Atunci când se elaborează și se implementează strategii destinate copiilor cu A.D.H.D. (Tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) este absolut necesar să existe mai întâi o bună cunoaștere și înțelegere a caracteristicilor copilului, inclusiv a disfuncțiilor sau condițiilor specifice care îi afectează activitatea.
Fie că este la clasă, fie că este în on-line, copilul trebuie să fie așezat departe de fereastră sau de alte elemente care-i pot distrage atenția. Acest lucru va reduce posibilitatea ca alți stimuli să-i distragă atenția vizual sau auditiv de la activitatea pe care o realizează în fiecare moment. Atât copilul hiperactiv, cât și cel neatent are dificultăți să își mențină sau să își concentreze atenția asupra sarcinii sau stimulilor relevanți în comparație cu colegii săi.
Copilul cu A.D.H.D. nu este neapărat un copil cu deficit intelectual. Abilitatea lui de raționament este bună, cu excepția cazurilor specifice. Prin urmare, dacă nu înțelege o explicație sau nu urmează o instrucțiune va fi din cauza dificultăților de a acorda atenția necesară expunerii la care asistă. De aceea, explicațiile date trebuie să conțină termeni adecvați pentru nivelul lui. Se vor folosi propoziții scurte, iar în cazurile în care expunerea este mai lungă, se vor repeta de mai multe ori aspectele fundamentale ale acesteia. Contactul vizual cu acesta va facilita menținerea atenției. După terminarea expunerilor și explicațiilor, copilul trebuie să repete ceea ce a înțeles și trebuie ajutat să formuleze acele aspecte pe care nu le poate repeta, fie pentru că nu a înțeles, fie pentru că nu a fost suficient de atent. Procedând astfel, el va anticipa că trebuie să repete și acest lucru va acționa ca un factor care va contribui la susținerea și concentrarea atenției direct asupra explicațiilor sau instrucțiunilor primite.
Copilului hiperactiv trebuie să i se permită să se deplaseze la intervale regulate. Nu trebuie să uităm faptul că aceștia au dificultăți în a sta liniștiți sau în a lucra în liniște. Trebuie să fim atenți atunci când arată agitație, nervozitate, momente în care fie îi punem întrebări, fie îi dăm o sarcină care implică necesitatea de a vorbi cu alții sau să se miște.
Elevii cu A.D.H.D. prezintă dificultăți în învățarea și consolidarea cunoștințelor corespunzătoare fiecărui nivel curricular față de restul colegilor lor. Astfel, performanța lor va fi direcționată spre atingerea obiectivelor fundamentale și mai apoi a celor considerate „secundare”, iar planificarea obiectivelor de atins, trebuie și ea diferențiată pentru copiii cu A.D.H.D., prevăzându-se mai mult timp pentru realizarea lor. Obiectivele stabilite trebuie să fie simplificate, reducându-se din complexitate.
Se impune elevilor cu deficit de atenție adaptarea numărului de sarcini atât în clasă cât și la domiciliu, printr-un număr inferior de sarcini față de cel considerat adecvat pentru restul elevilor. Adaptați criteriile de calitate de executare a sarcinilor. Elevii hiperactivi și inactivi au predispoziția de a face greșeli foarte ușor în executarea sarcinilor, din cauza lipsei de atenție susținută. Prin urmare, pentru a încuraja motivarea realizări sarcinii și calitatea rezultatului, propuneți pentru fiecare tip de activitate un standard de calitate minim, pe care să-l considerați mulțumitor, și apoi alte criterii progresive de calitate, cu care își poate îmbunătăți scorul.
Utilizați strategii de atenționare în timpul realizării sarcinii. Deseori, elevii hiperactivi și neatenți încep executarea sarcinilor, fără suficientă atenție și cu dificultăți în selectarea elementelor relevante ceea ce conduce la greșeli, deși au competențele cognitive necesare pentru a îndeplini cu succes sarcina. Pentru a face față acestei eventualități, pe lângă instrucțiuni, ajutorul oferit elevului trebuie să fie exclusiv de atenționare.
Realizarea unei evaluări diferențiate implică folosirea unor metode și materiale adecvate problemelor manifestate de elevi. La un elev hiperactiv curba de oboseală atențională este mult mai scurtă decât la cel non-hiperactiv, și, prin urmare, se recomandă evitarea evaluării acestor elevi printr-o evaluare formală, preferându-se proceduri de evaluare continuă.
Educatorul influențează în mod direct procesul de formare, el nu joacă doar un rol de mediator în procesul de învățare, ci contribuie și la normalizarea vieții acestor copii, prin ajustarea procesului de învățare la nevoile lor. De asemenea, prin demersurile de adaptare a procesului educațional la cerințele elevilor, este facilitată integrarea lor, atât în școală și în clasă, cât și în mediul social.
Prof. Dr. Ștefania Marineanu
