AcasăOra SatuluiCea mai mare problemă a comunei este în satul Mănulești, unde avem...

Cea mai mare problemă a comunei este în satul Mănulești, unde avem o eroziune a solului, care lucrează de 20-30 de ani!

Finanțist de meserie, primarul comunei Sâmburești, d-l Iulian Preda, a demonstrat, în doar doi ani de zile de fotoliu, că știe cum să orânduiască și să cheltuiască banii bugetului, dar – mai ales, știe cum să strângă și alte fonduri și să pună la punct anumite proiecte pe bani guvernamentali sau europeni, după caz.

Tânăr și cu o viziune total diferită de cea a primarului care a fost înaintea sa, Iulian Preda a pornit la acest drum al redării demnității acestei localități istorice, demonstrând astfel că omul sfințește locul și că vremurile în care trăim nu mai au răbdare decât cu cei care sunt cinstiți, harnici, profesioniști și oameni de cuvânt. Așa cum se pare că este și protagonistul acestui interviu.

iulian preda primar simburestiD-le Preda, ce investiții ați avut de finalizat în mandatul dvs. și ce alte proiecte ați demarat între timp?

Investiții vechi nu prea avem, decât căminul cultural care e în stadiul de finalizare. Investiții noi pe HG 577/1997, actuala OG 28/2013, avem un număr de cinci proiecte, incluse în Programul Modernizarea Satului Românesc, dintre care trei sunt în execuție.

Asfaltare DC 47 și Strada Mare în satul Tonești, în lungime de 5,5 km, în curs de executare, stadiu fizic realizate 20%. Avem asfaltare str. Dealu Viilor în satul Mănulești, în lungime de 3,7 km , stadiu de realizare 20% și prima înființare a Sistemului Public de Canalizare, Ape menajere în comuna Sâmburești, în lungime de 17 km, stadiu de realizare 15-20%.

Mai avem construirea unui pod în satul Ionicești, Punctul Papa, lucrarea contractată, în valoare de 7 miliarde lei vechi, modernizarea DC 38 și prelungire strada Dealul Viilor, pe o lungime de 4,2 km. Aceste lucrări nu au început din lipsa fondurilor.

În anul 2013, din fonduri proprii, am rezolvat problema unei eroziuni a solului, o lucrare de aproape 1 miliard de lei vechi. A fost vorba de o eroziune a solului care afectase str. Dobrii, pe o lungime de 40-50 m, care s-a consolidat prin ziduri din gabioane de sprijin, încărcături de pământ și reprofilarea părții carosabile.

Avem un parc de distracții, construit în cursul anului 2013, avem refăcut tot sistemul de șanțuri de captare a apei pluviale din comună. Absolut toate șanțurile, cele betonate, cele nebetonate, precum și o serie de șanțuri noi. S-a văzut utilitatea acestei lucrări prin faptul că nu mai avem probleme de inundații, la scurgerea apelor, la topirea zăpezilor sau la ploi. Tot din bani proprii, am reparat holul și acoperișul Școlii Sâmburești. De ani buni ploua în școală… Am refăcut tavanele care au fost distruse de ploi. Asta ce s-a putut face din bugetul local.

Avem mai multe investiții. Am continuat iluminatul public, avem undeva la 350-400 de lămpi în comună. Cred că e cea mai iluminată comună din nordul județului. Am extins sistemul de apă în satul Ionicești, Punctul Coasta Papei, am refăcut sistemul de alimentare cu apă, pe o lungime de 700 m, sistem ce fusese construit greșit de către cei care au fost înaintea mea, în sensul că nu introduseseră țeava care trebuia, de PN 10, și au pus una de PN &, care se spărgea în fiecare zi. A trebuit să înlocuit acea conductă de apă.

Despre celebrele punți peste ape de la Sâmburești ce ne puteți spune?

Nu am avut probleme cu punțile. Am refăcut, în 2012 și 2013, toată partea carosabilă a punților, am refăcut mâna curentă, am refăcut partea de acces pe puntea pietonală. Nu avem probleme cu punțile. Dorim anul acesta să construim cel puțin o punte pietonală în comuna Sâmburești, satul Ionicești, Punctul Mitran-Richițeni. Aici se împreună două cursuri de apă, respectiv Pârâul Cungrea și Pârâtul Sâmburu. Aici sunt probleme în momentul în care crește debitul pe Pârâul Sâmburu, oamenii rămân fără cale de acces. În cursul acestui an vom construi o punte pietonală în lungime de 100 m.

Dar despre Educație și despre viitorul tinerilor de aici?

