Ca și cum nu ar fi suficient că Presa a devenit un vector prea obositor de interese politice, într-un context în care limbajul public pretins academic se confundă până la o identificare perfectă cu delirul grandilocvent și agresiv, unde dialogul surzilor pare să fie la el acasă, se constată tot mai mult că duplicitatea în atitudini, lipsa de caracter în fond, pare să fi spulberat orice urmă de demnitate din conștiințele și așa mediocre ale unor „autorități” perindate în chip straniu la cele mai înalte niveluri de decizie în stat! Aș afirma deci că asistăm acum nu la „era ticăloșilor”, despre care a scris Marin Preda, ci la „era duplicitarilor”, adică la ceva „mai superior”, știut faptul că veleitarii multiplelor duplicități țin morțiș să ne și convingă cât sunt ei de fapt de virtuoși!
Cele mai ilustrative astfel de exemple, întâlnite la unii care nutresc în zadar convingerea că se poate sta cu fundul în două luntri, ca niște mostre de inconsecvență ce sunt, le regăsim în fracturile de gândire și ale președintelui Băsescu, și ale prim-ministrul Ponta (ce mai poți să crezi când primul îți spune că este și pro și anti-comunist, iar al doilea afirmă că este și pro și anti Roșia Montană ?)!
Din păcate, clișeele acestea ilogice, specifice așadar și la nivel oficial, se răsfrâng și contaminează întregul nostru corp social! Așa s-ar explica și de ce, mai deunăzi, mi-a fost dat să aud vrute și nevrute, într-un „incident” public cu replici tranșante, neînțelegând în cele din urmă cum de este posibil ca, în același timp, să fii și patriot român și propagandist al unor entități străine aflate deseori în dezacord cu interesele României, să te desolidarizezi de politica servilă a Bucureștiului și totuși să fii solidar cu cei care o determină din exterior, să fii și cu Ion Antonescu și cu cei care îl prigonesc, să fii și ortodox și ecumenist etc. În consecință, nu este normal să fii și pro și contra (nu contează că, în discuție, se invocă o chestiune vitală cum ar fi alianțele țării), iar atunci când mai și vezi că țara ta, România, este expusă distrugerii ecosistemului național (prin folosirea unor tehnologii generatoare de poluare toxică, identice celor de la Roșia Montană și Pungești, în urma cărora ni se otrăvește pânza freatică de apă și ni se anulează agricultura prin faptul că uciderea albinelor va face imposibilă polenizarea), sau că ne este amenințată dăinuirea ființei naționale (prin condiționarea unei Constituții anticreștine care ar garanta extinderea conceptului de familie și la homosexuali și lesbiene), sau că, prin „contracte” lipsite de respect, suntem angrenați într-un sclavaj eminamente național (prin „acordurile” unor împrumuturi financiare cu clauze nemaiîntâlnite), ei bine, în această dezolantă situație, de generalizare a dezastrului, consider că este nevoie, dacă vrei să fii integral pro-român, să fii neapărat contra oricărei forțe care ar încerca să prejudicieze în vreun fel poporul tău, indiferent cât de mult și-ar dori unele grupuri de interese să te convingă cu „beneficiile” de a fi pro euro-atlantic (american), pro-rus, pro-chinez…
Se știe, de altfel, mult prea bine, din istorie, că în relațiile internaționale nu predomină altceva decât interesele, iar cei care vor cu orice preț să ne inducă în eroare și cu o iluzorie existentă a sentimentalismului, fiind în același timp și PRO și CONTRA, ar fi bine să înțeleagă că nu pe noi ne mint, ci pe ei înșiși…
COSTEL NEACȘU
extraordinar mesajul