În spatele zidurilor
Recent, la Editura Hoffman, a apărut volumul „În spatele zidurilor. Povești și Povestiri Slătinene”, scris de prof. Elena Sîrghie. Cartea de peste 400 de pagini cuprinde o seamă de povești de viață ce se ascund dincolo de zidurile unor case de patrimoniu și nu numai din Slatina. O seamă de amintiri, date istorice inedite și mărturisiri din perioada interbelică slătineană, toate acestea arătând ce a fost și ce a mai rămas astăzi din istorica noastră așezare urbană.
«În condițiile în care „noi românii dărâmăm, pur și simplu, ca să dărâmăm… dărâmăm cu o dementă plăcere, cu un sentiment de triumf, triumful barbariei”, cum pe bună dreptate remarca Alexandru Paleologu, în orașul nostru au rămas multe case în picioare, unele ruinate dar „mustind de amintiri”.
Aceste case au rezistat vremurilor, putând fi considerate, parafrazându-l pe marele arhitect George Matei Cantacuzino „o punte care leagă vremurile duse de cele viitoare”», spune autorul pe ultima copertă a cărții.
Liberalismul românesc în anii 1930-1940
Am citit, cu atenția mărită, cartea scrisă de actualul ministru al Culturii, Gigel Sorinel Știrbu, intitulată „Liberalismul românesc în anii 1930-1940”. Pe lângă faptul că este girată de două personalități ale istoriei contemporane (prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu și prof. univ. dr. Ion Calafeteanu) volumul respectiv reprezintă un demers științific care nu este la îndemâna oricărui „nătărău”, ca să-l cităm pe Crin Antonescu, aflat și el la Porțile Orientului, „ou tout est pris à la légère”, așa cum spunea Poincaré. Cu alte cuvinte, noi trăim într-o margine de lume, unde nimic nu este luat în serios.
Așadar, cartea lui Gigel Sorinel Știrbu este una serioasă în ceea ce privește deceniul al IV-lea al veacului trecut, care „a reprezentat un segment de timp puternic individualizat al istoriei contemporane a României…”
Rezervându-ne dreptul de a scrie, în viitorul apropiat, o cronică mai amplă referitoare la această carte, pot spune – fără riscul de a greși – că sub aspectul respectării normelor și tehnicilor de redactare, utilizate în cazul lucrărilor științifice, volumul de față nu are nicio greșeală, spre dezamăgirea susținătorilor premierului Victor Ponta, a cărui teză de doctorat reprezintă de-a dreptul o infracțiune.
Citiți „Liberalismul românesc în anii 1930-1940”, fiindcă nici nu știți ce pierdeți!
Rouă de lumină
De curând, polițistul, dar și actorul slătinean Nicolae Dincă, a scos la lumină volumul de „versuri și reversuri”, intitulat simbolic Rouă de lumină.
„Volumul de față este expresia observației atente pe care autorul a acordat-o societății în care trăiește. Este, în egală măsură, expresia atitudinii proprii, a revoltei care, orice s-ar zice, coincide cu cea a majorității populației României…”, spune, despre această carte, Marian Malciu, membru al Ligii Scriitorilor Români.
Vom reveni asupra acestei cărți.
PELE:
Țiganii nu sunt nătărăi…
Mi-a plăcut raționamentul politic al celebrului minoritar al Slatinei, supranumitul Pele: «Mi-a displăcut faptul că d-l președinte al PNL, Crin Antonescu, a spus că, în PNL «nu poate vorbi orice nătărău». În primul rând, trebuie să vă spun că eu nu credeam și nu cred nici acum că în PNL sunt nătărăi. Și chiar dacă ar fi, în democrație, și geniul, dar și nătărăul au dreptul la cuvânt. Ce-ar zice d-l Antonescu, dacă eu i-aș spune că 7 milioane de nătărăi au votat pentru căderea lui Traian Băsescu? Aș jigni poporul român, nu-i așa?
În altă ordine de idei, îl asigurăm pe „prezidențiabilul” Antonescu de faptul că niciun țigan din România nu s-a gândit la faptul că numele domniei-sale este identic cu cel care i-a trimis pe țigani la Bug și, de asemenea, țigănetul nostru emancipat, pro-american și pro-european, nu-l consideră pe Johannis ca fiind vreo rudă de-a lui Hitler. Fiindcă, țiganii nu sunt nătărăi, dar sunt – prin vocație – liberali… Nu-i așa, d-le Antonescu?»
Management și economie politică
Avem în față două cărți. Una semnată de Gheorghe Stan, Marin Ionică și Vasile Enoiu, intitulată „Economie politică. Note de curs”, care a văzut lumina tiparului la Editura Alutus din Slatina, în anul 1999, și alta, semnată doar de Marin Ionică și Vasile Enoiu, numită „Management”, apărută în anul 2003, la Editura Universitaria Craiova.
Nu știm cu precizie dacă „băieții ăștia deștepți” știau ce înseamnă plagiatul în acele vremuri revolute, știm însă – cu siguranță – că ele nu respectă regulile și normele de redactare ale unor lucrări care se vor științifice.
Într-un număr viitor, vom reveni cu amănunte.
LINIA ÎNTÂI
