Cu o discreție aproape regală, arta lui Nicolae Nica va supraviețui de-a pururi…

Românism nealterat, surâs și candoare, patriotism nedisimulat, scepticism și suferință – iată ce ne spun, cu glasul lor încrustat în lemn și os, toate obiectele acestea divine, cioplite de Nicolae Nica, din Chilia Făgețelului. Cu o discreție aproape regală, arta lui Nicolae Nica va supraviețui de-a pururi, pentru a le arăta generațiilor viitoare suferința și extazul unui artist popular care a înfruntat cu stoicism așa-zisa modernitate comunistă și apoi cripto-comunistă, ajungând – iată – la frumoasa vârstă de 96 de ani.

S-a născut în ziua de 7 februarie 1917, în satul Chilia din comuna Făgețelu, dintr-o familie de țărani frumoși la gând, la trup și la faptă. A luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, purtându-și cu eroism crucea și gândindu-se mereu la țara lui. La data de 24 mai 1943, în încleștarea luptelor de la Melitopol, împreună cu mai mulți camarazi de-ai săi, sergentul Nicolae Nica este luat prizonier. A îndurat atunci tot ce-au însemnat suferințele, tragismul și ororile lagărelor bolșevice. Dar cum orice faptă bună nu rămâne niciodată nepedepsită, ca drept răsplată pentru eroismul său în luptele din Răsărit, comuniștii i-au promis, după război, o fabrică de lanțuri, așa cum ne-a declarat însuși Artistul…

Ziua de 25 mai 1948 avea să fie ziua eliberării. După ani de suferințe, iată că – în sfârșit – Nicolae Nica, cu lacrimi în ochi, sărută cu patimă pământul țării sale. Mult mai târziu, în plin comunism, începând cu anul 1959, frecventează cursurile Școlii Populare de Artă din Pitești, secția Sculptură, cursuri pe care le definitivează în anul 1963. Din anul 1965, Nicolae Nica se apleacă cu patos spre activitatea de cercetare și colecționare a unor vestigii istorice de pe teritoriul comunei sale și din împrejurimile nordice ale județului Olt, înființând, în 1975, lucru rar prin comunele patriei, Muzeul Sătesc din Chilia. A contribuit astfel și contribuie încă decisiv, prin longevitatea sa, la salvarea patrimoniului istoric și etnografic din nordul județului Olt.

E mult? E puțin? Oare cine poate să-l judece pe Artist? Poate doar Dumnezeu și Neamul său, așa cum ar spune Petre Țuțea. Astăzi, la venerabila vârstă de 96 de ani, seniorul Nicolae Nica este parcă și mai dominat de caritatea și menirea sa de a lăsa posterității lucrări de o valoare inestimabilă. Cu niște unelte primordiale, acest Brâncuși din Chilia Făgețelului, este – parcă – ultimul purtător de stindard al ideii de a nu lăsa să se piardă ori de a nu lăsa să se uite nimic, din tot ceea ce înseamnă curgerea noastră prin istorie, dar și de a isca, pentru Oltenia și pentru lumea întreagă, frumuseți noi, obiecte de înaltă artă populară, venite din eternitatea și sufletul acestui popor. Muzeul său, cu sute de piese a căror valoare nu poate fi precizată, poartă patina și patima anilor și a generațiilor care, în mersul lor prin istorie, și-au încrustat și acordat, în lemn, os, piatră, lut și fier, bucuriile și tristețile, lacrimile și cântecul, viața și moartea, dar – mai ales, focul interior al olteanului din această zonă pe care acest artist de excepție l-a surprins în creația sa…

Dumitru Sârghie

(Fragment din volumul „„Tradiție fără frontiere – Trei mari artiști populari ai județului Olt: Constantin Nițu, Nicolae Nica și Ion Crețeanu”, în curs de apariție)