ing. Mariana Iacob… În general, la Școala Șopârlița, educația și instrucția s-a desfășurat într-un mod  planificat și în colaborare excelentă cu  organele locale, indiferent cărei comunei i-a aparținut satul Șopârlița, pentru că, din 1968 și până în 2004, Șopârlița a aparținut de comuna Pârșcoveni.

Am participat direct la refacerea comunei Șopârlița, alături de alți doi consilieri, Ion Radu și Constantin Târcă. Un ajutor important în reconstituirea comunei ne-a dat și actualul primar al comunei Șopârlița, Cristinel Neagu, care – în momentul acela – lucra la Consiliul Local Pârșcoveni. În cei 33 de ani de conducere a școlii, am îndrumat și am condus în jur de 100 de cadre didactice, care s-au rotit pe aici, în funcție de încadrările care se făceau anual, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Rezultatele muncii pe linie de instrucție și educație le-am obținut împreună cu cei cu care am lucrat de-a lungul timpului. Pentru că nu poți să faci nimic de unul singur.

Peste 85% dintre locuitorii comunei Șopârlița mi-au fost elevi

Era mai temeinică educația până la Revoluție? Comportamentul elevilor s-a schimbat după Revoluție? Care sunt diferențele?

E o diferență mare între ceea ce a fost în sistemul de educație și instrucție de dinainte de Revoluție și ce a urmat după Revoluție. Nenorocirea, și spun cu toată puterea de convingere, a fost că noi am înțeles greșit democrația. Acest cuvânt, democrație, care a influențat toate sistemele din România, nu numai sistemul de învățământ. Înainte era o anumită constrângere, dar nu a fost niciodată aceasta metoda de a-i face pe copii să învețe. Astăzi, libertatea este înțeleasă greșit, iar  un motiv care duce la rezultate mai slabe față de anii de dinainte este faptul că nu mai există acea colaborare strânsă între școală și familie. Am înțeles fiecare numai ce drepturi avem, dar nu am înțeles și ce obligații avem fiecare.

Dacă școala a rămas pe picioarele ei, indiferent ce reforme și năvăliri au trecut peste ea, familia și-a pierdut din influența asupra educației copilului. Una dintre cauze este plecarea părinților la muncă în afara țării. Rămân mulți copii singuri sau cu bunicii…

Împreună cu conducerea actuală a școlii, o conducere foarte competentă, împreună cu primăria comunei, s-a reușit să se reabiliteze clădirea școlii, s-a introdus centrală, s-a adus mobilier nou, s-a construit bază sportivă. S-a făcut proporțional cu puterea economică a comunei noastre, pentru că localitatea noastră nu are venituri mari din taxele și impozitele percepute de la populație. Am fost ajutați de Inspectoratul Școlar, am fost ajutați de Consiliul Județean, indiferent cine a fost la conducerea acestei instituții. Bineînțeles, cea mai strânsă colaborare am avut-o cu primăria comunei. Avem o comună micuță, care cu puțin depășește 1500 de locuitori, ne cunoaștem perfect unii pe alții, iar peste 85% dintre locuitorii comunei Șopârlița mi-au fost elevi.

Biserica din Zăpodie

Spuneți-ne ceva, pe scurt, despre istoria comunei Șopârlița

Fundamentele comunei Șopârlița au fost puse prin anul 1632, în timpul domniei lui Matei Basarab, când unul dintre vistiernicii lui, vistiernicul Ghinea, a pus bazele primei așezări în jurul Bisericii din Zăpodie. Zidurile de astăzi sunt monument istoric… Atunci s-au pus bazele constituirii primei localități. Apoi s-a dezvoltat din punct de vedere economic și social, parcurgând toate etapele, ajungând în timpurile de astăzi la frumoasa și minunata comună Șopârlița și la frumoșii și minunații ei oameni.

La 31 august 2013, voi preda ștafeta

Se aude că anul acesta vă veți lua adio de la… catalog, că veți ieși la pensie

Trebuia să ies la pensie, la sfârșitul lunii septembrie a anului acesta școlar dar, datorită faptului că la noi se făcuseră încadrările, am continuat activitatea. Acestea sunt ultimele patru luni de activitate, în cadrul Școlii Șopârlița. Ies la pensie la vârsta de 65 de ani și patru luni, pe data de 31 august 2013. La această dată, voi preda ștafeta.

Linia Întâi