AcasăSpecialComoara ce am adunat prin școli

Comoara ce am adunat prin școli

Încă din secolul al XIX-lea, educația fetelor devenise la fel de importantă ca și a băieților. Așa se face că, în 1861, se înființa, în Slatina, din fondul „Principele Basarab Brâncoveanu”, Externatul de Fete Brâncovenesc. După ce, din 1882, va trece „pe seama Ministerului”, se va numi Școala de Fete  nr. 2. Însă, în 1926, încă nu avea local propriu. În ședința Comisiei Interimare a Primăriei, se atrăgea atenția că sunt două școli primare de fete care „îndură numai neajunsuri, din cauza lipsei de local propriu”.

scoala de feteÎn 1930, Societatea „Principele Mircea” închiria Primăriei imobilul din str. „Tache Protopopescu”, fostă Ionașcu nr. 6, fostă 4 bis, pentru Școala de Fete nr. 2. Spațiul va fi împărțit cu „Grădina de copii” a Societății „Principele Mircea”, cele două instituții având buget separat. Reprezentanta Societății, Margareta Milcoveanu, anunța Primăria că poate folosi imobilul pentru a instala în el „Școala Primară de Fete nr. 2, Grădina de Copii și locuința pentru profesoare, în perioada 1930-1935”.

În anii ’20, strada de azi „Frații Buzești” se numea „Ionașcu”, probabil pentru că pornea din dreptul  bisericii cu același nume (ridicată din banii lăsați de marele negustor Ionașcu), iar în anii ’30, va purta numele Tache Protopopescu. G. Poboran, în „ Istoria orașului Slatina”, ne spune că, „pe strada Ionașcu, se află casele familiei Protopopescu”. În 1936, potrivit Anuarului județului Olt, Școala  de Fete nr. 2 funcționa în „Casele foste Tache Protopopescu”. Tache Protopopescu fusese unul din oamenii de vază ai orașului: de câteva ori primar, deputat în Colegiul I și apoi în Colegiul II, Secretar în Ministerul de Finanțe. Acest imobil însă, a aparținut, după inscripția din hol, fratelui său, Nae Protopopescu și ar fi servit întrunirilor masonice. Nae Protopopescu era frate cu Ștefan și Tache, fii ai preotului Marin Protopopescu, din comuna Poboru. I.I. Florescu, în „Câteva amintiri despre Gimnaziul Radu Greceanu”, zice că Nae Protopopescu era, de fapt, șeful Partidului Liberal din acea vreme, din județul Olt.

Că el făcea și desfăcea totul în acest județ: „alegea pe senatori și deputați, el punea și scotea pe prefecții de Olt” și că „însuși Ion Brătianu, în calitate de Prim-ministru, a ținut să vină la Slatina, ca să cunoască personal pe acest om fără de care nu se putea mișca nimic în județul Olt”. Tot I.I. Florescu ne spune că deși „om fără carte (avea trei clase primare), dorea carte pentru conjudețenii săi”. Mărturie stau cele două școli a căror înființare se leagă de numele său: Școala de Agricultură Strehareți, în 1883, și Gimnaziul Real devenit Liceul „Radu Greceanu”, în 1884.

Poate și pentru asta, Nae Protopopescu va fi decorat de către Carol I cu „Crucea de cavaler al Ordinului Coroana României”. Nae Protopopescu, „al cărui corp nu trecuse hotarele țării decât atunci când s-a dus  pentru o operație la Paris și de unde a fost adus în coșciug”, a murit, într-adevăr, în 1886. Și așa casa trebuie să fi revenit fratelui său Tache care va muri ceva mai târziu, în 1911.

