Bă, voi ăștia cu multe fețe, cum vă spălați dimineața?

Noi, românii, trăim zile triste de spaimă și de neliniște chinuitoare, străbatem o epocă de dezordine și dezagregare și nu se întrevede nicio lumină care să ne arate ieșirea din această fundătură kafkiană… Ceea ce a caracterizat trecutul nostru apropiat și ceea ce se vede în prezent, fără vreo speranță semnificativă în viitor, a fost, este și, cu certitudine, va fi politica pașilor repezi a globalizării bunului simț, înstrăinării, pour toujours,  a resurselor naturale ale României, incapacității diplomatice a lui Klaus Iohannis și a obedientelor slugi ale sale de a pleda, cu demnitate și onoare, pentru intrarea României în Schengen, neputința și incultura politică, pe toate planurile de care au dat, dau și vor mai da dovadă premierii-giruetă Ciucă și Ciolacu, hoția generală de la nivel înalt și transformarea justiției statale, în justiție „privată”, la care au fost, sunt și vor mai fi „acționari” tocmai conducătorii acestei țări.

Le este foarte ușor unor analiști politici, fie veritabili, fie tinichele umane, cu grade și diagonală roșie sub „sutană”, să dea vina, cu privire la izolarea României de către cancelariile europene, pe Hammeri tâmpiți și pe Nehammeri moscoviți sau pe așa-zisele partide de extremă dreaptă, AUR și SOS, aceste creații hilare, născute tot din „tranșeele” securistoide, proputiniste, atâta timp cât principalele partide aflate pe scena Plângerii României, PSD și PNL, în ciuda unor gâlcevi regizate de ochii lumii (vezi pe cele două bazaconii ale politicii dâmbovițene, efeminatul Rareș Bogdan și turmentatul Mihai Tudose), nu cedează, în ruptul capului, de a mătrăși tot ce se mai poate din averea, din ce în ce mai diminuată, a țărișoarei noastre.

Care dintre cele două formațiuni strâns-unite în jurul Ciolanului, ambele lipsite de Dumnezeu, de doctrină și de ideologie, fără specialiști în toate domeniile economice, sociale, culturale, relații internaționale etc., toți școliți la apelul bocancilor lui Ciucă ori la număratul covrigilor din cozile câinilor roșii ai lui Ciolacu, ar fi în stare să pornească o luptă, plină de riscuri personale, întărită pe fundamentul și cultura sentimentului național, pentru eliberarea poporului de sub propriul lor jug comun?

Am mizat, întotdeauna, ca ziarist, cu o „relativă” experiență de trei decenii, din care nu am exclus presa culturală, pe conflictul dintre generații, cel care, întotdeauna, a fost, nu un factor perturbator, ci unul al progresului acestei țări, în ciuda istoriei sale zbuciumate.

Am avut tot timpul speranța că suferințele îndurate de noi și de semenii noștri, în ticălosul regim comunist, vor fi atenuate și eliminate consistent de generația tinerilor intelectuali formați după 1989, cu studii euro-atlantice, căci numai ei, credeam eu, în naivitatea și mentalitatea mea moromețiene, înțeleg cauzele suferințelor populare, că numai ei știu ce înseamnă fenomenul compătimirii și altruismului și, mai ales, au habar să ia și măsurile pentru înlăturare dezastrelor produse de sistemul colectivist de până în decembrie 1989, dar și de neocomuniștii și emanații postdecembriști.

Am crezut în progresul moral al tineretului politic al României, condiția de căpetenie a progresului, și în lozinca interbelică „Dreptate, ochii plânși vor să te vadă”, smulsă dintr-un poem al lui Panait Cerna. Am crezut în potențialul economic al României, demn de luat în seamă de către criptocomuniștii lui Iliescu, potențial care, dacă ar fi fost racordat la minunile tehnicii de azi, țara noastră ar fi câștigat mult mai multă vizibilitate în ochii lumii civilizate.

Din păcate, junimea politică românească s-a pliat pe moravurile acelorași politruci vanitoși și de aparatcik comunist, mândri de a se întâlni odată pe lună, după escapadele lor prin țările exotice ale lumii, pentru a da 3965 de aprobări asupra noilor rețete de fard și ojă de unghii, asupra perucilor și podoabelor capilare și a altor obiecte de penibilă importanță, pentru a acoperi, de fapt,  manevre legislative, prin care ei, tinerii cu școli „înalte” pe la cine știe ce universități europene sau de peste Ocean, își însușesc ilegal bunuri din patrimoniul național de zeci de milioane de euro. Mincinoși, lipsiți de o minimă morală, submediocri la capitolul Caracter, lingăi, manglitori demagogi, iată fauna politică a noii generații de politicieni, care au chiar mai multe fețe decât confrații lor cu părul alb, școliți la Moscova, dintre care unii au absolvit liceul, după ce terminaseră facultatea…

Vorba unui elev-poet concurent la Festivalul de Poezie și Epigramă de la Mizil: „Bă, voi ăștia cu mai multe fețe, cum vă spălați dimineața?”

În concluzie, generația nouă de politicieni, pesediști, liberali, useriști, udemeriști, kaghebiști, neomarxiști, auriști, cocalariști, șoșocari, pe al căror steag scrie MITĂ,  a îmbătrânit, prematur, în hoție, minciună, în dezinformare, în trădarea interesului național, în falsificarea și cumpărarea studiilor, fie indigene, fie transfrontaliere (căci parandărătul, impostura și mita n-au graniță), diplomele lor universitare și postuniversitare neavând decât o singura utilitate de uz personal: aceea de a le folosi la „igiena spatelui”, vorba filosofului Petre Țuțea.

Dumitru Sîrghie