Există clase la simultan, și nu de acum, există de mult timp. Riscurile sunt aceleași ca pentru toate zonele rurale din România. Se constată un fenomen de îmbătrânire, un fenomen de exod al tinerilor către oraș.

Nu știu cât este de bine faptul că tinerii plecă din comună, dar aici este o vină a Statului Român, nu numai acum, ci și din 1990 încoace. Acele programe, proiecte europene, au fost bune până la un punct. Însă nu au avut finalitatea care trebuiau s-o aibă. În sensul că ar trebui creat un ghid al utilizatorului, o legislație românească racordată la legislația europeană, care să permită stabilirea tinerilor în mediul rural. Acest lucru se poate face prin crearea unui cadru legislativ simplu și corect pentru accesarea fondurilor.

Vreau să vă spun că în comuna Sâmburești sunt implementate în jur de 70 de proiecte pe măsura 1.4.1 – Fermele de Subzistență. Aici poate am avut și eu un oarecare merit. Această măsură a fost bună și a costat în 7500 de euro acordați fermierului, în tranșe egale, câte 1500 euro timp de 5 ani. Vreau să spun că se cunoaște, în sensul că oamenii au investit acei bani în cumpărarea de utilaje, tractoare sau cumpărarea proprietăților riverane cu proprietățile lor. Astfel, au început să-și compacteze terenurile și a fost o măsură bună.

Credem că ar fi necesar să se meargă mai departe cu Măsura 1.4.1. sau crearea unei Măsuri mai simple, mai permisive și accesibile către omul de rând.

În sensul a i se da o sumă de bani omului de la țară și să existe un control strict pentru cum folosește acei bani. Fără garanții bancare, fără condiții privind suprafața de teren sau anumite bunuri.

Ar fi bine să se creeze un program accesibil și transparent, să se înființeze clare, ferme clare care să producă. Astfel se poate stabiliza populația la țară. În lipsa unor măsuri de genul acesta, nu văd ce s-ar putea face în mediul rural.

Ce alte surse de venit ați mai atras pentru bugetul local?

Unul dintre țelurile mele de când am venit primar a fost ca tot ce înseamnă imobile,  patrimoniu al comunei, să fie date în arendă, concesiune, sub nicio formă vândut. Nu sunt de acord cu vânzarea bunurilor comunei. Am concesionat niște izlazuri, am concesionat niște teren-pădure, am concesionat un spațiu pentru desfășurarea unei activități economice. Cineva vrea să facă o fabrică de cărămidă, i-am dat acel spațiu. Altei persoane i-am dat o suprafață de 2 ha de teren, pentru a-și construi o casă de vacanță, ceea ce aduce undeva la 20 milioane lei vechi la bugetul local. Acolo erau niște mărăcini, acum este o frumusețe. Mergem pe aceeași cale, avem un proiect să mai dăm încă două suprafețe de izlaz, una pentru construirea unei ferme de animale iar cealaltă pentru o plantație de pomi și o casă de vacanță, care să aducă, anual, undeva la 60-70 milioane lei vechi, redevență la bugetul local. Acesta este viitorul, trebuie să ne concesionăm activitățile, terenurile. Trebuie să vină oameni cu bani, care să angajeze forță de muncă și să plătească redevență către comună.

Ce vă frământă mai mult în acest moment?

Cea mai mare problemă a comunei este în satul Mănulești, acolo unde avem o eroziune a solului care lucrează de vreo 20-30 de ani. Eroziune în lungime de 150 metri, cu o adâncime de 26 de metri, care pune în pericol sistemul de alimentare cu apă, rețeaua electrică… Cel mai grav lucru este faptul că în acest sat o ambulanță sau pompierii nu mai pot circula prin satul respectiv.

Este cunoscută la nivel județean această problemă, a fost Comitetul Județean de Situații de Urgență, s-a adoptat o hotărâre în acest sens, este recunoscută, s-a inițiat proiect de hotărâre de Guvern și nu s-au alocat bani.

Este cea mai mare problemă a satului și nu știu ce se așteaptă. Poate se așteaptă să se întâmple ceva rău, să moară cineva sau să se distrugă un sat ca să se facă ceva. Dar asta e tipic românesc, nu e numai la Sâmburești.

Lucrarea ar costa peste 20 de miliarde de lei vechi. Este foarte grav ce se întâmplă acolo, e înspăimântător.

Nu este o alunecare de teren, este o eroziune cauzată de apele pluviale, de zăpezi… A lucrat în timp și a ajuns lângă casele oamenilor.

Așteptăm să ni se aloce niște bani, pentru că ne depășește. Asta înseamnă bugetul comunei pe vreo 30 de ani.

Dumitru SÂRGHIE

- Advertisment -

Most Popular