Cum în 1941, aici figura Răduț Ioana „servitoare la Școala de Fete nr. 2”, avem dovada că această școală continua să funcționeze în același imobil. Și în anii comunismului va funcționa aici, numai că se va schimba numele străzii și proprietarul. Pe strada „Ilie Pintilie”, la numărul 4, figura „Ministerul Sănătății – Școală Primară”. Chiar dacă nu mai corespunde numărul, este vorba de același imobil. D-na Sfetcu ce locuiește alături la numărul 8 a învățat aici. D-ra Florescu, actual Sfetcu, învăța chiar în sala ce dă acum în curtea dumneaei. Soarta a făcut ca profesorul Florescu, tatăl dânsei, să cumpere, mai târziu, de la avocatul Diculescu, această casă de la nr. 8. Cum a ajuns aici profesorul Florescu? I s-a luat casa de mai sus de pe bulevardul „N. Titulescu” de astăzi.  Ne povestește d-na Sfetcu, fostă Florescu, că tatăl dumneaei n-a luat de la vechea proprietate decât brazii pe care i-a sădit la școala unde funcționa atunci, adică „Radu Greceanu”. Și așa, peste timp, privirile  frumoasei doamne de astăzi, trec prin aceeași fereastră prin care, altădată, treceau privirile elevei Florescu, din clasa învățătoarei Ana Mihalcea. Ana Mihalcea făcea parte din corpul profesoral al Școlii, alături de Florica Ianculescu, Marcela Matei, Aurora Albulescu, Maria Petrescu, Lica Stoika sau Elena Iliescu, pe care, la un moment dat, o va înlocui la conducerea școlii.

Dacă vrei să vezi cum se schimbă lumea, poți să te apleci asupra vieții școlii din perioada interbelică; cu ce probleme se confrunta, cum se adapta regimului politic sau cum se făcea educație. Când se va înființa Școala Mixtă Gară, noua directoare a Școlii de Fete, Ana Mihalcea, anunța Revizoratul Școlar că multe străzi ce făceau parte din circumscripția Școlii de Fete au trecut la Școala Mixtă și cerea ca „fără a se lovi în interesele acestei școli să se facă o cât mai echitabilă împărțire de străzi”. O altă problemă a școlii o reprezenta frecvența școlară. În 1928, școala întocmea liste de amenzi aplicate părinților, tutorilor sau „stăpânilor” pentru „netrimiterea la școală a copiilor puși sub îngrijirea lor”. Lista era aprobată de către Comitetul școlar care strângea câte 20 de lei de absență. Și metoda se pare că dădea roade! În ceea ce privește procurarea materialului necesar desfășurării activității, școala achiziționa, de la cunoscuta  „Librărie  Românească”, deținută de Spirache Panțurescu: 25 de Citiri oficiale pentru cls. a IV-a, 54 Geografii, 24 Aritmetici, 22 Gramatici, 10 caiete desen, 12 caiete de caligrafie.

Se poate înțelege că manualele erau puse la dispoziția elevelor, în mod gratuit, deși în  „Gazeta Nouă”, din 1932, se făcea precizarea că „învățământ primar gratuit însemna că nu se percepeau taxe ca la liceu, manualele și rechizitele nu erau însă      gratuite”.

Dar poate că începuse reforma învățământului de la care profesorul Traian Biju aștepta „să șteargă contradicția dintre fapte și vorbe, dintre idei și lucruri, să ne dea o axă morală de conduită, un caracter, un fiu al țării”. Pentru că, era de părere distinsul profesor, „numai prin acest fel de învățământ se va pune capăt tuturor relelor ce ne bântuie”. Până una alta, Ministerul Instrucțiunii Publice ajungea la concluzia că „pentru ca supravegherea elevilor, în timpul școlii și în afară de școală, să se poată face cu mai multă ușurință, iar legătura dintre familie și școală să fie cât mai strânsă și pentru a da roadele așteptate, trebuie ca fiecare elev să aibă un carnet-fișă denumit carnet școlar”. Potrivit adresei Ministerului către Școala de Fete, carnetul-fișă trebuia să cuprindă: „o pagină cu datele personale ale elevului extrase din matricolă, orarul clasei, situațiile semestriale, pagina străjeriei, corespondența cu părinții și diverse observațiuni”. „Străjeria” era organizația ce cuprindea tineretul educat în a-l sprijini pe Regele Carol al II-lea, ce instituise un regim dictatorial de autoritate monarhică structurată în cohorte, falăngi și stoluri.

