În vremurile acestea cu un pronunțat caracter materialist-dialectic, sintagma „consilier local” îți produce o grimasă, gândul fugindu-ți automat la o sinecură grasă, acordată de o formațiune politică unui semen de-al nostru, care a ridicat în slăvi partidul ce l-a pus pe listă, care a lipit afișe cu partidul drag inimii lui și care a cules scamele de pe costumul Business Casul Proteus-Slim, pe care-l poartă, cu mândrie revoluționară, șeful județean al partidului.
Nimeni nu mai crede în ziua de azi că poate exista un consilier local – om al Cetății, înțelept, patriot, profesionist și cu spirit de jertfă pentru comunitatea care l-a ales și în serviciul căreia se află. Un consilier căruia să nu-i fie rușine să spună că este „servitorul” concetățenilor săi și căruia să nu-i treacă prin cap că oamenii sunt servitorii lui.
Plecând de la aceste considerente generale, avem curajul să spunem că, la Slatina, un astfel de prototip al consilierului local, care se apropie de însușirile descrise mai sus este col. Ștefan Văduva. În „Etica Nicomahică”, Aristotel spunea: „Prieten mi-e Platon, dar mai prieten mi-e adevărul!” Parafrazând această expresie, Ștefan Văduva spune: „Prieten mi-e partidul (PNL), dar mai prieten mi-e cetățeanul slătinean!” Ușor cazon, în demersurile sale administrative, punctual, sintetic și având cultul lucrului bine chibzuit și realizat, Ștefan Văduva se află la al doilea mandat de consilier local al Slatinei noastre seculare, fiind promovat de PNL Olt. Cunoscând orașul la perfecție, știindu-i plusurile, dar și, mai ales, minusurile, el a avut, în acest mandat, 12 inițiative legislative, nouă interpelări adresate viceprimarilor slătineni, precum și cinci petiții primite și înaintate spre soluționare.
În calitatea sa de vicepreședinte al Asociației Județene a Pensionarilor CFR Filiala Slatina, a avut și are în permanență întâlniri cu pensionarii, cărora le-a organizat excursii în țară și în străinătate, întâlniri săptămânale la unul dintre restaurantele din Slatina, lansări de carte, în regie proprie, participări la mai toate evenimentele culturale organizate în Slatina lui Eugen Ionesco. De asemenea, Ștefan Văduva, cu pensionarii săi dragi, vizitează periodic cele mai importante obiective istorice din Olt, dar și din celelalte județe ale țării.
Fiind de meserie ofițer de circulație, col. Ștefan Văduva s-a remarcat tot timpul prin soluțiile practice pe care le-a propus pentru fluidizarea circulației din Slatina, o circulație destul de anevoioasă…Are permanent întâlniri cu cetățenii Slatinei face-to-face, dar și dialoguri pe rețelele de socializare, indiferent de opțiunea lor politică, domnia sa respectând Jurământul de credință, față de trecutul, prezentul și viitorul acestui oraș cu vechi tradiții istorice și culturale.
Dovadă că inițiativele și demersurile sale nu au coloratură politică este și faptul că domnia-sa a propus pentru titlul de Cetățean de Onoare al Slatinei pe profesorul Dumitru Nica, fost senator PSD, un Om al Cetății cu merite morale și profesionale deosebite.
Cât privește loialitatea sa pentru PNL, domnia sa și-o exprimă prin ceea ce face pentru cetățenii Slatinei, fiind mai tot timpul prezent în mass-media locală, scrisă și audio-vizuală. Iată, pe scurt, cine este consilierul PNL Slatina, col. Ștefan Văduva!
15 ANI DE DIZIDENȚĂ POSTREVOLUȚIONARĂ
Cine a crezut vreodată, după Decembrie 1989, că Securitatea Partidului Comunist Român a dispărut în neant s-a înșelat și încă se înșală amarnic. Bântuind destinul acestei patrii, fantoma serviciilor secrete ale lui Ceaușescu a dat și, din păcate, va da încă, ora exactă în politica românească, acest fenomen de sorginte stalinistă afectând grav libertatea de expresie, democrația, mediul social și economic, cultura, educația, sănătatea și tot ce ține de normalitatea unei țări, înscrisă la masa bogată a lumii civilizate, dar de pe care culege doar firimiturile rămase în urma chiolhanurilor cancelariilor euroatlantice…
Despre faptul că serviciile secrete post-decembriste au continuat cu zel să-și bage nasul pe unde nu le fierbea oala, acestea nefăcându-și, în fapt, meseria așa cum și-o fac serviciile similare din țările cu tradiție democrată, ne spune, fără menajamente, unul dintre cei mai profesioniști ofițeri de circulație din Poliția Oltului, de după Revoluție, actualul consilier municipal al PNL Olt, col. Ștefan Văduva, cel care a înființat ASOCIAȚIA CADRELOR DE POLIȚIE PERSECUTATE – OLT, organizație ce a reușit să limiteze, într-un timp anume, „fișa postului” celor de la „Doi și-un sfert”, care își permiteau să comită, la vedere aproape, tot felul de abuzuri.
