Marele Pater Patriae, Corneliu Coposu, înainte de a pleca în nemurire, a spus, profetic: „Blestemul României ar fi ca, după 20-25 de ani, F.S.N. să se afle și la stânga, și la dreapta eșichierului politic!“
Că această previziune este cât se poate de evidentă astăzi nu mai e niciun secret. Ceea ce se întâmplă acum în interiorul Partidului Național Liberal vine să confirme spusele Seniorului și să netezească, tradițional deja, drumul venirii la putere a PSD, „coloana vertebrală” a fostului Front al Salvării Naționale. Așadar „dreapta” fesenistă va fi înlocuită cu „stânga” fesenistă, ambele curente fiind coborâtoare din fantoma PCR, bântuind destinul acestei patrii care, printr-un miracol, încă se cheamă România.
Partidul Național Liberal, în această cumpănă a istoriei, atât de delicată, în ceea ce privește viitorul democrației românești, nu mai are nici măcar acel spirit de haită al PSD, prin care membrii slabi ai haitei sunt susținuți de cei puternici. Nu! Lupii Beta și Omega (Orban și Cîțu) au început să se sfâșie între ei, atrăgându-și fiecare în dreptul lor căței și, mai ales, cățele, cu dinții ascuțiți, iar Lupul Alpha, Klaus Iohannis, râde de ei pe înfundate, așteptând semnalul serviciilor secrete, care-i vor indica pe cine să păstreze în fruntea haitei. Fiindcă, nu-i așa?, calitatea de șef al haitei este fluidă, putând fi modificată oricând, din rațiuni „superioare”.
Până atunci, lupta insurecțională pentru putere, cea dintre marionetele Orban și Cîțu, este una iluzorie, pentru că onor câștigătorul va fi acela pe care Lupul Alpha, el însuși o marionetă, dar una cu greutate, îl va indica, după ce tot el va număra, de la Cotroceni, voturile delegaților la Congres. Asta, dacă nu cumva, tot din rațiuni de „stat” (pentru că de atâta stat în…stat, liberalii au mintea odihnită), unul dintre cei doi pretendenți la „tron” se va retrage din „motive personale”, așa cum s-a retras, cândva, din cursa pentru șefia PSD, Cristian Diaconescu, cel căruia i s-a fluturat pe la nas un dosar al soției sale, care mirosea precum miroase astăzi gunoaiele Clotildei.
Între timp, Raluca Turcan, desăvârșind prostia-i emblematică, îi spune unui muritor: „Aveți șansa să mă priviți în ochi. Câți au șansa asta? ” Vă imaginați, dragi cititori, cam cât de proști ne crede această „capră metafizică”, despre care însuși Orban spunea că s-a „desăvârșit” în politică, prin adânci exerciții de alcov? Asta, ca să fiu elegant…
Și fiindcă, nu-i interesează să preia puterea în aceste momente în care țara este la pământ, Ciolacu vine, la mișto, cu o moțiune de cenzură, având un titlu dintr-o poezie a lui Bacovia: „Prin fumul de țigări ca-n nouri, / Gândeam la lumi ce nu există.” Nu știu ce trag pe nas băieții ăștia, dar, dacă tot s-au dat pe poezie, eu le-aș fi sugerat motto-ul lui Panait Istrati, din „Ciulinii Bărăganului”: „Bună țară, rea tocmeală, / Hâto-n cur de rânduială.” Nu de alta, dar ultimul cuvânt din versurile pe care le va silabisi Ciolacu, în forul legislativ, prea rimează cu „labă tristă”!
Hălăi-șa!
Dumitru Sârghie