Falanga Străjerelor din Cohorta Slatina cerea directoarei Școlii de Fete nr. 2 să aprobe ca „Stolul Extrașcolar de Străjere din orașul Slatina să aibă sediul și să-și desfășoare activitatea în fiecare duminică dimineața în localul școlii”. Fondul  Cultural Regal „Principele Carol” invita conducerea școlii la Căminul Cultural al orașului la „serbarea datinilor” în sala cinematografului „Modern”, serbare susținută „cu concursul Cohortei de Străjeri”. Cum se înființa „unica organizație politică de stat” Frontul Renașterii Naționale, iar Prefectura avea misiunea de a „organiza colectivitățile pentru a pune în slujba Regelui și Țării toate energiile ei creatoare și constitutive”, directoarea școli va fi invitată „la adunarea ce va avea loc în sala de recepție… pentru a adera la această organizație”. Și pentru că, se considera,că elevele nu puteau deveni buni cetățeni dacă nu cunoșteau noua Constituție, Prefectura trimetea școlii 50 de broșuri: „Noua Constituție «Regele Carol al II-lea»”, a câte 10 lei fiecare, menționând că, din sumele strânse pe această cale, se va înființa Fondul Cultural Carol al II-lea. Numai că „elevele fiind foarte sărace”, școala nu va distribui decât 40 de constituții, restul fiind înapoiat Prefecturii. Tot pentru strângerea de fonduri, Liga Apărării Contra Atacurilor Aeriene, elaborase în 1934 un mărțișor „cu efigia M.S. Carol al II-lea”, la prețul de 10 lei bucata și anunțase școala „să rețină cantitatea de mărțișoare calculate pentru numărul elevelor din școală”.

scrisoare excursieȘcoala era invitată la tot felul de evenimente, ca de exemplu Te-Deumul de ziua Regelui, 10 Mai, ce era urmat de o frumoasă serbare, iar apoi, potrivit adresei Prefecturii către școală, de o recepție în Palatul Administrativ. Școala va participa, de asemenea, atât la Te-Deumul pentru Unirea tuturor românilor, cât și la cel din 8 noiembrie, cu ocazia „Zilei numelui Măriei Sale Marele Voievod de Alba-Iulia” sau la „ectenia pentru morți cu ocazia reînhumării osemintelor lui Constantin Brâncoveanu”.

Nu va lipsi nici de la Serviciul divin din 11 martie 1939, cu ocazia trecerii prin Gara Slatina „a trenului  mortuar cu rămășițele pământești ala I.P.S.S. Patriarh Miron Cristea, fost președinte al Consiliului de Miniștri”. Găsim, de asemenea, Școala Primară de Fete nr. 2 la inaugurarea  podului de beton și șoselei ce lega Clocociovul de oraș sau a Căminului de Ucenici din strada Varipatti, la Conferința din sala Martinescu, cu tema „Apărarea populației civile contra atacurilor aero-chimice”, la „Ziua laptelui” pe 21 mai sau la serbarea sădirii arborelui din 27 mai. La aceasta din urmă, activitate civică, potrivit adresei Prefecturii „elevii vor pleca din fața Palatului Administrativ cu muzică militară, se va porni spre dealul Grădiște, pe străzile „Gr. Cantacuzino”, „Ion I.C. Brătianu și „Vintilă Brătianu”, unde se va oficia de către un sobor de preoți un serviciu divin unde se vor sădi arborii”.

inscriptie intrare
Inscripția din holul de la intrare

În 1940, școala se raliază celorlalte instituții de stat și particulare invitate de către Prefectură să strângă fonduri pentru „cheltuielile necesare ajutorului ce trebuia să dăm unui grup de 250 de refugiați ce urmau să sosească în Slatina”. Și astăzi imobilul servește tot ajutorării celor defavorizați, aici funcționând Direcția de Protecție și Asistență Socială. Cunoscând, astfel o mică parte din ceea ce a însemnat Școala  Primară de Fete  nr. 2, putem vorbi oare de acea  „comoară ce am adunat-o prin școli” de care vorbea presa locală a vremii, temându-se să n-o pierdem”? Se făcuse ceva „care să ne ridice deasupra măruntelor preocupări”, în care s-ar fi pierdut această comoară? Probabil că da, pentru că numai astfel avem dreptul „să spunem că suntem oameni”.

Elena Sîrghie
Fragment din volumul “În spatele zidurilor” (Povești și povestiri slătinene)

- Advertisment -

Most Popular

- Advertisment -

Recent Comments