„Nu vreau să-mi fac un titlu de glorie din disidența mea în IPJ Olt, din cadrul Ministerului de Interne. Nu mai am timp să mă bucur de acest titlu, dar vreau să subliniez niște aspecte pe care cei ce mă cunosc ar trebui să le știe. Ceea ce spun eu acum e doar o pledoarie pentru dreptate și adevăr și pentru ca lucrurile să nu se mai repete. Vreau să știe cadrele polițienești de azi că, pentru drepturile și libertățile lor, s-au luptat unii dintre înaintași și că nu a fost ușoară lupta, în condițiile mentalităților comuniste persistente în Poliția Română și după 1989.
După Revoluția din Decembrie 1989, eu am sperat, așa cum toți românii au sperat, într-o viață mai bună. Dar nu a fost să fie așa… Foștii membri ai Birourilor politice ale PCR au rămas pe funcții de conducere la toate structurile orășenești, municipale și județene, iar aceștia, conform mentalității lor comuniste, împreună cu ofițeri ai Serviciilor de informații de la 0215 (Doi și-un sfert) și U.M. 0962 – Direcția Generală de Informații și Protecție a M.I., au continuat practicile utilizate în „Epoca de aur”, bazate pe teroare și șantaj.
Conducerile unităților teritoriale, dar, mai ales, conducerea județeană, în frunte cu inspectorul-șef și-au angajat direct copiii, prietenii și cunoștințele, în cel mai pur stil al nepotismului ceaușist, transformând unitățile pe care le conduceau în adevărate feude personale. În aceste condiții, au fost cadre care au îndrăznit să ia atitudine deschisă sau în secret fața de starea de spirit deplorabilă creată în I.P. J. Olt. Represiunile au fost pe măsura îndrăznelii celor care au avut curajul să spună că „împăratul e gol”. Un domn ofițer de la Poliția Caracal a fost pedepsit cu trei zile de arest, în Arestul Garnizoanei Militare Slatina, deși era arest și în Garnizoana Caracal. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată.
Un fost ofițer din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, care nu a încetat să-i critice pe șefii Poliției Olt, a fost dat afară din sistem. Prin măsuri extreme, încercau să bage frica în noi și exemplul trebuia propagat și mediatizat la reședința de județ, pentru ca „poporul” să-l judece cu mânie proletară. Serviciul Poliției Rutiere pe care-l conduceam era cel mai afectat de lipsuri: mașinile pentru echipaje erau foarte vechi, starea lor tehnică era sub orice critică, cauciucurile erau terminate demult, carburanții și lubrifianții erau raționalizați la maxim. Stațiile radio-emisie nu acopereau tot județul, fiind precare, aparatele Radar dădeau erori la stabilirea vitezei, trusele pentru cercetarea accidentelor nu aveau dotarea necesară, iar programul de lucru pe trei schimburi era nenormat. Erau și agenți care făceau naveta din alte localități.
Personal, la cercetarea accidentelor, foloseam un aparat Foto rusesc, marca Zenit, fabricat în 1965. În majoritatea ședințelor de lucru, am ridicat mereu această problemă, dar totul a fost în zadar, în fața celor „mari”. Totuși, exemplul meu a fost preluat și de unele cadre din unitățile municipale și orășenești. Se vorbea tot mai des de înființarea unui sindicat al polițiștilor, de promovarea pe criterii de performanță în muncă, nu neapărat după grad și vechimea în grad, de stabilitatea pe post, pentru a nu mai fi schimbat, când cadrul polițienesc tocmai căpătase experiență.
În prima zi în care am fost numit Șeful Serviciului de Poliție Rutieră, am schimbat yala de la ușa de intrare în sala de examinări și în Biroul de evidență permiselor de conducere și înmatriculări auto. Ofițerul de…informații, care avea cheie, intra când doreau „mușchii lui”, atât în timpul programului, cât și în afara lui. Automat, acesta m-a raportat șefului său de la UM 0926. A doua zi, am fost chemat de acesta în Biroul șefului de Inspectorat și mi-a dat ordin să fac două copii după cheie, pentru a le putea folosi și el. A motivat faptul că Unitatea lui trebuie să știe, la orice oră, numărul permiselor de conducere, categoriile acestora, numărul autovehiculelor înmatriculate, categoria și tipul acestora, pentru a se folosi de ele în următoarele cazuri: mobilizare, cutremur, stare de necesitate. Eu le-am răspuns că, atâta timp cât voi fi șeful Poliției Rutiere Olt, toate problemele de acest gen se vor rezolva prompt prin mine, pentru că și eu lupt pentru aceeași cauză, pentru care și ei luptă…
În fond, ofițerul de informații, în zilele de marți și joi, când se făceau înmatriculări auto, primea dosare de înmatriculare, în locul agentului meu, iar în orele de program pentru planificare la examenul auto primea dosare și venea cu ele la agentul meu… În timpul examenelor auto, la proba scrisă, intra în sala de examinare, deși, conform ordinelor în vigoare, doar inspectorul-șef putea să facă acest lucru. Nu era zi de examinare, fără ca acesta să nu vină cu lista celor care „trebuie” să promoveze examenul.
Din acel moment, am devenit Dușmanul nr.1 al U.M. 0962. Întreg serviciu și-a mutat sediul în clădirea în care funcționa Poliția Rutieră, la parter.
Într-o ședință de analiză, cu șefii de serviciu, ai organelor municipale și orășenești, i-am atras atenția Inspectorului-șef din acea perioadă că a transformat unitatea în familia sa mărită, deoarece și-a angajat direct și a promovat în funcții copiii, frații, rudele și prietenii. La ora aceea, avea 12 asemenea angajați și promovați. Și-a format, în jurul lui, in zid prin care nu puteai să treci. Același comportament aveau și șefii celorlalte organe municipale și orășenești. Din acel moment, am devenit Dușmanul Nr. 1 pentru conducerea Inspectoratului. Împreună cu U.M. 0962, mi-au deschis dosar informativ-operativ. Zilnic se făceau verificări și investigații asupra mea, și, lunar, se trimiteau note de evaluare, direct Inspectorului General al Poliției Române.
M-au destituit din funcția de șef al Serviciului Poliției Rutiere , funcție echivalentă cu gradul de colonel, și m-au încadrat pe funcția de locotenent la Poliția orașului Corabia, cea mai mică funcție din I.P.J. Olt.
Au încercat să și mă degradeze, dar nu au reușit, astfel că am rămas în istoria I.P.J. Olt al M. I., poate și al României, ca singurul colonel pe funcție de locotenent. Ultimii ani, ca ofițer de poliție, au fost cei mai grei din viața mea. Au făcut tot posibilul să mă prăbușească moral. Fostul meu locțiitor, care, între timp, devenise șeful Poliției rutiere, m-a planificat timp de două luni, zi de zi, să-mi desfășor activitatea ca agent de circulație în intersecția de la Slătioara: D.J. 677 – D.N. 65 (E574). Zilnic mă verifica, de trei-patru ori pe zi, ca să vadă dacă sunt în intersecție și ce activități desfășor. La terminarea programului, depuneam raport de activitate și primeam calificativul pe el.
Niciodată nu mi-au dat un echipaj cu care să mă deplasez în teren. După mai multe discuții, șeful de serviciu a acceptat să mă deplasez cu autoturismul proprietate personală. Până atunci, m-am deplasat cu autovehicule de ocazie.
Inițiativa mea nu s-a materializat doar în intenția de a înființa „Asociația Cadrelor de Poliție Persecutate”, ci chiar am înființat-o. Așa au apărut, în mass-media locală și națională date despre abuzurile comise de conducerea I.P.J. Olt, conducerea Poliției Oraș Drăgănești și conducerea Poliției Caracal.
După ce m-am pensionat, am cerut să-mi văd și să studiez dosarul informativ-operativ și mi s-a spus că nu am avut așa ceva.
Au mințit grosolan, pentru că, în dosarul personal de la Cadre, am găsit raportul care îi contrazice flagrant și pe care îl prezint aici. În orice caz, rezultatul demersului nostru de a scoate la iveală matrapazlâcurile capilor Poliției din Olt, precum și ale șefilor de la informații, au dat roade ceva mai târziu: ușor-ușor, comandanții compromiși au fost destituiți; începând cu anul 2005, o perioadă de mai mulți ani, conducerea I.P.J. Olt a fost asigurată de cadre din alte județe… Mafia s-a destructurat; la nivel de județ, s-a format un sindicat puternic pentru a apăra drepturile și libertățile polițiștilor; U.M. 0926 și-a mutat sediul din clădirea Poliției Rutiere și nu mai există un „securist”, la vedere, care să se ocupe de Poliția Rutieră, de examinările și înmatriculările auto și, mai ales, de clientela căreia aceștia îi făcea servicii…”
Dumitru Sârghie
